Lăsată singură să lupte cu inflația și deficitele, banca centrală bagă economia la terapie intensivă. Primele perfuzii administrate conțin o drastică scumpire a creditelor. Mărind dobânda de politică monetară se dă semnalul scumpirii creditului în lei, iar săltând cuantumul provizioanelor se creează implicit condiții de mărire a dobânzilor la împrumuturi în valută. Și cum băncile comerciale nu sunt deloc amatoare să micșoreze marjele de profit, vom constata în scurt timp că în spatele firavelor creșteri ale dobânzilor la depozite se ascund și surorile lor, cele de la credite, mai grase și mai frumoase.
Măsură șoc luată de banca centrală la început de februarie: dobânda de politică monetară saltă cu un punct procentual, de la 8% la 9% pe an. Creșterea a lăsat cu gura căscată majoritatea analiștilor, care așteptau un plus de jumătate de punct procentual.
Reamintim faptul că avem de-a face cu cea de-a treia măsură de acest fel din octombrie încoace. Primele două majorări au fost de câte 0,5 puncte procentuale. Dobânda de politică monetară este instrumentul prin care banca de emisiune poate atrage sau lăsa mai mulți sau mai puțini lei pe piață. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu (foto), a declarat săptămâna trecută că banca centrală se va "bate cu săbii de oțel pentru inflație", proces ca presupune adoptarea măsurilor necesare, uneori neplăcute, care pot fi resimțite ca restricții majore.
Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, a declarat că banca centrală încearcă astfel să tempereze ritmul inflației și că piața a împins lucrurile spre acest deznodământ.
Practic acum se văd raodele unei munci total nesatisfăcătoare a Guvernului, care a uitat de politicile de venituri și cheltuieli prudente. Efectele imediate pot fi și bune și rele. Bune, pentru că leul se va aprecia o perioadă, scutind BNR de intervenții în piață. Rele, pentru că băncile comerciale vor scoate mai mulți bani din punga BNR, iar aprecierea leului e din nou una făcută artificial, monetar, fără acoperire în economia reală. Bune, pentru că prin noile măsuri se limitează consumul și, implicit, deficitul de cont curent și cel comercial. Rele, pentru că dobânzile la creditele în lei vor crește (e adevărat, și cele la depozite) în perioada următoare cu 0,5-1%. Nici costul creditului în valută nu e sigur de stabilitate atât timp cât se umblă la provizioane. Depinde acum de bănci dacă ele suportă diferența sau consumatorul final.
Opinii convergente
Iată și câteva reacții ale analiștilor din mediul bancar, după primirea mesajului BNR. "Majorarea provizioanelor la împrumuturile în valută arată că banca centrală are o problemă cu creditarea în valută. Creșterea dobânzii la lei ar fi condus, probabil, la orientarea populației către creditele în valută, deși deprecierea din ultima perioadă a speriat puțin. Prin impunerea de costuri suplimentare, vor crește dobânzile la creditele în valută", spune economistul-șef al Raiffeisen Bank, Ionuț Dumitru.
"Creșterea ratei a depășit așteptările. Relaxarea de 175 puncte de bază din perioada ianuarie-iunie 2007 a fost anulată complet în circa trei luni. Cred că pasul a fost prea mare și ar putea deteriora credibilitatea băncii centrale. De asemenea, cred că efectele secundare vor fi aprecierea leului și creșterea volumului de sterilizare", spune și reprezentantul BRD, Florian Libocor.
"BNR vrea să tragă un semnal de alarmă clar că va lupta cu inflația și cu presiunile inflaționiste. De asemenea, această majorare ar putea însemna și că inflația va fi peste așteptări în prima parte a acestui an, aproape de 8% sau chiar peste această valoare", comentează Florin Câțu, de la ING Bank.
"Decizia de majorarea a dobânzilor în lei afectează masa monetară în lei, în timp ce majorarea provizioanelor la creditele în valută, în condițiile menținerii ratelor rezervelor minime obligatorii, a fost făcută cu scopul de a tempera avansul creditelor în valută", spune și economistul-șef al Băncii Comerciale Române (BCR), Lucian Anghel.
Creșterea dobânzii a fost prefigurată de reprezentanții BNR, care au dat, în ultima lună, o serie de semnale privind o asemenea mișcare. Banca centrală a stabilit pentru acest an o țintă de inflație de 3,8%, plus/minus un punct procentual. În 2007, obiectivul a fost o creștere a prețurilor cu 4%, însă inflația s-a oprit la finele anului la 6,57%, unul dintre determinanți fiind creșterea prețurilor la alimente.
