Portret de europarlametar: Adriana Țicău
Săptămâna această, ziarul „Curentul“ a avut plăcerea de a sta de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari români de la Bruxelles, în persoana doamnei Adriana Țicău. În calitățile sale de vicepreședinte în Comisia de transport și turism a Parlamentului European, membru supleant în Comisia de industrie, cercetare și energie, dar și membru al unui comitet de evaluare a opțiunilor științifice și tehnice (STOA), europarlamentarul român ne-a dezvăluit că întreaga sa activitate se învârte în jurul temelor din comisiile în care activează. În cel de al doilea său mandat la Bruxelles, din luna iulie 2009 și până în prezent, Adriana Țicău a avut nu mai puțin de 50 de intervenții în plenul Parlamentului European, fiind cotată de către ONG-urile care monitorizează activitatea europarlamentarilor ca unul dintre cei mai vocali europarlamentari români. De asemenea, europarlamentarul român a interpelat Comisia Europeană în privința coridoarelor maritime la Marea Neagră și în privința implementării programelor de dezvoltare din cadrul Strategiei UE pentru Dunăre, instrument ce își propune dezvoltarea orașelor riverane Dunării, în special a orașelor-port din România la acest fluviu. Adriana Țicău s-a impus rapid printre europarlamentarii care gestionează unele dintre domeniile cu cea mai mare greutate în politica europeană. Printre temele pe care le-am abordat împreună cu dânsa s-au aflat proiectele legate de infrastructura feroviară europeană care vizează și construirea de rute pentru trenuri de mare viteză în România, dar și care sunt perspectivele de depășire a crizei economice de la noi din țară. Nu în ultimul rând, am discutat cu europarlamentarul român despre spiritualitatea poporului român și despre cărțile sale favorite. Vă invităm în continuare să citiți o parte a interviului realizat împreună cu europarlamentarul Adriana Țicău pentru ca varianta integrală a acestuia să poate fi vizualizată pe site-ul cotidianului nostru la www.curentul.ro:
– Doamna Țicău, voiam să vă întrebăm care sunt prioritățile mandatului d-voastră ca europarlamentar și pe ce teme insistați în Parlamentul European?
– Aș vrea să vă spun întâi de toate că sunt vicepreședinte în Comisia de transport și turism a Parlamentului European, de asemenea sunt membru supleant în Comisia de industrie, cercetare și energie, dar sunt și membru al unui comitet de evaluare a opțiunilor științifice și tehnice (STOA), alcătuit din 12 eurodeputați din diferite țări, unde analizăm viitoarele opțiuni strategice în materie de cercetare și tehnologie, astfel încât deciziile luate de Parlamentul European să țină cont de dezvoltările tehnologice. Ca priorități, mă raportez la aspectele legate de comisiile în care activez, deci transport și turism, de asemenea politica energetică la nivel european, dar și de aspecte ce țin de industrializare, deoarece multe state ale UE au suferit o politică cumplită de dezindustrializare în ultimii ani. De curând, chiar am adresat o întrebare Comsiei Europene pe tema politicii de industrializare a UE. Dar mai mult decât atât, cred că prioritatea mea este de a reprezenta România cu seriozitate, dar și cu argumente competente. Acum, în calitate de membrii UE, după ianuarie 2007, trebuie să venim cu un punct de vedere format și cu idei pertinente, astfel încât să adunăm în jurul nostru o majoritate europeană care să ne susțină acest punct de vedere. Aș dori să spun că ideile se pot implementa mai bine la nivel european decât pentru fiecare stat membru. Sper ca acum, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să reușim să aducem subiectele importante în dezbatere națională pentru că sunt convinsă că astfel vom reuși să construim mai bine în România, în același timp cu Europa. De ce spun acest lucru: atunci când Comisia Europeană vine cu o inițiativă legislativă, urmează procedura de codecizie, prin care fiecare inițiativă intră în dezbaterea Parlamentului European, dar acest proces poate dura uneori și doi ani de zile. Deci, dacă am începe să dezbatem și noi aceste subiect în Parlamentul național, România ar câștiga timp și vom ști la toate nivelurile intențiile Comisiei Europene și unde dorește UE să se investească. În felul acesta vom ști mai bine cum să ne pregătim forța de muncă, dar mai ales investițiile în anumite sectoare-cheie, astfel încât, atunci când vine deadline-ul de implementare a actului legislativ, România să nu fie obligată să importe, ci să aibă produsul finit și poate chiar să îl exporte.
– Deci să înțelegem că doriți și o mai bună sincronizare între Parlamentul European și cel național?
– Da. Practic, să devenim un membru al UE cu maximă competență pentru că numai așa vom conta în dezbaterile europene.
– Doamnă, ce faceți în timpul liber la Bruxelles?
– Din păcate nu prea există timp liber. Noi avem un program destul de cadențat, să zic așa, avem o săptămână pe lună sesiune plenară la Strasbourg, iar programul de lucru începe la ora 8-9 dimineața și se termină undeva spre ora 1 noaptea cu dezbateri în plen. De-a lungul zilei sunt foarte multe comisii și reuniuni, iar tu trebuie să partici la toate. Există două feluri de activități ale unui europarlamentar. O mare parte a timpului îl dedicăm informării și documentării pentru a înțelege care sunt consecințele fiecărui act normativ pe care îl aprobăm în comisiile noastre, dar este și o muncă de reprezentare. Una fără cealaltă nu se poate pentru că nu te poți duce nepregătit la întâlniri și iarăși dacă stai închis numai în birou și nu participi la întâlniri este ineficient. Avem apoi săptămâni de Comisie care se desfășoară mereu la Bruxelles. La fel, începem programul la 8 dimineața și terminăm la 8 seara. Așa se întâmplă și în săptămânile întâlnirlor cu grupul politic. De asemenea, există și săptămâni mixte când le facem pe toate cele prezentate mai sus și terminăm undeva în jurul orelor 1-2 noaptea.
– Deci, este mult de muncă …
– Cred că dacă vrei să fii serios acolo unde ești, asta e treaba pe care trebuie să o faci. Sunt convinsă că așa se întâmplă și în rândul profesorilor, inginerilor etc. Dacă îți place ceea ce faci, trebuie să faci și sacrificii.
– Care este ultima carte pe care ați citit-o?
– Ultima carte pe care am citit-o este „Psihologia sufletului românesc“, scrisă de Constantin Noica. Nu a fost totuși chiar ultima carte pentru că aceasta m-a invitat să recitesc „Divanul“ de Dimitrie Cantemir și „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“. Voiam să vă spun că aceste două cărți, așa cum susține Noica, sunt carți de bază pentru spiritualitatea românească și le-am citit cu foarte mare plăcere. Le-aș recomanda, atât tinerilor, cât și celor mai în vârstă, pentru că avem multe de redescoperit din valorile și spiritualitatea poporului român. Am găsit în aceste carți unele expresii atât de bogate în valoare și conținut, încât nu a fost decât o mare delectare lecturarea acestor cărți.
– Cum se împacă viața de familie cu cea de europarlamentar, ținând cont că sunteți foarte mult plecată?
– În general, beneficiem de înțelegerea și suportul familiei. Într-adevăr, de luni până joi avem un program foarte încărcat la Bruxelles sau Strasbourg, dar încercăm ca la sfârșit de săptămână să putem îndeplini și activitățile profesionale, dar și cele de familie pentru că practic de aici îți extragi forța și liniștea sufletească.
– Care sunt previziunile d-voastră pentru depășirea crizei în România și dacă există, cu aproximație, un termen pentru depășirea crizei din România?
– Din păcate, ceea ce am observat la nivel european arată că șomajul crește în multe țări europene, de exemplu în Spania, în luna februarie, rata șomajul a crescut cu încă două procente. De asemenea, Lituania are o cifră a șomajului de 20%, deci ne confruntăm cu o problemă reală. De aceea cred că anul acesta nu vom avea rezultate spectaculoase. Cu multă voință politică, poate spre mijlocul anului viitor am putea aduce o oarecare creștere economică. Cred că România, ca de altfel toate statele UE, trebuie să investească prioritar în crearea de locuri de muncă, agricultură, în transporturi și infrastructura energetică, dar și în educație, sănătate, cercetare și inovare. Acestea sunt practic domeniile-cheie care determină creșterea economică. În felul acesta se poate clădi o creștere reală, iar statul trebuie să investească în mai multe măsuri sociale. Nu cred că reducerea locurilor de muncă poate aduce economii substanțile la buget. În această perioadă de criză, România ar putea să utilezeze mai multe instrumente UE, de exemplu Fondul European pentru Ajustare la Globalizare, acest fond fiind accesat în special de întreprinderile care disponibilizează mai mult de 500 de salariați pe o anumită perioadă. Practic, din acest fond se poate plăti șomajul tehnic și recalificarea personalului disponibilizat. Este poate o resursă temporară, dar care poate atenua din efectele crizei. Din păcate, din România nu am au văzut să fie solicitate astfel de sume.
– Care credeți că sunt șansele de reușită ale unei rute feroviare de mare viteză pe relația Paris-Constanța, o idee avansată de premierul Boc recent la Budapesta?
– Această idee am susținut-o și eu în PE. La nivel european există o listă de 30 de proiecte prioritare pentru transportul transeuropean. Cam 70% dintre proiectele de pe această listă sunt dedicate transportului feroviar și naval. În cea mai mare parte, proiectele feroviare sunt dedicate căilor de transport de mare viteză, aici evident ne referim la pasageri, unul dintre proiecte ajunge la Bratislava și celălalt se oprește la Budapesta.
– Acest proiect de interconectare a rutelor Paris-Bratislava și apoi Budapesta-București-Constanța se află printre cele 30 de care ați vorbit?
– Nu, nu este inclus. Eu o să susțin ca tocmai aceste două proiecte să se intersecteze undeva la Budapesta, iar de acolo să se facă prelungirea până la București și Constanța. În anul acesta, în 2010, are loc, la mijloc de termene, revizuirea listei celor 30 de proiecte pentru transportul transeuropean de care vă vorbeam. Este un moment oportun să includem acest proiect pe lista proiectelor pentru transport transeuropean. Pentru acest lucru este nevoie de două elemente principale: este nevoie ca Guvernul să își asume acest proiect ca fiind prioritar, deci solicitarea să vină din partea statelor membre implicate, și pe de cealaltă parte e nevoie de alocarea cofinanțărilor naționale. De ce spun acest lucru. Implementarea acestor 30 de proiecte este întârziată de faptul că unele state nu au alocat parte de cofinanțare necesară și atunci proiectele au fost întârziate. Banii din bugetul TEN-T (Trans-European Transport Networks – rețelele de transport transeuropean) au un anumit specific. Spre deosebire de fondurile structurale, fondurile TEN-T sunt alcătuite din 20% bani europeni și 80% este cofinanțare națională, excepție făcând sectoarele transfrontaliere, unde 30% sunt bani europeni și 70% este cofinanțare națională. De asemenea, studiile de fezabilitate pentru proiectele TEN-T trebuie făcute din fonduri europene doarece acestea primesc de la 50 până la 100% din banii UE, urmând ca segmentul transfrontalier al acestor rute să fie asigurat din bugetul TEN-T, iar apoi marea parte a lucrărilor rămase să fie realizate din fonduri structurale, care sunt practic cele mai ieftine din construcția acestei lucrări.
– Este proiectul Nabucco unul pe moarte, în avantajul South Stream?
– În primul rând aș vrea să spun că proiectele sunt complet diferite, în sensul că proiectul Nabucco asigură diversificarea surselor de energie a UE, pentru că prin aceste conducte se va aduce gaz, fie din Azerbaidjan, fie din Iran, pe ruta Turcia, Bulgaria, Ungaria și Austria. Proiectul South Stream vizează aprovizionarea UE cu gaz rusesc ocolind Ucraina. În prima parte a planului de redresare economică pentru UE este deja inclus acest proiect Nabucco cu o sumă de 200 milioane de euro. Chiar săptămâna trecută, Comisia Europeană (CE) a demarat procedurile pentru finanțarea cu 2,3 miliarde de euro a unui număr de 12 proiecte legate de energia electrică și alte 20 de proiecte vizavi de aprovizionarea cu gaz. Practic și de la CE, Nabucco este înscris cu o nouă sumă de finanțare. Proiectul Nabucco este extrem de important pentru noi, dar în același timp am văzut recent întâlniri între reprezentanții Ministerului Economiei și cei ai Gazprom, unde probabil s-a discutat eventuala intrare a României, sub o formă sau alta, în South Stream.
– Dacă ar fi ca România să aleagă dintre cele două, care ne-ar avantaja mai tare și de ce?
– Nu cred că problema se poate pune în termenii de a alege între cele două proiecte pentru că, așa cum spuneam, ele sunt complet diferite. Dar aș mai dori să vorbesc aici de prevederile Tratatului de la Lisabona care vorbesc de o solidaritate între statele UE în cazul unor crize energetice. UE va investi cu prioritate în interconectarea sistemelor energetice dintre diferite state europene și în depozite de gaz, iar din aceaste investiții vor face parte cele legate de inversarea fluxurilor de gaz pentru că în felul acesta poți să redirijezi gazul acolo unde se așteaptă să fie o situație de criză. Acum că UE a alocat 2,3 miliarde de euro, practic cea mai mare sumă alocată vreodată pentru proiecte de infrastructură energetică, arată cât de important este, mai ales în situație de criză, UE să vină și să sprijine proiecte cu o proiecție pe termen lung, dar arată în același timp cât de importantă este dezvoltarea infrastructurii energetice din Uniune.
– Ce ne puteți spune despre opinia Bruxelles-ului vizavi de o eventuală aderare a Republicii Moldova la UE? Ce pași trebuie urmați?
– Republica Moldova trebuie să îndeplinească acei pași prealabili pentru aderare. Apoi se va stabili deschiderea negocierilor, după care urmează faza în care se constată dacă RM a implementat aquis-ul comunitar (legislația comunitară – n. red.). Numai după aceste etape, RM va putea deveni stat membru. De asemenea, autoritățile de la Chișinău pot transpune mai ușor legislația europeană beneficiind de ajutorul României. Noi, ca europarlamentari români, am susținut mereu ca Republica Moldova să devină stat membru, dar RM este cea care trebuie să parcurgă toate procesele solicitate de mecanismul de aderare. Cred că și Strategia UE pentru Dunăre va ajuta Republica Moldova în acest proces de construire a unui destin european.
– O ultimă întrebare, ce părere aveți despre exploatarea minieră de la Roșia Montană, sunteți pro sau contra?
– Eu personal, în calitate de membru al Comisiei de cercetare și industrie, trebuie să analizez subiectul din punct de vedere al impactului pentru industrie, dar în același timp trebuie privit și din punct de vedere al impactului asupra mediului. Cred că orice proiect este bine-venit în condițiile în care nu afectează în mod dramatic mediul înconjurător. De aceea, sper ca o eventuală exploatare minieră să se facă după niște studii extrem de amănunțite. Cred în dezvoltarea zonei prin crearea de locuri de muncă, dar în același timp sunt de părere că nu trebuie investit în proiecte pe termen scurt cu implicații negative pe termen lung.
