Sunt, vă rog să mă credeți pe cuvânt, un om cu frica lui Dumnezeu, un creștin care merge la biserică și în afara zilelor de paști sau de Crăciun, dar știrea „Patriarhia va împrumuta aproximativ 200 de milioane de euro de la o bancă pentru construcția Catedralei Neamului, lucrările urmând a fi începute în 15 august, după desemnarea câștigătorului din cele șapte proiecte ale firmelor rămase în concurs – a declarat, joi, PS Ciprian Câmpineanul – m-a dat gata.
Doamne Sfinte, să vrei să contractezi împrumut pentru această construcție, tu care ar trebui să fii primul sprijin al celui care te „votează“ continuu pe locul 1 în topul preferințelor de încredere… Cum rămâne cu opera social-filantropică, cu modelul pe care ar fi de presupus că slujbașii Bisericii îl inspiră.
Trăind o mare parte din viață în Ardeal, am admirat, și aproape am început să mă uit cu jind la felul în care înțeleg preoții catolici să își ajute enoriașii. Organizarea modului de colectare și distribuire a ajutoarelor către cei în nevoie, îmbrăcăminte, hrană, medicamente, bani în parohiile catolice este demn de – mă scuzați – invidiat. Sunt preoți catolici care fac chiar și munca de „terapie“ pentru diverse probleme ale enoriașilor (probleme în familie, abuz alcool, abuz fizic). Pe scurt, sunt total în sprijinul oamenilor și în spiritul creștin. E drept că tot la ei, anual, oamenii din parohie plătesc o cotizație (enoriașul primește chitanțe) – nu știu dacă e mult sau puțin, dar știu sigur că se ține o evidență clară a sumelor încasate și a cheltuielilor făcute.
Desigur, la noi, dacă ai de dat să zicem, haine sau jucării, încălțăminte sau cărți, vorbești cu prietenii, cu colegii de la serviciu și, când pleacă cineva unde știe că sunt oameni nevoiași, le duce. Creștinii ortodocși se descurcă singuri. Și bine fac. Dacă ne gândim puțin și la o măruntă comparație privind fondurile bănești, parasim pe loc in gânduri și simțire morală creștină. Cine are chitanța de la cununia religiosă, de la botez, de la înmormântare?? Bună vorba: „să faci ce zice popa, nu ce face popa“.
Nu am găsit pe site-ul Patriarhiei situația veniturilor încasate în aprilie, dacă mi-a scăpat îmi cer scuze, dar pentru această poruncă s-ar putea totuși să fie taxați pentru drept de autor.
Sigur, Cel de Sus va „taxa“ corespunzător această lucrare.
