Fraudarea societatilor de asigurare a fost, este si probabil va mai fi o cale de imbogatire peste noapte a unor indivizi. Schemele prin care diversi asiguratori sunt fentati au devenit din ce in ce mai complexe, astfel incat urmele lasate de infractori sa fie cat mai greu de probat in justitie. Constienti de faptul ca fenomenul nu poate fi complet starpit, asiguratorii au pus la punct diverse actiuni de combatere care permit controlul si tinerea la un anumit cuantum a fraudelor, in special a celor interne, realizate cu buna stiinta de angajati in scopul obtinerii unor castiguri materiale. -Curentul- va prezinta, astazi, in exclusivitate, un caz concret care demonstreaza modul in care un grup de controversati afaceristi autohtoni, impreuna cu un grup de -investitori- bulgari si de functionari din domeniul asigurarilor au pus la cale fraudarea unuia dintre asiguratorii autohtoni consacrati, ASIROM SA. Schema de fraudare, extrem de simpla, nu a atras pana acum atentia autoritatilor, desi actorii scenariului au savarsit fapte penale premeditate, care urmaresc prejudicierea ASIROM.
Incercarea de fraudare a ASIROM isi are originile in a doua jumatate a anului 2002. Atunci, doi bulgari, Vatchev Anghelov Krasimire (fost administrator al Brillo Impex SRL – Alexandria) si Marin Marinov (administrator al Santex Int. Inc. Delaware SUA si detinator al unui depozit in zona Dutty-free Ruse) au convenit pe hartie sa deruleze diverse afaceri transcontinentale. Intelegerea dintre cei doi (contract nr. 1/12.12.2002) viza si Romania, bulgarii urmand sa cumpere confectii de la noi pe care sa le vanda in trei tari africane. Ca intelegerea dintre cei doi nu mirosea a teapa de la inceput au dovedit-o evidentele, care demonstreaza un plan bine pus la punct de fraudare.
Astfel, anterior parafarii afacerii cu Marinov, Vatchev a intreprins doi pasi care tradeaza premeditarea. Primul pas s-a produs la 25.11.2002, atunci cand acesta a inchiriat de la Transim SRL Zimnicea, in numele Brillo Impex SRL, pentru un an, un spatiu insalubru, fara apa curenta sau electricitate, situat in incinta fostului CAP Zimnicea. Surprinzator, conform contractului respectiv, chiriasul Brillo SRL a fost obligat de Transim SRL -sa asigure depozitul la o societate de asigurare, la o valoare care va fi stabilita de reprezentantul societatii respective-.
Al doilea pas a fost facut la 30.11.2002, cand Vatchev a parafat un contract comercial vizand marfuri textile cu Cochet SA – companie de confectii sibiana al carei actionar majoritar este controversatul afacerist Vasile Crestin (n.r. – personaj al carui nume apare implicat in dosarul in care au fost arestati mai multi fosti sefi ai SRI Prahova: Corneliu Paltanea, Daniel Bucur, Gheorghe Dumitrache – finul sindicalistului Liviu Luca). Evidentele arata ca intelegerea dintre Brillo Impex SRL si Cochet SA a fost parafata de Abalaru Ioan – director general la Cochet SA Sibiu. Derulata pe trei luni (!!!), intelegerea respectiva prevedea ca societatea bulgarului cumpara de la Cochet SA marfuri textile de 46 miliarde de lei (suma nu a reflectat valoarea reala a marfurilor, -pretul fiind negociat intre parti-), pentru ca apoi sa le livreze catre depozitul lui Marinov din zona dutty-free Ruse. Interesant in aceasta ecuatie este faptul ca atat Vasile Crestin, cat si Ioan Abalaru aveau in comun un element (ASIROM SA) care se va dovedi extrem de important in afacerile care se vor derula pe ruta Cochet – bulgari. Datele oficiale arata ca Vasile Crestin a fost la un moment dat actionar al ASIROM, in vreme ce Abalaru a fost ani la rand -supusul- unor sefi din interiorul companiei de asigurari. Din acest motiv, Abalaru si-a cultivat la Zimnicea, oras in care de altfel si locuieste, o serie de relatii cu diverse prsonaje influente din zona. Asa se face ca el a fost cel care l-a ajutat pe amicul sau Vatchev sa incheie contractul vizand inchirierea unuia dintre grajdurile CAP-ului Zimnicea.
Contracte – -da-, actiune – -ba-
Dar sa revenim la Vatchev si sa vedem cum se leaga lucrurile. Evidentele arata ca ulterior parafarii intelegerilor cu Transim SRL Zimnicea, Cochet SA si cu confratele sau Marinov, ca orice afacerist corect, Vatchev a dat fuga sa asigure bunurile -cumparate- de la societatea patronata de Vasile Crestin si condusa de Abalaru. Si unde se putea duce Vatchev? Ati ghicit! La ASIROM – sucursala Teleorman, companie la care Crestin si Abalaru aveau -radacini-. Acolo, beneficiind de bunavointa unor angajate ale companiei de asigurari (Ioana Voicila, Bunea Mioara si Mihalache Mioara), Vatchev a parafat, la 26.12.2002, in numele Brillo SRL, trei contracte de asigurare pentru confectiile textile -cumparate- (dar neplatite) de la Cochet SA. Din varii motive usor de banuit, fara a face minime verificari, angajatele ASIROM au agreat sa asigure marfa -cumparata- de Brillo Impex doar pe baza facturii emise de Cochet SA, la o valoare totala de 46.623.842.968 ROL (contractul nr. AA 37678 – 19.868.302.253 ROL, nr. AA 37238 – 11.818.498.008 ROL si nr. AA 67654 – 14.937.042.707 ROL). Conform contractului, pentru confectiile asigurate termen de trei luni (pana la 27.03.2003), inclusiv in cazuri de -pagube produse de incendiu-, Brillo SRL Alexandria a platit prime de asigurare in valoare de 104.903.647 lei vechi. La o zi dupa incheierea politiei de asigurare, Vatchev a depozitat confectiile -cumparate- de la firma lui Vasile Crestin in -depozitul- inchiriat de Brillo Impex SRL de la Transim SRL.
Dupa parcurgerea tuturor acestor etape, orice om de afaceri care vrea sa obtina profit ar fi livrat urgent marfa catre depozitul din zona duty-free Ruse detinut de Marin Marinov – administrator al Santex Int. Inc. Delaware SUA. Numai ca Vatchev nu a procedat asa. El a lasat marfa la voia intamplarii in -depozitul- din Zimnicea, pe motiv ca partenerul sau, Marinov, nu i-a dat bani sa plateasca marfa catre Cochet SA. Curios este ca nici Cochet SRL nu a facut nimic sa-si recupereze marfa, mai ales ca, in conformitate cu contractul incheiat, textilele ar fi trebuit luate inapoi daca termenul de plata, de 60 de zile de la data facturarii produselor, a fost depasit.
Incendiu din cauza de…scurtcircuit
Ce a urmat este de domeniul filmelor americane de aventura: in seara de 7.02.2003, -depozitul- respectiv a luat foc din varii motive, astfel ca marfa apartinand in fapt Cochet SA a fost distrusa aproape in totalitate.
Curios sau nu, asa cum reiese din expertizele oficiale, din rapoartele pompierilor si din declaratiile martorilor, incendiul ar fi fost cauzat de un scurtcircuit produs la o instalatie electrica improvizata. Cu toate acestea, evidentele dezvaluie cel putin trei aspecte -ciudate-, care pot dovedi premeditarea pagubei. Primul aspect: chiar in ziua incendiului, cu putin inainte de anuntarea acestuia, Vatchev a fortat intrarea in interiorul Transim SRL si a dat o raita in -depozit-. Al doilea aspect: cercetarile au aratat ca incendiul a fost amplificat de resturi de carton aruncate -intamplator- langa marfa care a ars. Al treilea aspect si cel mai important: declaratia unui martor, Ion Petrica – confirmata de pompieri si de experti (inclusiv de Electrica Oltenia) – care spune: -Pompierii nu au oprit curentul electric. Nu era energie. S-au asigurat daca este si au constatat ca nu…-. Ca atare, acest al treilea aspect arata un fapt extrem de important: ca incendiul nu se putea produce de la instalatia electrica improvizata, asa cum sustin actorii implicati in afacere.
Constient ca afacerea nu e oabla, Vatchev nu s-a grabit sa anunte imediat ASIROM SA, desi legea il obliga. Asa se face ca el a instiintat asiguratorul la sase zile de la producerea incendiului (pe 13.02.2003), tot atunci el solicitand stabilirea si plata despagubirilor aferente. Cum era normal, inspectorii ASIROM SA – Teleorman au instrumentat dosarele de dauna si au devenit suspiciosi dupa ce au verificat realitatea producerii evenimentului. Mai mult, ei au descoperit numeroase semne de intrebare vizavi de stabilirea valorii despagubirii, de legalitatea incheierii contractului de asigurare, valoarea reala a marfurilor asigurate, drept pentru care au sesizat IJP Teleorman la doar o zi dupa sesizarea lui Vatchev.
Parchetul s-a facut ca nu vede frauda
Desi evidentele care demonstrau tentativa de fraudare a ASIROM SA erau evidente, cercetarile efectuate de Politie si Parchet au fost finalizate pe 18.05.2004 cu solutia de scoatere de sub urmarire penala a persoanelor care au facut obiectul cercetarilor: Vatchev Krassimire (asigurat), Ioan Abalaru (director general al Cochet SA) si trei inspectori ai ASIROM care au incheiat contractele de asigurare in beneficiul lui Vatchev. Surprinzator, desi au existat dovezi ca la momentul declansarii incendiului -depozitul- in care era marfa nu era alimentat la o sursa de energie electrica, atat referatul Politiei, cat si rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman (nr. 387 P/2003/08.06.2004) arata ca incendiul s-a produs din cauza… unui scurtcircuit la instalatia electrica improvizata. (!!!) Dovedind ca nu tin cont de evidente, desi au mentionat in Rezolutia mentionata ca -valoarea asigurata a marfurilor a fost stabilita in mod arbitrar la valoarea de circa 47 miliarde de lei de catre asigurat si directorul general al firmei producatoare, Abalaru Ion, prin inmultirea valorii de stoc cu de 8-10 ori valoarea acestora-, procurorii nu au luat nici o masura.
Facandu-se ca aplica legea, atunci cand i-au scos basma curata pe Vatchev – Abalaru & co, ce credeti ca au motivat procurorii? -Faptei de a solicita despagubiri societatii de asigurare, eronat calculata, ii lipseste latura subiectiva, intentia delictuala, necesara pentru existenta infractiunii de tentativa de inselaciune. De altfel, societatea de asigurare, procedand la efectuarea verificarilor impuse de imprejurare, a stabilit ca, in speta, nu sunt intrunite conditiile impuse de lege pentru onorarea solicitarii recuperarii prejudiciului produs. Asadar, societatea de asigurare nu a fost prejudiciata-.
Ca tacamul sa fie complet, procurorii au constatat inclusiv nevinovatia angajatelor ASIROM -care si-au indeplinit in mod partial defectuos atributiile de serviciu-, pe motiv ca actiunilor acestora le lipseste latura subiectiva si obiectiva, -in sensul ca incalcarea atributiilor de serviciu nu s-a facut cu stiinta, iar pe de alta parte incalcarea acestora nu a produs un prejudiciu unitatii la care lucrau-.
-Crestinii- contraataca
Ulterior rezolutiei procurorilor teleormaneni, dupa ce au stat la -cutie- o vreme, incurajati de sublinierea oamenilor legii conform careia -in savarsirea faptelor nu a existat intentie etc-, Vatchev – impins de la spate de Abalaru si Crestin – a revenit in forta in acest an si s-a prezentat in fata Tribunalului Teleorman – Sectia Comerciala in calitate de pagubit, cerand ASIROM, in numele Brillo Impex SRL, o despagubire de 54.452.319,95 RON (din care 9.399.356,481 RON dobanda de referinta pentru perioada iunie 2004-decembrie 2005), desi documentele arata ca marfa arsa in incendiu se ridica la numai aproximativ 270.000 RON. -Crestin- din cale afara, Vatchev a precizat in cererea adresata tribunalului ca -intrucat conform procesului-verbal de interventie nr. 02/07.02.2003 incheiat de Grupul de Pompieri -A.D. Ghica- s-a apreciat ca bunurile salvate au valoare estimata la 1,5 miliarde lei vechi, asiguratul intelege sa-si reduca pretentiile de despagubire cu aceasta suma-.
Maiou… de maiou: 681.044 lei vechi
Evidentele oficiale arata ca valoarea totala a marfurilor asigurate de bulgar (stabilita de Parchet si Politie) a fost de numai aproximativ doua miliarde lei vechi. Cu toate acestea, confectiile au fost facturate de Cochet SA la 46 miliarde de lei (in conditiile in care cifra de afaceri a companiei pe anul 2002 a fost de 122,64 miliarde lei). Pentru ca valoarea sa fie o necunoscuta, Crestin – Abalaru&co au folosit un procedeu -ingenios-, dar usor de detectat – -marfurile au fost expediate catre Brillo Impex SRL si consemnate in facturi si avize de expeditie, toate cu acelasi tip de cod, fara a se tine seama de calitatea si declasarea lor de la o categorie la alta. Ca valoarea marfurilor a fost -negociata- – dupa cum recunosc actorii afacerii – reiese dintr-o simpla comparatie cu confectii de acelati tip/calitate produse de alte fabrici din Romania. Spre exemplu, un sort pentru adulti facturat de Cochet SA catre Brillo Impex SRL a avut un pret de 689.818 lei vechi (inclusiv TVA), in vreme ce unul produs de Rotrico SA Rosiori de Vede are un pret (fara TVA) de numai 23.000-50.000 lei vechi. Mai mult, daca un maiou din poliamida sau poliester de la Cochet SA a fost facturat la Brillo la pretul de 681.044 lei (inclusiv TVA), unul produs de Rotrico costa numai 20.250-50.000 lei (fara TVA). Cum a justificat bulgarul Vatchev faptul ca a cumparat confectiile la preturi atat de mari? -Pretul a fost acceptat de catre patronul firmei straine Santex Int. Inc. Delaware SUA-, spune Vatchev, fara a explica cum si de ce a acceptat partenerul sau sa cumpere textile declasate, greu vandabile, la preturi deosebit de mari, pe care la randul sau urma sa le comercializeze (n.r. – desi pana la producerea incendiului, beneficiarul marfii nu platise nicio suma din valoarea contractului). Surprinzator, ce nu a mai fost in stare sa explice Vatchev este faptul ca initial a negat ca in ziua incendiului a patruns in incinta depozitului, dar ulterior – pus in fata evidentelor – a revenit asupra declaratiei sale.
Angajatii Cochet SA dau de gol frauda
In ceea ce priveste asigurarea confectiilor de catre ASIROM Sucursala Teleorman, reies cateva aspecte interesante care completeaza tabloul premeditarii fraudarii companiei de asigurare de catre Crestin – Abalaru&co. Cea mai evidenta dovada ca cele trei inspectoare de asigurare nu au efectuat in mod corespunzator inspectia de risc este aceea ca nu au luat in calcul ca autorizatia PSI prezentata de Brillo SRL avea valabilitatea expirata si era emisa pentru alta locatie decat cea in care erau depozitate confectiile, fapt care ar fi dus in mod automat la nulitatea asigurarii. Un alt aspect este acela ca inspectoarele ASIROM care au parafat contractul cu bulgarul Vatchev au -omis- o prevedere esentiala care spune ca -bunurile sunt asigurate pentru sumele declarate de asigurat, sume ce nu trebuie sa depaseasca valoarea lor la data asigurarii-.
Ca marfurile au fost supraevaluate la data asigurarii o arata chiar modalitatea de intocmire a documentelor de livrare si de stabilire a preturilor, altfel decat procedura standard folosita in cadrul Cochet SA.
Astfel, conform declaratiei lui Rahaian Maria, sef depozit -pentru cele 408 cutii in care au fost ambalate confectiile existente in depozit (si nu 570 cutii, asa cum s-a consemnat in avizele de insotire a marfurilor nr. 4423915 si nr. 4423914 din 27.12.2002), facturile si avizele de insotire a marfurilor au fost intocmite de catre Abalaru Ion si directorul economic Morar Carmen-.
Mai mult, Rahaian mai spune ca -marfurile livrate catre Brillo SRL, aflate pe stoc in magazie, erau inregistrate la valoarea de vanzare de 4,6 miliarde de lei vechi- si au fost -scoase din depozit fara intocmirea de catre seful de depozit a dispozitiei de livrare si a anexelor la facturi (…), dispozitiile de livrare au fost intocmite dupa expedierea marfurilor, la data de 3.01.2003-.
Judecata -crestineasca-
Desi toate documentele aflate la dosarul cauzei demonstreaza premeditarea afacerii (la data producerii incendiului asigurarea confectiilor nu era valabila atata vreme cat angajatii ASIROM au incalcat constient anumite norme legale, exista dovezi ca valoarea marfurilor asigurate – greu vandabile, declasate si aflate pe stoc de perioade mari de timp de 7-8 ani – a fost intentionat supraevaluata de catre Vatchev – Abalaru – Crestin etc), Tribunalul Teleorman a admis cererea bulgarului. -Coincidenta- sau nu, dosarul respectiv a ajuns pe mainile unei cunostinte a lui Abalaru, anume judecatorul Gheorghe Ureche – personaj care a mai judecat favorabil anumite spete in spatele carora a stat zimniceanul. Surprinzator, Ureche nu a vazut ca dreptul la actiune al reclamantei este prescris, asa ca, ignorand faptul ca normele care reglementeaza prescriptia sunt imperative (institutia prescriptiei extinctive fiind considerata de doctrina si jurisprudenta o institutie juridica de ordine publica), a purces la judecarea cauzei, existand indicii ca el se va pronunta -crestineste-.
Afaceri cu -miros- de SRI
In Prahova, fratii Vasile si Dumitru Crestin s-au remarcat datorita relatiei cu SRI. In calitate de actionar la Rafinaria Astra Romana, Vasile Crestin a fost acuzat in dosarul cu miros de petrol in care au fost arestati sefi ai SRI Prahova (Corneliu Paltanea, Daniel Bucur, Gheorghe Dumitrache etc), acuzati ca ar fi acordat protectie unor grupari infractionale ce faceau comert ilegal cu produse petroliere. Conform evidentelor, Dumitru Crestin aparea ca administrator, iar fratele sau, Vasile, ca actionar la Mesteacanul Agricultura Servicii SA, companie care conform unor persoane din Prahova -apartinea SRI-.
