Zilele trecute mi-a atras atenția, pe Facebook, efortul Alinei Gorghiu de a găsi un slogan potrivit colegilor săi politicieni de la PDL aflați în campanie electorală internă. Domnișoara deputat este prezentă intens pe rețele de socializare, se mândrește de exemplu că are peste 5000 de prieteni virtuali pe Facebook, deși i-ar prinde mai bine un prieten autentic, real, în carne și oase, după experiența (probabil) neplăcută cu Bogdan Olteanu. M-am gândit să-i găsesc și eu un slogan duduii, dacă tot simte nevoia de socializare și interacțiune virtuală: „Alina Gorghiu – demagogie, impostură, manipulare“. Esența sloganului atribuit Alinei Gorghiu pleacă de la o zicătoare ce sună cam așa: „Când una spui și alta faci/viața ta-i luată de draci…“ Demagogul asta face zi de zi, una spune și alta face, iar scăldarea în demagogie duce la impostură, specifică din păcate majorității clasei noastre politice, populată cu draci de stânga-dreapta-centru. Minciuna sau șantajul sunt folosite pe scară largă în politică, ca tactici de manipulare. Și, în cazul în care ele nu sunt suficiente, se renunță complet la integritate când una spui și alta faci. Caracteristică specifică Alinei Gorghiu, după cum voi argumenta în continuare.
Cred că sunt cel mai potrivit să-i înțeleg calitățile reale domnișoarei Gorghiu, deoarece are pretenții de la mine care se ridică la suma de un miliard și jumătate de lei, confundându-mă probabil cu statul român de la care se îndestulează într-o anumită măsură, dacă avem în vedere că se află în TOP 10 pe lista deputaților care au contracte cu statul. Deputata liberală este deocamdată pe locul opt și e drept că mai are ceva până să se apropie de colegul domniei sale de alianță politică, Dan Voiculescu, turnător cu acte în regulă, aflat pe locul întâi pe lista senatorilor beneficiari ai contractelor cu statul român, stat care se vede că nu s-a întărit suficient cât să se scuture de căpușele fostei Securități.
Plecată dintr-un tårgușor prăfuit din fundul Moldovei, ca și Sorin Ovidiu Vîntu, micuța tecuceancă a ajuns relativ rapid damă de oraș, urcånd cu ajutorul neprecupețit al unor domni galanți pe treptele carierei. A parveni pe scara socială nu este rău, în principiu, dimpotrivă, poate fi o virtute, o cale spre desăvårșirea individului.
Un politician din alte timpuri, ce ar putea fi model de stoicism tinerei noastre liberale, aflată la începutul carierei – Seneca cel tånăr, se referea la calea spre desăvårșirea individului în sens filozofic, referindu-se cu precădere la virtutea moderației „de avut în vedere nu doar în judecarea unei vini, ci și în felul în cere sufletul este condus. Astfel, deși de dorit, prosperitatea nu poate fi nelimitată, căci, asemenea unui pom ce din preaplinu-i se va pleca ori se va frånge, omul nu va putea duce greutatea unei prosperități nemărginite. Transgresarea necesității, căutarea superfluului subjugă omul plăcerilor ce nu le mai poate savura, acaparat de ardoarea căutării, nu le mai poate trăi, plăceri ce oferă doar o fericire poleită (bractera felicitas) și în care se poticnește omul în drumul său către virtute“.
Simt că Alina Gorghiu ar avea nevoie de oleacă de Seneca, și, coincidență, s-a nimerit ca exact acum cånd scriu aceste rånduri să fie ziua săvårșirii sale, acum aproape două mii de ani, – s-a sinucis tăindu-și venele la solicitarea împăratului Nero, iar sinuciderea a devenit un model celebru de stoicism în acțiune. Nu cred că Alina are tentații suicidare, la modul propriu, însă ca om politic cred că se îndreaptă către autoextincție. Observ cu tristețe cum un personaj al unei așa-zise noi generații în loc să reprezinte un contramodel al politicienilor boșorogi perverși de teapa lui Hrebenciuc, se aseamănă de la o zi la alta cu partenerii de atelaj politic.
Demagogie, impostură, manipulare
Sunt rare situațiile cånd poți documenta nemijlocit nivelul de impostură și demagogie al unui om politic. În cazul meu, pot spune că mă aflu în fața unei astfel de situații, plecånd chiar de la acțiunea în instanță pe care mi-a intentat-o Alinuța, al cărei termen va urma în data de 31 mai.
După cum se știe, Alinei Gorghiu îi place să se zică despre dumneaei că a avut o puternică influență asupra introducerii medierii și în justiția romånească. Chiar recent a prezidat o conferință pe această temă, a medierii, procedură juridică care „este necesară, date fiind avantajele incontestabile ale unei asemenea modalități de soluționare alternativă a conflictelor“, pentru a o cita. Firește, procedura medierii există dinainte de a se naște ca om politic Alina Gorghiu, medierea fiind introdusă în România, pentru prima oară, în anul 2006, prin Legea 192/2006, ulterior modificată și completată prin Legea 370. Proiectul a plecat la noi de la modelul instituției „Judecătorului de Pace“ – de sorginte anglosaxonă, care este echivalentă curții și avånd competența de a judeca/media cauze civile, dar care își poate declina competența în caz că aceasta ține de o curte complexă și îl poate transmite spre altă instanță.
Pe scurt, diferența între mediere și judecată este următoarea: la judecată, decizia stă în måinile judecătorului, adică un singur om decide, iar la mediere, decizia finală este luată cu acordul ambelor părți – în traducere liberă, părțile implicate în conflict negociază cu ajutorul acestui mediator pånă găsesc soluția cea mai bună – iar dacă nu reușesc să se înțeleagă merg în instanță să judece magistratul cauza. În data de 27 martie 2011, liberala Alina Gorghiu propunea chiar obligativitatea medierii în anumite litigii, deși există o opoziție dintre democraticul „opțional“ și dictatorialul „obligatoriu“.
Democratic sau nu, Alina Gorghiu vrea ca Legea Medierii să fie modificată, astfel încât această metodă alternativă de soluționare a conflictelor să devină obligatorie în cazul anumitor litigii. „Există rețete în Uniunea Europeană, avem modele de preluat, fie că vom impune obligativitatea pe litigiile de familie, cum avem în Franța, sau pe litigii comerciale, până într-un anumit cuantum. Dar cred că lucrul acesta se va simți ca necesar în viitorul an“, a precizat Gorghiu în cadrul dezbaterii „Medierea, metodă alternativă modernă la justiția clasică“, desfășurată la Palatul Parlamentului în luna martie.
Alina Gorghiu – atinsă de sindromul „severinismului“
Și la ea pe blog Gorghiu face o intensă propagandă termenului, poate și datorită unui anumit tip de „severinism“ (termen care va intra în curånd în modă, pentru a defini mai subtil și mai håtru-mioritic „conflictul de interese“). Nimeni nu contestă virtuțile medierii, ci obligativitatea dorită de un om politic care este el însuși, în același timp, mediator autorizat. Din luna mai 2008, Alina Gorghiu este și Mediator Autorizat în cadrul Biroului de Mediator „Alina Gorghiu“, iar din octombrie 2008 este colaborator la Catedra de Mediere și Arbitraj din cadrul Universității Titu Maiorescu, Facultatea de Drept.
Într-o avåntată pledoarie pentru mediere, Alina Gorghiu afirma: „Dacă eu aș fi spus iar că uite cåte dosare există pe rolul instanțelor, uite cåt trenează un proces și cum sunt fixate termene în aprilie pentru noiembrie… și că ce bună e medierea la casa unui stat civilizat… ați fi spus că v-am vorbit deja prea mult despre acest subiect. Dar dacă o spune Cristi Dănileț în sinteza lui extrem de percutantă la Raportul CSM despre starea justiției, cu singuranță veți accepta încă o părere promediere. Nu de alta, dar această alternativă chiar reprezintă o soluție, iar unii dintre noi par să nu înțeleagă acest lucru. Mentalitatea, lipsa de încredere, ideea că ce e în instanță e sfånt, mai sfånt adică decåt la mediator?!?… Nu știu ce să spun. Cert este că în cel mai apropiat viitor nu vom avea încotro și va trebui să recurgem la soluțiile alternative justiției, din motive obiective“.
Gorghiu însă una fumează, alta scoate pe nas. Pentru public folosește o tehnică de credibilizare prin minciună clasică și simplă: minte cåt o țin plămånii și cåt timp se adresează unei mase de oameni (sau doar unui singur interlocutor) care habar nu are despre ce vorbește duduia. Cånd amețești lumea și le repeți oamenilor obsesiv – mediere, mediere, și le bagi în cap să cumpere ce îi vinzi tu, mai subtil, ori ba, ei bine asta se numește manipulare.
Iar influența și persuasiunea pe care o dezvoltă Alina Gorghiu la nivel politic pe tema medierii ar fi bună dacă nu s-ar contrazice în plan personal, deoarece n-am primit pånă acum nicio solicitare de mediere, ci direct o chemare în instanță de la domnia sa – „campioana medierii“. E foarte frumos să chemi în instanță jurnaliști, în timp ce spui, cu ipocrizie, unei alte părți a presei că „apelând la un mediator scad costurile, se renunță la timpul pierdut în tribunale și crește atenția acordată cauzei, iar promovarea acestei alternative la instanța de judecată este argumentată, pe de o parte, de volumul mare al dosarelor aflate pe rol, iar pe de altă parte, de durata excesivă a soluționării acestora. Apelând la un mediator, scad costurile, se renunță la timpul pierdut în tribunale și crește atenția acordată cauzei“.
Cum ar spune poate Seneca, înainte de a-și tăia venele, Alinuța este cu totul alta în discurs și o cu totul altă persoană în orizontul practic. Nici eu nu pot să mă aliniez însă înțelepciunii stoice a lui Seneca, care spunea că „dacă virtutea trebuie arătată și încurajată prin discurs, viciul poate fi înlăturat nu prin declamație, ci prin ignorarea prezenței sale“. Voi continua să nu o ignor pe artista demagogiei și imposturii, manipulatoarea Alina Gorghiu, și voi continua să-i pun oglinjoara în față pånă se va smochini de tot, ca Baba Cloanța.George Roncea
