– Peste o mie de profesionişti ai presei au fost implicaţi în -războiul cuvintelor- împotriva Cotroceniului
– Publicaţiile lui Vîntu, Adrian Sârbu, Patriciu şi-au concentrat tirul asupra Preşedinţiei, alături de un întreg dispozitiv media
– Slujbaşii Oligarhiei l-au -vânat- necontenit pe Băsescu, -trăgând din toate poziţiile-
– Pe anul 2006, -afacerea- i-a costat pe cei trei moguli ai presei în jur de 9 milioane de euro, doar pentru câteva dintre ziarele centrale
– De la -Academia Caţavencu- la -Gândul-, de la -Ziua- la -Cotidianul-, peisajul după bătălie se arată devastator – Pierderi considerabile
– În pagina de web a Ministerului Finanţelor se găsesc bilanţurile principalelor trusturi de presă
– Fiecare dintre cei peste o mie de ziarişti din ograda celor trei moguli de presă au cheltuit – în pierdere – în medie câte 700 de euro pe lună pe întreg parcursul anului 2006
– Desigur, avem doar o secvenţă a costurilor
– Bătălia nu s-a încheiat, iar bani are mogulimea – eoliană sau nu – destui
Presa celor 322 – falimentară – rezultă din bilanţul financiar depus la Ministerul Finanţelor de către patronii principalelor publicaţii centrale – vezi http://www.curentul.ro/pdf/facsimile/20070830.jpg .
Din tabelul anexă (foto) rezultă cu claritate bilanţul negativ al publicaţiilor care aparţin mogulilor de presă S.O. Vîntu, Patriciu, Adrian Sârbu. Frontul media care a luptat împotriva lui Băsescu s-a ales cu pierderi considerabile. Un eşalon de peste o mie de oameni au aruncat cu zoaie non-stop în capul Preşedintelui irosind 9 milioane de euro degeaba. Adică nu chiar degeaba dacă ne gândim că Băsescu s-a ales cu 75%.
O bună parte din componenţa -frontului- de luptă anti-Băsescu are de-a face cu problemele grave cu Justiţia. Instrumentarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei se apropie de finalizare. Dosarul Rompetrol va intra până la urmă în instanţă. Iliescu este acuzat de 13 infracţiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat şi a economiei naţionale, riscând închisoarea pe viaţă. O altă categorie de puşcăriabili este cea a cadrelor din armată şi servicii secrete, implicaţi fie în crime în timpul revoluţiei şi mineriadei, fie în fraude majore sau cauze ce ating siguranţa naţională.
Miza geopolitică
Miza politică actuală are şi componente militare, strategice, deoarece bazele americane vor închide linia istmului ponto-baltic şi vor realiza o -împresurare- sau mai de grabă o -îndiguire- a Avanpostului rusesc. Rusia contraatacă politic şi economic. Predarea Rompetrol în mâinile unui stat CSI – controlat de agenţii Rusiei, face parte dintr-un ansamblu de alte -predări- economice ale unor repere şi ramuri industriale vitale ale economiei româneşti. Se desfăşoară chiar acum un episod din lupta geopolitică de la frontiera NATO cu CSI şi Rusia, episod care cuprinde şi confruntarea pe -ramură-, în cazul de faţă pe -frontul nevăzut-.
Frontul nevăzut este cel al războiului informaţiilor în care şi presa este implicată masiv. Specialişti ai dezinformării lucrează pe faţă la destructurarea instituţiilor româneşti. Peste o mie de profesionişti ai presei au fost implicaţi în -războiul cuvintelor- împotriva Cotroceniului. Fosta consilieră a lui Băsescu a spus la un moment dat că -preşedintelui nu i-a rămas decât cuvântul- pentru a se apăra. Bătalia cuvintelor a fost câştigată cu un scor remarcabil de către un singur om împoriva căruia s-au pus peste o mie. Am calculat că, în medie, fiecare dintre cei o mie de jurnalişti a irosit peste 700 de euro pe lună. Nu am pus la socoteală şi posturile de radio şi televiziune şi nici publicaţiile locale. Am ales cele câteva publicaţii reprezentative centrale pentru că exemplul acestora ilustrează în ce constă -afacerea de presă-. Tocarea sistematică a lui Băsescu, devenit adversar al Oligarhiei după ce a încălcat Omerta, a costat mult mai mult decât cele nouă milioane de euro. Bilanţul depus la Ministerul Finanţelor oferă însă o unitate de referinţă.
Oligarhia şi -intelectualii-
Un aspect interesant al analizei câmpului de presă implicat în bătălia cu Băsescu este concentrarea de -intelectuali-, printre care şi aşa-zişi suporteri ai Cotroceniului, aflaţi pe Ştatul de plată al oligarhilor. Fie Vîntu, fie Patriciu asigură unor Pleşu, Patapievici, Manolescu, Dinescu etc. resurse financiare, o bună parte din gruparea GDS-ului trăind din coşniţa umplută de Oligarhie. Grupul Rompetrol nu se ocupă doar de politică, ci şi de -politica culturală- adăpostind una dintre cele mai agresive grupări antiromâneşti – o contra-elită care are ca ţintă demolarea efigiilor naţionale şi a reperelor identitare.
Rompetrol Holding deţine cotidienele -Adevărul- şi -Averea- şi grupul de presă Satiricon (-Dilema veche-, -Dilemateca- şi revistele -Plai cu boi-, -Aspirina săracului- şi -România literară-). Atacul la Eminescu şi nu numai pleacă din garnizoana Rompetrol şi este hrănit logistic de reţeaua lui Patriciu. Membri vizibili şi invizibili ai grupărilor antiromâneşti au penetrat instituţii-cheie ale statului. Inclusiv Preşedinţia şi Guvernul, fără a mai vorbi de Parlamentul celor 322. Referendumul a avut efect de turnesol – a scos din conservare o parte a agenturii. Faptul că presa Oligarhiei lucrează în pierdere arată că raţiunea funcţionării acestor publicaţii nu este de tip comercial şi nu are de-a face cu necesităţi strict economice. Cărui tip de -necesităţi- îi corespunde existenţa acestui front – rămâne la aprecierea cititorilor noştri (prezumăm, mai inteligenţi decât ai lor).
