Mitropolitul Bartolomeu Anania, care împlinește în curând 89 de ani, a fost calomniat două zile la rând în „Evenimentul Zilei“, fiind împroșcat cu acuze de „securism“ fără absolut nici cea mai mică dovadă. Execuția pare inexplicabilă, la prima vedere, având în vedere că opiniile otrăvite ale „deontoloagei“ Mirela Corlățan sunt împănate cu tot felul de amintiri prăfuite și nu sunt însoțite de nicio probă. Surse autohtone din redacția cotidianului străin ne-au lămurit însă de unde i se trage fostului deținut politic anticomunist: din ura lui Patapievici față de tot ce-i românesc și din cauză de Eminescu. Bătrânul Părinte, scriitor și luptător anticomunist, a ținut să reamintească, de Crăciun, că atacul la Eminescu, venit din partea unui Patapievici și a slujitorilor săi obscuri, care mai susțin și că marele gânditor național nu ar fi fost creștin, nu poate fi uitat. Răzbunarea vine, azi, în preajma aniversării a 160 de ani de la nașterea Românului Absolut. În acest caz, Vlădica Bartolomeu este de felicitat. Să fii supus unei execuții publice pentru Eminescu nu poate fi decât o onoare supremă.
Eminescu, fiul Bisericii
Iată ce a declanșat valul mediatic de ură: Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania a vorbit în ajunul Crăciunului, în cadrul mesajului de sărbători adresat românilor, despre o față mai puțin cunoscută a lui Eminescu: aceea de fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Române, considerată de gânditor „mama poporului român“. ÎPS Bartolomeu Anania a prezentat o poezie creștină scrisă de românul absolut Mihai Eminescu, în preajma unui Crăciun, transmite NapocaNews. „Vreau să arăt o altă față a lui Eminescu. Istoricii și criticii literari au încercat să o ascundă și să facă din el un ateu“, a declarat Mitropolitul Bartolomeu, în contextul în care și un oarecare Răzvan Codrescu, alias Vasile Adolf Marian, contesta în revista „Puncte Cardinale“ – asemenea „Dilemei“ lui Pleșu – credința lui Eminescu. „Românii trebuie să știe că era și altfel, nu doar un descreierat, seminebun“, a adăugat acesta. La afirmațiile lui Horia Roman Patapievici, potrivit cărora „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm“, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „E o măgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie și nu mă așteptam ca un intelectual să afirme așa ceva. Și-a permis să murdărească memoria poetului național, ca să pară el original și interesant. De fapt, dă în gropi. A greșit, și nu o dată. A dat în gropi, a dat rău în gropi“, a spus Părintele Anania. Întrebat de jurnaliști de ce a ales acum acest poem-colindă de Eminescu, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „Pentru că i-a venit vremea. Eu v-am așteptat pentru ca aceste versuri să poată fi citite de oameni“. „Versurile pe care vi le-am citit ne arată adevărata față a lui Eminescu – o față mai puțin cunoscută. Critica noastră literară, cu excepția ultimelor decenii, a încercat să facă din Eminescu un ateu. Nu a fost ateu.“, a mai spus ÎPS Bartolomeu Anania, citat de Agerpres.
Mitropolia se revoltă
În urma apariției în paginile cotidianului „Evenimentul Zilei“, în zilele de 11 și 12 ianuarie 2010, sub semnătura jurnalistei Mirela Corlățan, a unor articole denigratoare la adresa Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopia a ripostat: „Articolele pun pe seama Mitropolitului Bartolomeu o serie de acuzații privitoare la colaborarea cu fosta Securitate, însoțite de documente din arhiva CNSAS. Semnatarul articolelor uită că pentru a demonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducă probe concludente și indubitabile (declarație olografă și angajament de colaborare semnat) și nu doar simple analogii literare și alăturări de texte.
Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planează suspiciunea calomnierii și denigrării, fapte incriminate, în instanță, de Codul Penal, soluție pe care o luăm în calcul, în cazul în care jurnalista nu își demonstrează limpede afirmațiile, sau și le retrage, după caz.
E bine de știut că Mitropolitul Bartolomeu și-a afirmat deschis poziția ca dosarele deținute de CNSAS pe numele său să fie cercetate și, la nevoie, publicate, declarând deschis că nu a colaborat cu serviciile secrete «nici în detenție, nici în libertate; nici în tară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu».
Astfel de articole calomnioase apărute în presa ultimelor două decenii confirmă faptul că necesara purificare a societății românești postcomuniste, prin deconspirarea Securității, s-a început prea târziu, pe o bază legală incertă și cu instrumente incomplete, pentru ca acum să fie condusă de unii mercenari mediatici, care murdăresc și ultimele repere morale ale vieții noastre publice“.
