Lumea văzută de la București
Când Civic Media a lansat Campania „Voci Curate“ nu și-a luat ca țintă informatorii, de doi sau mai mulți bani, care nu lipsesc din niciun serviciu al lumii; aceștia sunt plevușcă, pagube colaterale. Ținta era și o reprezintă în continuare trădătorii, peștii piranha, agenții unor servicii străine de România, cu interese asemenea. Persoane împinse din spate, prinse bine în rețea, care se trag unele pe altele pentru a ocupa poziții publice și funcții-cheie în stat. Această pegră a sub-lumii informațiilor care s-a lățit ca o pecingine asupra României, mai ales după lovitura de stat din 1989, a avut în principal ca azimut steaua roșie de pe vârful Kremlinului. Evident, dușmanii României au simțit imediat unde bat „Vocile Curate“. S-au repliat și au atacat în haită. Cu toate acestea, unii au fost prinși, în flagrant, ca să zic așa. Alții s-au dat la fund, din obișnuință, iar cei mai mulți, din păcate, sunt și acum pe țeavă, protejați de oamenii lor infiltrați în servicii sau de înțelegerile jocului.
Dintre cei deconspirați, agenții comuniști acoperiți-descoperiți, nu lipsesc moralizatorii „anticomuniști“, ca doctorul închipuit Sorin Antohi, alias „Valentin“, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, membru al Comisiei Tismăneanu (care, culmea!, condamnă comunismul), propus de MAE să devină președintele Fundației ilegale „româno-maghiare“ Gojdu, clonată după Fundația Gojdu a Bisericii Ortodoxe Române, acoperit și reactivat ca „intelectual“ de Patapievici și ICR, în ciuda protestelor Hertei Muller. De altfel, GDS e plin ochi de agenți de toate genurile, vorba lui Radu Moraru: „Și băieți, și fete“. Să nu îi uităm însă pe jurnaliștii „anticorupți“, precum Cornel Ivanciuc, tovarășul „Bâlea Alexandru“, „academicianul“ lui Sorin Ovidiu Cațavencu, vândut și răsvândut pe tarabele presei cu epoleți, ajuns acum pe dunga „Gardianului“. Sau, de partea bisericească, piosul Popa Ioan Marchiș, alias ciocofonistul din strana Securității (și nu numai) „Călugaru“, zis și „Mureșanu“, care își permitea cu tupeu de turnător să bată cu picioarele la ușa Patriarhului Teoctist, în spate cu o gașcă de bezmetici și rătăciți în „reflecție“ și „înnoire“.
Zilele acestea s-a stârnit iar valul „deconspirărilor“. Mai ales în presă. Miza, după părerea mea: electorală. Totul a pornit, dacă dăm firul înapoi, de la Ioan Talpeș, fostul șef al SIE și consilier prezidențial pe probleme de securitate. Supărat că e mâncat de turul pantalonilor de niște ziariști-ofițeri acoperiți, Talpeș, care susține că le-a văzut dosarele, le-a pus în vedere să facă ciocul mic afirmând că au grade cam mari pentru activitatea lor. Ulterior, a apărut un zvon pe piața informațiilor, că vreo opt (de ce oare chiar opt?) lideri de opinie din presă și societatea civilă, cu dublă sau chiar triplă subordonare, s-ar afla pe o „listă neagră“ a nu știu cui. Mai departe, fostul purtător de cuvânt al SRI, Nic Ulieru, supranumit „Mr No Comment“, a ieșit la atac la adresa ofițerilor de la UM 0215 („Doi și-un sfert“), devenită 0962 („Zece și două minute“), în prezent o DGIPI cu care umblă liderii PSD prin gură, pentru a afirma că la „România liberă“ și „Evenimentul Zilei“ e plin de purici și păduchi „acoperiți“. Zbârliți, ziariștii vizați s-au ambiționat să răspundă. Acum, liste circulă oricum printre ziariști. La Unitatea de Media (UM) „Academia Cațavencu“, Florin Călinescu spune că se poartă pasul de gâscă din Piața Roșie. La UM „Dilema Veche“ a lui Pleșu de sub „Adevărul“ lui Patriciu se merge pe urmele Pactului Ribbentrop-Molotov. „Ia Liubliu Tebia Moskva“ se îngână de altfel pe la curțile tuturor mogulilor, dar cu un deja-vu de cântec de lebădă. Sub preșul fostei mass-media românești mustește rău. Campania de-mascarea ar putea să înceapă cu ce se vede și știe deja: afară cu descoperiții din presă!
