Remember! 19 ani de la căderea Guvernului Roman
Mineriada din septembrie 1991, cånd primul ministru de atunci, Petre Roman, a fost debarcat de la șefia Guvernului, a lăsat în urmă familiile îndurerate ale celor care au căzut victime și care și acum încearcă să afle cine sunt cei care au tras în acele zile. Astfel, familiile Crăiniceanu și Frumușanu așteaptă și acum, la împlinirea a 19 ani de la tragicele zile în care Aurica Crăiniceanu și tånărul Andrei Frumușeanu și-au pierdut viața, să afle cine a tras cu pistolul de semnalizare. Deși în urma unor anchete maiorul SPP Dorel Gabor a fost trimis în judecată pentru omor deosebit de grav, șapte ani mai tårziu acesta a fost achitat definitiv, de către judecătorii Curții Militare de Apel, pentru că nu el ar fi fost cel care a tras înspre manifestanții din Piață. După ce sentința a rămas definitivă, magistrații au trimis înapoi la Parchet dosarul „Crăiniceanu, Frumușanu“ dar aici nu s-a mai întâmplat nimic.
Dosarul a rămas în sertarele procurorilor și doar la bilanțurile Parchetului cineva își mai amintește și notează în raport dosar cu „Autor Necunoscut“. Pe de altă parte, după 19 ani de la evenimentele din 25 septembrie, familiile victimelor își caută dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Redacția „Curentul“ a intrat în posesia unor documente incendiare din timpul procesului. Acte pe care procurorii care țin dosarul în sertar ar fi trebuit să le ceară de la instanță pentru a soluționa cauza. Din mărturiile celor care au fost în sediul Guvernului, în acele zile, reiese foarte clar cine ar fi putut fi cei care au tras din clădirea Guvernului în mulțimea strânsă în Piața Victoriei. Astfel, din depozițiile martorilor, se pare că cei care au executat foc cu pistoale de semnalizare au fost trupe ale SRI, dar și civili care au ajuns acolo, la etajul doi al clădirii, unde se aflau birourile premierului de atunci Petre Roman. „F. 352: Trupele USLA de care am făcut vorbire erau echipate cu combinezoane de culoare neagră, cu cască specială de protecție și cu bocanci de un model deosebit, iar eu i-am identificat ca aparținând sus-numitei instituții, întrucât atunci când am cooperat și în alte împrejurări cu Brigada de luptă antiteroristă ei veneau la acțiune echipați la modul mai sus arătat (E.P. Atenție: A se vedea cum erau echipați cei de la SRI; au acționat – cf. adresei SRI – în zona arătată de martor, dar pe o durată mult mai mare de timp).“, se mai spune în depozițiile martorilor.
Tatăl lui Iri – martor la evenimente
Printre cei care ar trebui să fie audiați pentru aflarea adevărului se numără și Ion Columbeanu, tatăl lui Irinel Columbeanu, care s-a aflat în acele ore în vâltoarea evenimentelor. Totodată, pe lângă acesta ar putea fi audiați și fostul șef al SPP, Dumitru Iliescu, care la acel moment făcea parte din garda de corp a premierului. „De față era și Columbeanu Ion. La f. 270 arată că între momentul în care a început agresiunea asupra jandarmului, el i-a spus lui Columbeanu că ar trage, și momentul când a tras acel necunoscut cu pușca de vânătoare au trecut aproximativ 20 de secunde“, spune unul dintre martorii audiați la proces.
Din declarațiile martorilor reiese că cei doi, Aurica Crăiniceanu și Andrei Frumușanu, au fost împușcați în momentul în care minerii au escaladat conflictul cu jandarmi care asigurau paza clădirii și l-au lovit cu o sticlă incendiară în cap pe unul dintre militarii Jandarmeriei.
De frică, Petre Roman și-a uitat pistolul în Guvern
Tot în declarațiile martorilor se arată că Petre Roman a fost evacuat din clădirea Palatului Victoria pe un traseu mai complicat decât cel stabilit pentru evacuare, după care acesta a fost dus la început cu o ambulanță, apoi cu o Dacie, în brațele tătucului de la Cotroceni, Ion Iliescu. În graba sa de a fugi de mânia celor din stradă, premierul Petre Roman și-a uitat și pistolul în cabinet. Arma i-a fost dusă ulterior lui Petre Roman la Cotroceni de maiorul Dorel Gabor, care s-a întors special pentru acest lucru în sediul Guvernului. Martorul Florea Mugurel declară: „f. 143 verso: La 15,30 cu aproximație, Roman, însoțit de câteva persoane în civil, de ofițerii din grupul de protecție, precum și de Dorel Gabor, a apărut în curtea interioară. Printre aceștia erau col. Dumitru Iliescu și Boroș. Inculpatul i-a ordonat să însoțească grupul de evacuare al demnitarului. Inițial premierul a fost urcat într-o autosalvare, iar după 15-20 minute, trecut într-o Dacia. În Dacie, alături de Roman, s-a urcat și Gabor. La Palatul Cotroceni martorul a rămas în curte, iar Gabor a urcat în Palat. După aproximativ 30 min. Gabor i-a ordonat să revină împreună la Victoria pentru a recupera pistolul lui Roman“.
Mai mult, deși se vorbește despre arma cu care s-a tras înspre mulțimea din Piață, procurorilor le-a scăpat un amănunt foarte important. O astfel de armă, pistol de semnalizare, a fost găsită câteva zile de la mineriadă în Cimitirul Ghencea. „Trupele de jandarmi s-au deplasat la Palatul Victoria în 25.09.1991 cu 4 pistoale cal. 26 mm (cu care se putea trage muniție reactivă cal. 26 mm cu care au fost ucise victimele), dintre care unul – culmea – în aceeași zi s-a pierdut și s-a regăsit, aruncat, după săptămâni. Printr-o inginerie a cadrelor implicate în această problemă – și a căror răspundere putea fi atrasă – urmare a declarațiilor date, s-a reținut cu mare ușurință de către Parchet varianta sosirii cu pistoalele și muniția cal. 26 mm după ora uciderii celor doi“.
„Din piept, printre mâini, i-a țâșnit o flacără“
Aurica Crăiniceanu, mamă a doi copii, se afla în Piața Victoriei alături de soțul ei. În jurul orelor 18, femeia a fost lovită în piept de o rachetă de semnalizare. Procurorii au consemnat în rechizitoriul prin care l-au trimis în judecată pe Dorel Gabor următoarele scene de groază: „La ora 18.15-18.20, Crăiniceanu Aurica, aflată lângă teiul de la intrarea în curtea șantierului „bloc Tarom“, cu fața spre clădirea Guvernului, la o distanță de circa 94-100 m. de aceasta, «a fost lovită de un proiectil tras dinspre clădirea Guvernului». Proiectilul a pătruns în corpul său, iar ea a dus mâinile la piept, într-un gest reflex. Printre mâini i-a țâșnit o flacără care s-a stins imediat. Victima a decedat a doua zi la spital. În corpul acesteia au fost găsite un „tub de proiectil“ – se arată în hotărâre – și unele fragmente metalice neregulate. „Tubul“ a fost predat asistentei șefe, iar celelalte fragmente metalice au fost aruncate împreună cu resturile organice rezultate în urma operației. Pentru stabilirea cauzei morții și împrejurării comiterii faptei, instanța – se arată în hotărâre – a avut în vedere actele medico-legale, respectiv declarațiile martorilor Nechita Constantin, Brătianu Ion și Crăiniceanu Viorel (vol. 7, f. 80)“.
Flăcări și fum
Tânărul Andrei Frumușanu ajunsese în Piața Victoriei de ceva timp. Era singur și se alăturase mulțimii care striga: „Jos Guvernul! Jos Iliescu!“. Acest lucru avea să-l coste viața. După ce jandarmii au tras cu gaze lacrimogene înspre mulțime, Andrei Frumușanu s-a dus să se spele pe față la o cișmea din apropiere. Când s-a reîntors alături ce ceilalți, un glonț de la o rachetă de semnalizare l-a lovit în plin. Tânărul de doar 19 ani a murit câteva minute mai târziu. „La ora 18.40-18.45, Frumușanu Andrei, aflat în curtea aceluiași șantier, la circa 2 m de baraca de la intrare, adică la aproximativ 130-135 m de clădirea Guvernului, cu fața întoarsă aproape în totalitate spre această clădire, a fost împușcat în hemitoracele drept. Consecutiv împușcării, din corpul său au ieșit flăcări și fum timp de câteva secunde. Victima a decedat în drum spre spital. În corpul acesteia s-au găsit un „tub de cartuș“ – se scrie în sentință – și „urme de funingine“.
{flv}2010-09-Mineriada-1991-1{/flv}
{flv}2010-09-Mineriada-1991-2{/flv}
{flv}2010-09-Mineriada-1991-3{/flv}
{flv}2010-09-Mineriada-1991-4{/flv}
{flv}2010-09-Mineriada-1991-5{/flv}
