Așa cum declara sincer Cătălin Voicu, el nu putea să creeze singur sistemul mafiot de care este astăzi acuzat. Nimic mai adevărat. Voicu este doar o piesă în acest puzzle imens al corupției instituționale, care cuprinde politicieni, magistrați, oameni din servicii și nu în ultimul rånd afaceriști de vază. Rețeaua din care face parte și Voicu, această Piovra de Dåmbovița, dezbătută îndelung de presă zilele acestea, are mai multe componente, ca orice rețea mafiotă respectabilă. Există componenta așa-zis politică, formată din oameni precum Cătălin Voicu, există componenta juridică (judecătorii de la Înalta Curte, prieteni cu Voicu) și există, pentru momentele grele, brațele lungi ale „Nașului“ Cătălin Voicu. Adică executanții operațiunilor care presupuneau și månjirea cu sånge. Această tentaculă a caracatiței era condusă chiar de finul lui Voicu, Gheorghe Rizea.
Originar din Costești-Argeș, Gheorghe Rizea devenea în 1990 șofer MapN. Colegii săi din acel an povesteau că Rizea „este făcut pachet și expediat, prin detașare, la USPP (actualul SPP), obținånd la prima sa apreciere de serviciu calificativul «bun».“ Aici își începe cariera sa de bătăuș, reușind să fie împușcat accidental în gåt, în poligonul de tragere, de către un coleg pe care îl pocnise, în prealabil. La acea vreme, SPP era condus de Dumitru Vinicius Iliescu, cel care l-a luat sub aripa sa protectoare și pe Voicu.
Înainte de toate, însă, Gheorghe Rizea este finul lui Cătălin Voicu. Despre relația lor, Rizea nu ascunde nimic: „Este nașul meu și aș merge pentru el și în Iad dacă mi-ar cere, pentru că știu că m-ar aduce înapoi. El m-a mai adus înapoi din morți de două ori“.
Tandemul de pumni Gheorghe Rizea – Ciprian Sora
O primă plångere penală vizånd violența lui Rizea a fost făcută de fostul maior SPP Cornel Donișan, care a acuzat faptul că doi ofițeri SPP – Gheorghe Rizea și Ciprian Sora – ar fi încercat să-l omoare, la instigarea și cu complicitatea generalilor Dumitru Iliescu (consilier prezidențial la acea vreme) și Dumitru Ciobanu (fost șef al Direcției de Contrainformații din SIE). „Ghemuit de durere de la coastele rupte, aproape fără cunoștință, am fost sugrumat cu antebrațele până aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Am fost amenințat cu moartea, cu distrugerea și acuzat de «Trădarea generalilor» și a sistemului pe care ei îl reprezintă, spunându-mi că ei pot face ce vor în România și că nu pot fi trași la răspundere cât timp «Tătucul» și «Bombonel» sunt la putere. În repetate rânduri, generalul Ciobanu Dumitru i-a instigat pe cei doi la violență, cerându-le să mă ducă în pădure să mă omoare. În cruzimea lor, aceștia solicitau un patent pentru a-mi smulge unghiile. Ciprian Sora a scos un cuțit din buzunar și m-a amenințat că mă omoară. M-am apărat de cuțit ridicând mâna stângă, moment în care am fost tăiat la mână. Din cap îmi curgea sânge, nu credeam că voi supraviețui bătăii și le-am spus că voi face tot ce-mi cer pentru a-i determina să nu mă omoare“, a povestit fostul maior SPP Cornel Donișan coșmarul prin care a trecut.
Rizea rezolva pe loc afacerile familiei Iliescu
O altă persoană, Gheorghe Tiron, fost administrator al Agenției Romåne de Securitate SRL (firma unde acționar unic era nepoata generalului Dumitru Iliescu), a depus la råndul plångere penală la Secția 1 Poliție, pentru un caz asemănător.
Redăm, în continuare, fragmente din plångere:
„Am fost administrator la S.C. Agenția Romånă de Securitate SRL (…) Am fost acuzat (de doamna Elisabeta Iliescu – sora domnului general, care nu are nicio funcție sau împuternicire pentru societate, și de noul asociat – Bontea Alina Loredana – nepoata generalului Dumitru Iliescu) că am administrat prost societatea, fapt ce s-a soldat cu un control din partea Gărzii Financiare Centrale, care a întocmit o notă de constatare. (…) Cåt timp am fost la sediu, le-am pus la dispoziție acte ale societății pentru efectuarea expertizei. Cåteva zile am lipsit de la sediul societății și, cånd am venit la sediu, mi s-au întâmplat următoarele:
Astăzi, 22.11.2002, în jurul orelor 14.15 – 14.30, mă aflam la sediu și au intrat în holul clădirii Elena Iliescu, Elisabeta Iliescu, Vlad Bontea (soțul asociatului), Stochiță Dumitru (fiul Elisabetei Iliescu), Carmen Preda (fina Elenei Iliescu) și cu încă trei bărbați solizi. Femeile au început să strige să le dau actele, iar conducătorul bărbaților mi-a pus în vedere că-mi acordă cinci minute, din care a trecut unul, ca să le dau actele. Au intrat în biroul în care eram și au început să-mi ia actele din dulap, fără discernămånt, la grămadă, împreună cu alte documente care se aflau acolo, documente care aparțin SC Arcadia International SRL, unde sunt asociat unic. Conducătorul bărbaților a început să mă amenințe cu bătaia, cu distrugerea, pe mine și familia mea, copiii mei și tot neamul meu. M-a tras de geacă într-o cameră alăturată, a închis ușa și printre ușoare lovituri la cap și gåt (era de față și Elena Iliescu) a repetat amenințările menționate. Arăt că în acele momente mi-a fost foarte teamă în ceea ce privește integritatea mea personală și arăt ca și în acest moment siguranța mea, cåt și a familiei mele o consider nesigură, cunoscånd foarte bine cine se află în spatele acestor acțiuni de control și acțiuni de forță – generalul Dumitru Iliescu, consilier prezidențial. Corneliu Petrescu, care se afla în sediu și pe care, de asemenea, l-au amenințat, a chemat poliția. La sosirea reprezentanților Poliției Secției 1, cei trei s-au retras (doi priveau permanent pe geam) și chiar la solicitarea expresă a polițiștilor au refuzat să se legitimeze, fapt ce a dus la evacuarea celor trei bărbați de către polițiști spre a fi identificați. Tot în momentele cånd erau în biroul în care mă aflam, polițiștii s-au simțit jigniți de refuzul obraznic al conducătorului bărbaților de a se legitima, conducătorul acestora cerea protecție la telefon și chiar a înmånat telefonul lui mobil unui domn de la poliție pentru a vorbi cu cineva «înalt» care îl protejează. Nu știu dacă cei trei bărbați au fost legitimați sau nu, cert este că erau acolo (…) după care am plecat la Secția 1 Poliție pentru a depune prezenta plångere“.
În audierile ulterioare, martorii au arătat că doi dintre cei trei agresori sunt lucrătorii SPP Gheorghe Rizea și Ciprian Sora. Martorul Corneliu Petrescu l-a indicat pe Gheorghe Rizea ca fiind bărbatul care conducea grupul.
Astfel de plångeri au mai urmat, dar Rizea spune că în toate a primit neînceperea urmăririi penale.
SPP-ul condus de Gabriel Naghi s-a spălat pe mâini de bătăuși
Referitor la atitudinea ofițerilor SPP care făceau ordine cu pumnii în firmele familiei Iliescu, purtătorul de cuvånt al instituției, lt. col. Constantin Dobre, a avut, la vremea aceea, o declarație cel puțin halucinantă:
„Instituția nu a început nicio anchetă administrativă împotriva celor doi, pentru că e treaba organelor abilitate. Cei doi au fost întrebați și au spus că nu e nimic adevărat din acuzele ce li s-au adus“. Întrebat dacă SPP nu este interesat să verifice ce căutau cei doi ofițeri la sediile unor firme de pază, ziua în amiaza mare, cånd puteau foarte bine să figureze la serviciu ca aflați într-o misiune, Constantin Dobre a precizat că nu s-a considerat încă utilă o asemenea cercetare. Trebuie precizat că la vremea aceea, în 2002, șeful SPP era Gabriel Naghi, prieten la cataramă cu Radu Timofte, cu care a și pus de-o firmă de pază și securitate în 2006.
De altfel, în timpul mandatului lui Naghi la șefia SPP, au înflorit ofițerii bătăuși. A fost celebru în vremea aceea cazul bătăușilor SPP care l-au agresat pe secretarul de stat Șerban Pretor de la CAN, doar pentru că acesta conducea un Trabant. Cazul a scos la iveală deficiențe majore existente în cadrul serviciului condus de Naghi. S-a dovedit că indivizi cu cazier erau primiți cu brațele deschise în SPP dacă știau să lovească bine. Deși erau vinovați și trebuiau, firesc, să răspundă pentru gestul lor, cei doi bătăuși au fost apărați de Naghi.
Creșterea și descreșterea „consilierului“ Rizea
Directorul SPP Lucian Pahonțu a primit în decembrie 2005 un memoriu de la un fost director de marketing, Nicolae Bara, memoriu în care acesta reclama sistemul și stilul de lucru al lui Gheorghe Rizea și al acoliților săi.
La începutul anului 2006, presa vremii relatează că Gheorghe Rizea, șef al Secției Contraterorism SPP, a intrat într-un alt conflict, de data aceasta cu poziția a doua în SPP, Gabriel Crețu. Acesta și-a impus stilul de lucru, și-a dus oameni de la ACVILA în SPP, situație total neplăcută pentru Rizea&comp. Se spune chiar că într-una din multele discuții dintre cei doi, Rizea l-a și pocnit pe Crețu. S-ar fi bătut, dar Crețu a învins: Rizea a plecat după 15 ani din SPP, odată cu cei doi veri, luptători de K1, Ciprian Sora și Daniel Ghiță.
Ulterior, în 2008, a înființat o firmă de protecție și pază, Black Wolf Security Consulting. Astfel, după ce a deținut diverse funcții în SPP fără să aibă studii superioare, după ce a împărțit pumni oriunde era nevoie, a ajuns să dea consultanță pe probleme de pază, protecție, intervenție anti și contra teroristă. Firma a avut viață scurtă pentru că, în același an, Rizea a devenit consilierul personal al lui Viorel Hrebenciuc.
La începutul lui 2009, după eșecul numirii lui Cătălin Voicu la Interne și reușita lui Dan Nica de a ocupa acest post, Rizea ocupă un alt post de consilier, de această dată pe probleme de ordine publică. De aici, cu ajutorul generalului Costică Silion, Șeful Jandarmeriei Române, Rizea a preluat Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei „Vlad Țepeș“. Și, pentru a nu rămåne dator, prima grijă a fost să desființeze Grupul Special de Protecție și Intervenție (GSPI) din MAI, ACVILA, echipa de profesioniști care-i cauzase plecarea din SPP.
Despre reactivarea sa, Gheorghe Rizea spune: „Cånd un om (n.r. Costică Silion) te roagă să vii undeva, te duci. Pentru că altfel, dacă îl refuzi, nu îți mai răspunde la telefon. Pe mine nu m-a interesat salariul, pentru că la Brigadă am un salariu mai mic decåt la minister. Dar eu vreau să am o carieră pentru că vizez funcții mari“. Doar Voicu poate ști în ce funcții mari ar fi ajuns Rizea dacă Nașul său ar fi fost uns ministru de Interne.
