Cu siguranță, medicii nu sunt servitorii noștri chiar dacă sunt bugetari! Ei nu pot răspunde în fața „Tribunalului Poporului” ori de câte ori se întâmplă ca un tratament sau o abordare medicală să nu dea roade! Niciun medic nu are în fișa postului ca obligație însănătoșirea sau salvarea vieților tuturor pacienților! Știu că veți spune: da, dar nu ți s-a întâmplat ție! Poate, dar dacă vom continua linșajul în presă al medicilor la primul aparținător care vine cu o înregistrare vom rămâne fără medici și ni se va întâmpla tuturor!
Cazul de la Spitalul Municipal din Hunedoara a fost rostogolit în presă, preluat de la ziarul local Glasul Hunedoarei cu ideea de bază că „o familie din localitate acuză medicul de gardă de pe secţia de Ginecologie că nu a vrut să asiste la naşterea copilului şi, ca urmare, bebeluşul s-a născut cu grave probleme de sănătate. Medicul este acum cercetat de poliţişti pentru vătămare corporală din culpă, vină pe care o recunoaşte, după cum reiese dintr-o convorbire pe care a avut-o cu tatăl bebeluşului.” Convorbirea între medic și tată este următoarea:
„Dr. Lazăr: Nu vă ia nimeni cazul. Cazul rămâne trei ani. Nu luați decizii la cald. Noi nu suntem din tabere diferite, noi vrem binele acestui copil. Aparent, da, nu i-am făcut cezariană și asta e cauza, dar s-ar putea ca la judecată să se întoarcă lucrurile și să nu fiu eu vinovat, să fie infecția cu care doamna a venit…
Dr. Lazăr: Stați un pic! Față de cum vă putem ajuta noi, pe care ne-ați înțeles și noi vă înțelegem pe voi. Deci, ne ajutăm, fără instanțe și fără căcaturi.
Părinte: Eu nu știu cu ce ne puteți ajuta…
Dr. Lazăr: Vă decontez tot ce aveți acuma cu Timișoara și contactul cu organizația care se ocupă de copiii cu handicap, cu gimnastică medicală, cu kinetoterapeut. Copilul când se înscrie acolo, astăzi, 2017, 23 iunie, se înscrie cu bolile astea care nu sunt tratabile. Nu îl mai scoate nimeni de acolo. Cât el trăiește este acolo. Dacă moare acuma, eu mă ocup. Dumnezeu să ne ferească, dar eu mă ocup. De șofer, de înmormântare, de preot dacă vreți, de pomană. Deci v-am spus. Noi trebuie să judecăm la fel. Eu nu vreau răul dumneavoastră, și dumneavoastră nu câștigați nimic făcându-mi mie rău.”
În mod evident, medicul nu recunoaște nimic. În plus, directorul medical al spitalului a declarat pentru Glasul Hunedoarei: „Situația colegului nostru este delicată, având în vedere că el este în stadiu terminal, având o boală incurabilă. Din punctul nostru de vedere, a fost o naștere absolut normală, la o mamă care mai născuse încă trei copii, în spitalul din Hunedoara. Copilul a primit de la neonatolog scor APGAR bun, respectiv 8. Ulterior s-au complicat lucrurile. A făcut o infecție, din cauză că mama era diabetică, avea tensiune și infecție urinară. A fost transferat la spitalul din Deva, după care cei de la Deva au considerat că trebuie transferat într-o clinică. Copilul a rămas cu niște sechele neurologice, care este posibil să se remită, posibil să nu se remită. Aceste lucruri pot fi din multiple cauze. S-a făcut ecografie, copilul era mare, era deja angrenat, a născut normal, nașterea a durat 35 de minute… Din punct de vedere medical nu ne putem lega de mare lucru”, a declarat directorul medical al spitalului din Hunedoara, Bende Barna. Întrebat dacă medicul era obligat să asiste la naștere, directorul răspunde: „Medicul era de gardă, în mod normal, trebuia să fie acolo. Dar majoritatea nasc cu moașe. Avem moașe angajate, care numai asta fac. Dacă sunt complicații, cheamă doctorul”.
Ziua în care a fost făcută înregistrarea, spune directorul medical al spitalului, a fost și ultima zi de lucru a medicului Gheorghe Lazăr, acesta fiind în concediu medical.
Oameni buni, stați un pic și cugetați: cu acest diagnostic, medicul va muri înainte ca vreun judecător sau Colegiul Medicilor să apuce să ia vreo decizie: cercetarea disciplinară se suspendă pe durata concediului medical iar procesul penal încetează în caz de deces. Medicul a fost mărinimos, în mod evident, nu ca să-și salveze pielea lui, ci ca să facă o faptă bună! Din partea mea, jos pălăria, domnule doctor! Câți dintre noi, în starea medicului ne-am mai gândi la cei cărora, POATE!, le-am greșit?
