Mărturia unui membru al plutonului de execuție
Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în România, în urmă cu 20 de ani, nu ne macină doar pe noi, martori sau spectatori ai acelor evenimente. Cotidianul britanic „The Guardian“ publică, în ediția sa electronică, un material amplu, cu mărturii cutremurătoare despre așa-zisa revoluție română, considerată cea mai dramatică insurgență împotriva comunismului, dar și cea mai misterioasă. Materialul a fost realizat în România de jurnalistul Ed Vulliamy, care caută argumente pentru a demonstra că ceea ce s-a întâmplat în țara noastră, în urmă cu aproape 20 de ani, a fost mai mult o lovitură de stat decât o revoltă populară. Jurnalistul britanic a discutat cu persoane implicate în evenimentele din 1989, cel mai amplu spațiu fiindu-i acordat lui Dorin Marian Cârlan, unul dintre militarii din trupele speciale, care a alcătuit plutonul de execuție de la Târgoviște.
„M-am întâlnit cu Cârlan în luna mai. Avea un sacou negru, pantaloni negri, o cămașă albastră și pantofii bine lustruiți. Avea prestanță. Cârlan și-a golit muniția din Kalașnikovul AK-47 în cuplul prezidențial, după ce aceștia au fost prinși de revoluționari.
Momentele de după execuție au fost difuzate masiv la posturile de televiziune, o dovadă pentru România și lumea întreagă că o eră s-a încheiat, că cea mai turbulentă și violentă revoluție dintre evenimentele care au dus la căderea comunismului în statele din Europa de Est și-a atins obiectivul“, începe relatarea jurnalistului britanic. După câteva considerații personale, materialul reia povestea lui Cârlan, în timp ce prezintă decupaje din ziare și reviste cu el și Kalașnikovul lângă cadavrul Ceaușeștilor.
„Am stat pe cadavrul lui Ceaușescu în elicopter pentru că nu mai era niciun loc. Era, probabil, cel mai confortabil loc. Era foarte cald și sângele s-a scurs pe pantalonii mei de camuflaj. Armata nu mi-a plătit niciodată curățarea lor“, își amintește Cârlan.
Întrebat ce a simțit cu adevărat în acele momente, Cârlan spune: „Am simțit cu adevărat că am jucat un rol în istorie. Știam despre revoluția franceză, despre ghilotină, simțeam ceva similar. Dar nu eram de acord cu asta. Sentința a durat 1 minut și 44 de secunde, execuția mai puțin de 10 minute. Fusesem antrenat să îmi apăr țara. Ceaușescu era comandantul meu suprem, iar eu trebuia să-l apăr cu orice preț, nu să-l ucid“. Apoi, Cârlan povestește cum a ajuns voluntar în această misiune specială, cum le-a spus generalul Stănculescu despre Frontul Salvării Naționale și despre procesul de la Târgoviște și cum au răspuns toți, în cor, că sunt gata să-i împuște pe dictatori.
„Am fost ca niște roboți“
Potrivit declarațiilor lui Cârlan, Ceaușescu, odată ajuns la judecată, nu știa cu cine are de-a face „Sunteți români?“, i-a întrebat el pe soldați, care i-au spus că sunt cu generalul (n.r. Stănculescu). Cårlan susține că generalul Stănculescu le-a ordonat să-i lege, să-i ducă la zid și să-i ucidă, mai întâi pe el și apoi pe Elena Ceaușescu: „Nu ne puteți omorî ca pe niște câini“, a spus Nicolae Ceaușescu, care a realizat într-un final că urma să moară exact ca un câine. Ultima dorință a Elenei Ceaușescu a fost să moară odată cu soțul ei, dorință îndeplinită pe loc de Stănculescu, cel care a ordonat ca cei doi să fie excutați simultan, de același pluton militar. Cei trei din plutonul de execuție au tras „de la șold“ în momentul în care dictatorul a strigat „Trăiască Republica Socialistă România“ și a murit murmurând versuri din Internațională, afirmă Cârlan. „Am fost ca niște roboți“, continuă el. „Am făcut totul foarte repede. Chiar de atunci tot ce am vrut a fost să studiez filosofia și dreptul, pentru a înțelege ce s-a întâmplat din punct de vedere legal. Am fost un subofițer care a ascultat ordinele superiorilor, dar am omorât un om după un fals proces. L-am ucis pe Ceaușescu în ziua de Crăciun, dar decretul de înființare a instanței a fost semnat pe 27 decembrie, când Ceaușescu era mort de două zile“, a precizat Cârlan. Potrivit declarațiilor sale, atitudinea aceasta i-a adus critici din partea lui Ion Iliescu și concedierea din Ministerul Apărărării Naționale în 1998.
„Acum sunt un avocat marginalizat, care oferă consultanță juridică, o oaie neagră, dar este un dar al lui Dumnezeu pentru că trăiesc pentru a spune și altora această poveste“, își încheie Cârlan mărturisirile către ziaristul britanic.
„Era imposibil să avem o revoluție în România. Așa că a trebuit să fie înscenată“
Autorul articolului s-a întâlnit în România și cu Codruța Cruceanu, fost curator la Muzeul Național de Artă, devenit scenă a luptelor din decembrie, a făcut scurte reportaje la Galați și în Valea Jiului și a discutat cu Ion Cara-mitru. „Încă nu știm tot adevărul și mă întreb dacă îl vom ști vreodată (…) Ceea ce știm, totuși, este că totul a fost teatru într-o măsură – că a fost regizat“, susține Codruța Cruceanu.
„A fost o revoluție a oamenilor, dar oamenii au fost înșelați. Dacă aș fi Iliescu și aș crede în Dumnezeu, mi-ar fi teamă de judecata Domnului în legătură cu morții“, i s-a confesat Ion Caramitru ziaristului de la „The Guardian“.
Finalul articolului cade ca o ghilotină asupra societății românești: „Rezultatul a fost un hibrid ciudat: o țară care a îmbrățișat sistemul de piață capitalist, dar este condusă încă de vechea gardă. Moștenirea este reflectată într-un raport de anul trecut al UE, în care România poartă eticheta de cea mai coruptă țară din Uniune, după Bulgaria“, comentează „The Guardian“ în finalul articolului intitulat extrem de sugestiv, după o concluzie a Codruței Cruceanu: „Era imposibil să avem o revoluție în România. Așa că a trebuit să fie înscenată“.
