Lumea văzută de la București
Am râs când am auzit prima oară despre premierul Coaliției KAZ-GRIVCO-FNI. Speram ca a doua zi propunerea lui Crin, prin care am înțeles că dorește să-și atragă la prezidențiale electoratul ardelean, să fie dovedită ca o glumă proastă. Știam de la colegii mei din Sibiu despre ilegalitățile crase, hoțiile, actele de-a dreptul mafiotice și tovărășiile „candidatului-minune“ Klaus Johannis și am văzut la fața locului „realizările mărețe“ ale primarului poreclit – sibienii și procurorii DNA știu de ce – „Johannis – șase case“. Cu o origine incertă și un nume nici românesc, nici german (jurnaliștii locali vă pot informa că și-a „germanizat“ numele), edilul care a transformat Sibiul într-un oraș de mucava și turtă dulce, numai bun de pus, miniaturizat, în vitrinele de pe Gardeschützenweg din Berlin, are mari probleme cu pomada, ce se vrea fermecată. Fațadele vopsite frumos, în culori vii, ca în celebrele sate ale lui Potemkin, ascund în spatele lor ruinarea Centrului Istoric al Sibiului, plătită de Europa, dar și de români cu zeci de milioane de euro. Alte milioane de euro s-au scurs ca viitura prin pavajul Sibiului, când „primarul-minune“ a aprobat învârtirea pietrelor din piețele centrale și apoi înlocuirea lor cu piatră chinezească (se terminase piatra în România, deși politicienii nu au ajuns încă să o spargă pe toată cu barosul, cum ar merita). Dar specialitatea primarului sunt afacerile imobiliare. Terenurile și clădirile de patrimoniu zboară printre degetele primarului-prestidigitator ca pe sub bagheta lui Iosefini. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Nici soția și soacra sa nu sunt mai prejos la iluzionism cu acte de moștenire. Anchetând o astfel de afacere tenebroasă, un coleg de presă din Sibiu care nu s-a lăsat cumpărat de mafia locală sau centrală (mai sunt și dintr-ăștia – specie pe cale de dispariție), s-a trezit că îl caută un Jeep pe trotuar.
Ultimele mari tunuri ale primarului-premier care – după cum ne transmite prin intermediul obositului Emilian Hurezeanu – „vrea să scoată țara din mocirlă“ (și să o afunde apoi unde?) privesc evaporarea stadionului central „Voința“ pentru un complex imobiliar și – atenție pentru ecologiștii lui Vîntu – Pădurea Dumbrava, în care se află și cel mai renumit muzeu în aer liber din România – Muzeul național de tradiție și cultură românescă ASTRA. Desigur, partea cu „românească“ s-ar putea să deranjeze la Viena, Berlin sau mai știu eu pe unde se află cei care îi asigură protecția lui Klaus Potemkin. Distinsul „salvator al nației“ (al minorității sale poate – minoritatea îmbogățiților peste noapte din salariu de bugetar) vrea să facă pe locul pădurii un… ștrand (vezi planul pe www.curentul.ro). De 55 milioane de euro. Buget de criză. Cu totul întâmplător, lângă ștrand, un alt miliardar de carton vrea să ridice, tot în pădure, în coasta Muzeului Satului românesc, blocuri-turn de 17 etaje.
Agitația agenților săi de serviciu din media moguliană nu va face decât să sară din baie, odată cu candidatul, și zoaiele sale. Degeaba au fost puși la punct astfel de deontologi cu vipușcă, la cel mai înalt nivel; ei își imaginează că dacă au angajamente cu vreun stat membru al Alianței sunt infailibili. Ei bine, nu. Atunci când acționezi împotriva intereselor naționale ale statului din care, teoretic, faci parte, asemenea atitudini se încadrează simplu: la trădare.
Dar „candidatul-minune“ are nu numai probleme cu legea, ci și cu morala. Grave de tot. O afacere despre care – culmea! – Antena 1 a raportat în anul 2000, un trafic de copii printr-o adopție efectuată chipurile în Canada, a rămas neelucidată până astăzi. Copiii au dispărut; nu se știe unde – în familia vreunui pedofil sau la abatorul de organe. Bunica micuților a încercat în van să ia legătura cu ei, conform legii. Primarul, pe atunci un profesoraș de fizică și inspector de copii, a luat-o pe bătrână la pumni și picioare când a încercat să se intereseze de nepoții ei, trimiși, după cum credea ea, la o viață mai bună. Poate în Rai.
Privind cu scârbă la susținătorii lui, trebuie să admit că sunt pe măsura lui și el pe măsura lor: candidatul mafiei.
