Plecatul la cules de capsuni in Spania a devenit, de curand, o adevarata psihoza pentru romani. -Capsuniada- a implicat atat oameni cu experienta in muncile agricole, dar si oameni cu studii superioare, dornici de a castiga un ban cinstit, chiar daca munca este considerata a fi -una de jos-. Faptul ca statul roman garanta contractele de munca era un alt indicator care elimina orice risc de a fi escrocati, cum s-a intamplat in nenumarate cazuri.
Un roman din Piatra Neamt, intors recent de pe plantatiile spaniolilor, destrama, cu povestea lui, -visul spaniol- si, mai mult decat atat, arata acuzator cu degetul spre autoritatile romane, care i-a vandut ca robi spaniolilor. Nici vorba de castigurile promise, nici vorba de asigurarea unor conditii decente de cazare si masa. Robie! Suma mentionata in contractul de munca, de 500 de euro, este falsa, -salariul- real atingand cu greu 300 de euro. Romanii sunt cazati la gramada, pe camp, in baraci mizerabile, fara minima asistenta medicala si fara hrana. In momentul in care a indraznit sa se revolte, Vasile Lazar a fost -sfatuit- sa se intoarca acasa, pe motiv ca spaniolul la care muncea nu este multumit de munca sa. A plecat, lasand in urma -oameni plangand, pentru ca nu au ce sa faca, deoarece si-au facut datorii in tara pentru a pleca-.
Nebunia plecarilor in Spania la cules de capsuni a durat cateva saptamani, infierbantand mintile celor dornici sa-si gaseasca un loc de munca si sa puna deoparte un ban castigat cinstit. Se pare ca visele lor au fost sfaramate, o data ajunsi pe pamant spaniol. Astfel, conform declaratiei unui pietrean intors de curand din Spania, nici vorba de castigurile promise, nici vorba de asigurarea unor conditii decente de cazare si masa. Mai mult, in momentul in care Vasile Lazar a cerut ceea ce considera ca este indreptatit sa primeasca in acord cu contractul semnat, el a fost -sfatuit- sa se intoarca acasa, pe motiv ca spaniolul la care muncea nu este multumit de serviciile sale. In aceste conditii ar trebui ca autoritatile romane sa se sesizeze si sa-si protejeze cetatenii, sa lupte pentru ca drepturile lor sa fie respectate. Cu atat mai mult, cu cat Vasile Lazar, la plecarea spre tara, a lasat in urma mai multi romani care regretau usurinta cu care au crezut in -visul spaniol-.
-Capsuna- spaniola
Vasile Lazar, unul dintre -norocosii- care au prins autocarul spre Spania la cules de capsuni, s-a intors de curand acasa si acum povesteste cum -mirajul spaniol- a avut sa se destrame dureros de repede pentru capsunarii romani. -Din Romania s-a plecat din Piata Victoriei pe 23 februarie 2002, atunci cand am fost imbarcati in autocare de un reprezentant al firmei Coag, firma spaniola intermediara. Nici un reprezentant al firmei nu a venit cu noi in autocar, am fost dati in grija soferilor. In provincia Huelva, in Palos de la Frontera, am ajuns dupa aproximativ trei zile si trei nopti de calatorie cu autocarul. Cand am plecat din Romania, ne asteptam sa gasim macar pe aproape ceea ce ni s-a promis: niste conditii decente de cazare, masa si 500 de euro pe luna. Departe de adevar. Din ceea ce ni s-a promis, doar 50% daca este adevarat. Banii care se pot castiga sunt maximum 300 de euro pe luna, poate in cel mai bun caz 350 de euro, dar nu vei ajunge in nici un caz la 500 de euro. Apoi, daca ploua, nu se munceste. In contract scria ca zilele in care nu se munceste din vina angajatorului vor fi retribuite conform contractului colectiv. Eu am cerut sa vad acest act, dar am fost trimis sa-l cumpar de la librarie, de parca eu as sti sa citesc in limba spaniola. Dupa ce am ajuns in orasul in care isi are sediul firma spaniola, am fost repartizati in diferite localitati din provincia Huelva. Eu am ajuns intr-un orisel cam de dimensiunile orasului Targu Neamt. Am fost apoi distribuiti catre anumiti agricultori-, povesteste Vasile Lazar.
Primul -loc de munca-
Nemteanul a aflat inca de la prima angajare care sunt de fapt conditiile oferite. -In primul loc in care am ajuns, aveam un aragaz care mai avea putin si exploda si un frigider plin de rugina. Eram pentru inceput cinci romani si trebuiau sa mai ajunga alti cinci. Cand am deschis aragazul, ca sa-i arat reprezentantului firmei spaniole, acesta a spus sa-l inchid repede, pentru ca s-a speriat ca va exploda. Asta a fost prima reactie. Frigiderul avea rugina, nici la noi daca gasesti pe strada un frigider ca acela nu-l duci in casa sub nici o forma. Nu se asigura nici un fel de mancare. Respectivii angajatori pentru care lucram noi nici macar nu locuiau acolo, locuiau la ei acasa, noi eram intr-un camp-, a mai declarat Vasile Lazar. Pietreanul a protestat impotriva acestor conditii, fapt care l-a suparat pe angajator si a fost trimis sa munceasca in acelasi loc cu sotia sa.
10 romani mancau dintr-o singura oala
La al doilea loc de munca la care a fost repartizat, Vasile Lazar a gasit conditii mai bune decat in primul caz, insa nu pe masura celor promise. -Impreuna cu sotia si inca doua persoane am stat la inceput intr-o locuinta cu trei camere, in care urmau sa vina alte sase persoane. Aceste 10 persoane ar fi trebuit sa-si faca mancare intr-o singura oala. Aveam o bucatarie cu un aragaz si un frigider care functionau din fericire. Din pacate, dusul nu functiona si nu puteam sa ne spalam. Angajatorul a dorit sa incheie un contract de munca, insa noi am refuzat si am spus ca nu mai semnam nimic, pentru ca deja am semnat niste hartii, s-a spus ca s-a mintit si nu mai avem incredere in nimeni. In Romania s-a promis ca durata contractului va fi de patru luni si jumatate cu posibilitatea extinderii acestuia, dar in Spania am aflat ca vom munci doar trei luni, maximum trei luni si jumatate. De asemenea, noi stiam ca vom primi o retributie salariala corespunzatoare perioadei de concediu de odihna anual, luandu-se in calcul zilele de concediu cuvenite in functie de perioada lucrata. Cand am intrebat daca vom primi asa ceva, ni s-a raspuns ca in nici caz. Am mai cerut asistenta medicala si eu, si o femeie care-si luxase un picior. Ni s-a raspuns ca ni se poate da doar un medicament. Ce sa va mai spun, dupa doua saptamani de munca, am mai ramas cu aproximativ 57 de euro, nici pe departe suma la care ma asteptam-, a mai afirmat Vasile Lazar.
-Nimeni va putea sa castige banii care s-au promis-
-Aventura spaniola- i-a lasat lui Vasile Lazar un gust amar. -Oricum, nu doresc la nimeni sa traiasca ceea ce am trait eu si sa ajungi sa faci 4.500-5.000 de kilometri pana in Spania pentru a vedea mizeriile de acolo si sa inghiti asemenea batai de joc. Agricultorul pentru care am muncit mi-a spus ?çdomnule, eu nu ti-am promis nimic?ê, dar firma prin care noi am plecat n-a respectat ceea ce s-a promis. Ar trebui ca cineva din Ministerul Muncii sa mearga la fata locului si sa vada intr-adevar ceea ce este acolo. Nu sa mearga doar in cateva locuri unde sunt conditii bune, ci sa mearga peste tot. Nimeni nu va putea sa castige banii care s-au promis, chiar daca au nimerit in conditii mai bune decat am nimerit eu. De unde am plecat eu, au ramas oameni plangand si au spus ca nu au ce sa faca, pentru ca si-au facut datorii in tara pentru a pleca-, isi incheie trista poveste nemteanul. Acesta a incercat sa contacteze Ambasada Romaniei, insa nu a reusit, iar o data intors acasa, a ales sa prezinte aceste fapte pentru ca autoritatile romane sa ia masuri, incercand astfel sa-i ajute pe cei ramasi in Spania.
