În luna ianuarie a anului 2009 „Curentul“ publica un material intitulat „Vântu își bagă coada în coaliția de guvernare“, în care se menționa coliziunea dintre interesele lui Vântu în Republica Moldova și persoana, indezirabilă pentru SOV, a secretarului de stat MAE, fost consilier al președintelui Băsescu pentru românii din diaspora, Eugen Tomac. Acesta era atacat în defunctul „Cotidianul“, pe de o parte, din cauza faptului că acesta era privit ca un apropiat al președintelui Băsescu, iar pe de altă parte, deoarece Vântu urma să se intromisioneze la Chișinău, iar Tomac îi stătea în cale, deoarece „omul președintelui“, cum scria cu năduf condeierul lui Vântu, se află pe un post-cheie pe relația cu Republica Moldova, iar una printre principalele sale atribuțiuni este relația cu Chișinăul.
Vântu începuse încă de pe atunci să dea târcoale Chișinăului și, așa cum a dezvăluit „Curentul“ în premieră, la vremea aceea, intenționa să-și deschidă încă o televiziune de latrină, care să verse zoaie zilnic în capul basarabenilor, așa cum o face RealitateaTV, dejecția presei românești. Latrina tv a lui Vântu de la Chișinău s-a numit Publika TV, o televiziune cu nume rusesc, cu programe în limba rusă și cu o „vedetă“ tot rusoaică, care nu a reușit nici până acum să buchisească limba română, deși s-a dus personal Sergiu Toader până la Chișinău, alături de Hurezeanu pentru a o învăța să aglutineze și altceva decât lătrături rusești pe post.
Miza făkăturii tv a lui Vântu este campania electorală din toamna acestui an, unde acesta speră să joace un rol, urmând apoi să ciugulească niște contracte de la viitoarea conducere a Moldovei. Televiziunea sa de la Chișinău este însă deja falimentară, ca și toate celelalte componente media ale Trustului SOV. O altă falimentară fițuică a lui Vântu -“ Cațavencu“ – se proptește acum, din nou, la un an de la atacul din „Cotidianul“, în persoana lui Eugen Tomac. Nu este omis, desigur, mai ales Traian Băsescu, dar apare și o țintă nouă, președintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, un apropiat al președintelui Băsescu.
Materialul a fost lansat zilele trecute pe piață de Cornel Ivanciuc, iar conținutul ne readuce aminte persistența activității acestuia pe coordonatele intoxicării și dezinfomării, calități prețuite, se pare, în cadrul Trustului lui Sorin Ovidiu Vântu.
Who the fuck is Ivanciuck?
Ivanciuc, alias Balea Alexandru (numele de rețea), a fost colaborator al Securității, fost colaborator al revistei „22“, fost colaborator al revistei „Cațavencu“, de unde a fost dat afară după ce CNSAS a deconspirat calitatea sa de informator, la cererea Civic Media, redevenind apoi colaborator al Trustului Realitatea-Cațavencu. La „Cațavencu“, Ivanciuc nu era o rara avis, stabilimentul găzduind o pepinieră mai vastă de agenți, cu înclinații „diametral opuse“ ciocofoniștilor de rând ai banalei securități. O parte dintre ei cântau la ocarină cu gușă și în alte tarafuri, mai dinspre Răsărit.
În data de 3 octombrie 2008, Florin Călinescu, invitat al unei emisiuni televizate, a formulat tranșant o serie de acuzații grave la adresa foștilor săi colegi de la „Academia Cațavencu“, despre care afirma: „La «Cațavencu» este o altă problemă. Diferența dintre mine și foștii mei colegi de la «Cațavencu» este că eu sunt civil. Dar ăștia de la «Cațavencu» nu fac parte din structurile NATO, ci din cele diametral opuse“.
Până la a ajunge „în structuri diametral opuse“ personaje ca Ivanciuc și-au făcut mâna (și) ca turnători pentru fosta Securitate comunistă, așa cum o demonstrează și adresa CNSAS remisă Civic Media, (foto) ca urmare a solicitării deconspirării foștilor ciripitori din redacțiile ziarelor și televiziunilor, prin campania Voci Curate, care a scos la iveală o sumedenie de molii, deși mai rămân încă destule de scos la lumină.
Numele lui Ivanciuc mai apare și într-o anchetă publicată de „Adevărul“, în care se dezvăluia legătura dintre banii fraudei Rompetrol și șefii de la „Academia Cațavencu“. Prin Sorin Marin, mâna dreaptă a lui Patriciu – sumele de bani, variind între 1,3 miliarde de lei și 2,1 miliarde de lei – au ajuns în conturile personale ale ziariștilor săptămânalului „Academia Cațavencu“. Fundația „Anonimul“ a lui Sorin Marin, ce figura alături de Grupul Rompetrol într-un raport al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor ca efectuând operațiuni suspecte de spălare a banilor, a vărsat, la data de 7 noiembrie 2002, suma de 8,6 miliarde de lei unor persoane fizice, și anume cinci membri fondatori și acționari la „Academia Cațavencu“, respectiv Mihaiu Liviu, Bușcu Doru, Toma Mircea, Ioan T. Morar și desigur lui… Ivanciuc Cornel.
Revenind la calitățile stilistice ale lui Ivanciuc, nu putem să nu sesizăm faptul că materialul recent semnat (că scriitura nu prea îi aparține – este mai degrabă o compilație de note ale SIS-ului lui Voronin) de subordonatul lui Bușcu din „Cațavencu“ reia teze dragi Centrului Moscova.
Textul său se intitulează „Basarabia se unește zilnic cu România, sub privirile speriate al coanei Europa“. Relevant cu deosebire este și faptul că acest material apare în oglindă cu un interviu publicitar al lui Lazslo Tokes, în care acesta aberează tot pe tema cetățeniei românești care ar urma să fie redobândită de basarabenii care cică ar amenința unitatea etnică și de sânge bozgoresc a așa-zisului Ținut Secuiesc, aflat sub pretinsa virtuală presiune expansionistă a moldovenilor!
Unirea – sperietoarea trustului SOV și a Moscovei
Preocuparea isterică și diversionistă față de tematica basarabenilor și a Basarabiei este o constantă de durată în cadrul trustului Vântu, dacă ne amintim și de un alt material toxic dedicat tot Basarabiei – pe tema „costurilor Unirii“ și a „primejdiilor“ ce vin dinspre Basarabia, subiect ce l-a preocupat la maximum și pe Doru Bușcu, actualul șef al lui Ivanciuc. Bușcu, în defunctul „Cotidianul“, comanda, încă din 2006, un material analitic cică intitulat „Câți bani ne-ar costa unirea cu Basarabia“ în care se descântă logoreic subiectul, inventându-se niște costuri complet scoase din burtă, – între 30 și 35 miliarde de euro și o grămadă de „riscuri“ apocaliptice.
Tot „riscurile“ și nenorocirile care ar putea veni, vezi Doamne, dinspre Chișinău îl fac să se întrebuințeze la maximum pe Ivanciuc, care nu a mai prididit să dea copy-paste de pe vechi și prăfuite „rapoarte“ ale SIS-ului moldovenesc de extracție kaghebistă.
Textul este o întreagă polologhie ineptă pe teme de spionaj și cetățenie românească adusă basarabenilor de „artizanul victoriei lui Băsescu“ în Basarabia, respectiv tânărul Eugen Tomac, „figură aparte“, cum zice abscons Ivanciuc. Tomac a plecat din satul mareșalului Averescu, din fostul Bugeac – Basarabia istorică, să recucerească pentru basarabenii de azi măcar dreptul asumării românității, chestie care li se pare oribilă ivanilor.
O altă teză strecurată mârșav în conținutul „anchetei“ este că tocmai actualul președinte interimar al Moldovei, primul președinte de la Chișinău ce-și asumă public românitatea, ar fi omul Moscovei, deși este singurul președinte de la Chișinău care și-a luat drept consilier un fost secretar de stat din MAE al României, Dan Dungaciu, șef de promoție al Școlii de sociologie de la București, educat sub bagheta profesorului Ilie Bădescu, unul dintre cei mai titrați sociologi români, recunoscut la nivel internațional.
Mihai Ghimpu, cel zugrăvit de Ivanciuc drept „omul Moscovei“, face parte dintr-o generație de basarabeni victime ale Gulagului și ale ciumei roșii și a fost recent atacat violent de Duma de Stat a Rusiei pentru intenția sa de a decreta ziua de 28 iunie drept zi a ocupației sovietice și a comemorării victimelor regimului comunist!
În data de 28 iunie se împlineau 70 de ani de la ocuparea Basarabiei. În aceeași zi, Ghimpu a fost jignit public de Filat pe postul de televiziune al Moldovei, în cadrul unei dezbateri pe această
temă – în care premierul Vladimir Filat îl insultă grosolan pe președintele Mihai Ghimpu pe tema comemorării ocupației și condamnării comunismului bolșevic. După exemplul republicilor baltice, Moldova ar putea solicita despăgubiri importante de la succesoarea URSS, Federația Rusă, treabă care a enervat la maximum Kremlinul.
Condamnarea bolșevismului sovietic, cerută de Ghimpu, a fost boicotată de către rusoii lui Vladimir Voronin din PD, Marian Lupu și Dumitru Diacov, cu acordul tacit al premierului Vladimir Filat, marioneta omului lui Patriciu de la Chișinău, fostul cadru KGB, fost premier, magnatul Ion Sturza, azi mare investitor în România.
A doua zi după ce Mihai Ghimpu a semnat decretul privind ziua de 28 iunie 1940 și a comemorat victimele comunismului bolșevic, Filat s-a deplasat la Moscova „într-o vizită privată“ și s-a cazat la Ritz. Vladimir Filat a fost chemat de urgență la raport de aghiotantul lui Medvedev, Serghei Prihodko (același personaj care l-a primit și pe Geoană cu ocazia incursiunilor sale secrete la Moscova). Imediat după acest moment, agenții Rusiei au pornit o adevărată campanie împotriva lui Mihai Ghimpu, și nu doar în presa rusească, ci și în presa lor de limba română, pe surse, cum ar veni, sub semnătura câte unui ivan, mai bine sau mai dibaci conspirat.
(Va urma în ediția de mâine a ziarului „Curentul“ partea a doua)
