Curtea de Conturi a României a devenit în ultimii ani o enclavă politică pesedistă condusă cu mână de fier şi dictate politice din Kiseleff 10 de la sediul PSD. O instituţie esenţială a statului român a fost infestată de cozile de topor politice care în loc să lase profesioniştii să îşi facă treaba, încearcă să deturneze activitatea Curţii.
Ceea ce se întâmplă în aceste zile chiar sub ochii noştri la Curtea de Conturi reprezintă cea mai vie dovadă a impactului năucitor pe care politicul îl poate avea asupra unei instituţii de bază. Auditorii publici externi sunt sideraţi de modul în care Preşedintele Curţii de Conturi, domnul Busuioc, încearcă să deturneze activitatea acesteia.
Sub masca unei digitalizări a activităţii Curţii, prin introducerea unui soft de urmărire a fluxurilor de informaţii şi de arhivare a actelor, domnul Busuioc schimbă regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţilor specifice, lăsând în derizoriu rezolvarea petiţiilor de la români, a autosesizării din presă a auditorilor şi alegerea unor elemente de auditat pe baza experienţei şi a raţionamentului profesional al acestora.
Această schimbare înseamnă că auditorii vor fi nevoiţi să acţioneze doar pe baza unor algoritmi statistici, fără a mai avea posibilitatea de a se baza pe experienţa lor şi pe gândirea lor aşa cum le dictează legea şi standardele internaţionale de audit. Acest lucru va face ca auditorii să devină nişte roboţi care vor acţiona doar pe placul politicului, fără a mai putea sesiza şi îndrepta abaterile de la legalitate văzute în misiunile lor, aşteptând introducerea în misiuni separate (de audit financiar, de control sau de misiune de audit al performanţei) a acestor probleme ale instituţiilor apărute în desfăşurarea activităţii lor. Acest fapt tergiversează şi mai mult rezolvarea acestora cu impact de reducere semnificativă a efectelor activităţii Curţii de Conturi în viaţa cetăţeanului de rând, dar mai ales în efectele unei guvernări neconforme.
De asemenea, se lucrează de zor la schimbarea Legii Curţii de Conturi 94/1992, singura lege bună care a mai rămas în picioare, lucru afirmat chiar de specialiştii din cadrul instituţiei, cu obiective clare şi noţiuni de control al patrimoniului şi banului public. Această lege trebuie protejată, deoarece schimbarea ei ar însemna că auditorii vor fi nevoiţi să acţioneze doar ca nişte roboţi conduşi de algoritmi statistici, la comanda politicului. Cu alte cuvinte, Curtea de Conturi ar fi dependentă de activitatea Guvernului pentru a exista şi nicidecum aceasta să fie obligată a fi auditată de Curtea de Conturi în calitatea ei de instituţie constituţională. Asta înseamnă să pui căruţa înaintea cailor – ceea ce se şi întâmplă chiar acum în Curtea de Conturi.
Prin noile reguli pe care gaşca domnului Busuioc le pregăteşte, se urmăreşte ca în cazul unei misiuni de audit financiar să se ofere spre auditare un eşantion – reprezentativ valoric, dar foarte posibil fără probleme – care să arate că totul e în regulă, neţinându-se seama de adevăratele probleme economice şi patrimoniale cu care se confruntă de fapt instituţia respectivă. Toate aceste în timpi foarte scurţi – spre evidentul insucces al misiunii şi spre descurajarea auditorilor de a „se complica” şi cu problemele evidente care trebuie sesizate, dar care nu apar în eşantion.
De exemplu averea ţării: munţii, pădurile, terenurile lăsate la îndemâna comisiilor locale de fond funciar pentru reconstituirea drepturilor de proprietate celor îndreptăţiţi potrivit legilor fondului funciar, apele de orice fel, resursele minerale de orice fel, patrimoniile publice şi private ale statului şi unităţilor administrativ teritoriale, care nu sunt înregistrate în conturi şi, prin urmare, în situaţiile financiare ale statului sau UAT- urilor respective, nu pot fi eşantionate statistic ele nefiind exprimate valoric în scripte. Practic, nu există din punct de vedere financiar. Acestea sunt în exclusivitate apanajul politicului, fiind generatoare de bani prin exploatarea lor şi, deci, finanţatoare de acţiuni. Bunul mers al acestora aduce valoare şi nu invers.
De ce s-a ajuns în această situaţie? Pentru că în concepţia preşedintelui Curţii de Conturi, controalele efectuate de auditori în perioada anterioară erau de tip sovietic, nu făceau auditurile conform standardelor, aşa că spune el că au luat măsuri să intre în normalitate. Subordonaţii politici ai preşedintelui Curţii de Conturi încearcă să reinventeze termeni din activitatea auditorilor, în vreme ce munca celor din urmă este aruncată la coşul de gunoi în bătaie de joc de către conducerea politică a instituţiei. Sacrificiile făcute de angajaţii corecţi şi non-politici din Curtea de Conturi nu mai contează. În timp ce conducerea Curţii se lăfăia în bunăstare şi îşi băteau joc de lege şi de viitorul ţării până la urmă, angajaţii din instituţie depuneau stres şi efort pentru a-şi desfăşura activitatea, chiar dacă sunt plătiţi de statul român la gradul 3 pe o scară de la 1 la 12, nemaiputând să îşi practice meseria niciunde altundeva în Romania din cauza incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese de care sunt ţinuţi de statut.
Curtea de Conturi a României, la fel ca multe alte instituţii, ar beneficia dacă ar fi o autoritate autonomă, condusă de adevăraţi experţi care ştiu şi înţeleg ce înseamnă auditul public, nu care sunt impuşi din pix de conducerea de partid. Curtea de Conturi trebuie să fie o instituţie condusă de oameni profesionişti, de elită, care să nu fie manevraţi în funcţie de interesele politice. În acest sens, legislaţia în privinţa Curţii de Conturi trebuie modificată pentru a se pune capăt caracatiţei politice.
Departamentul de comunicare al Alianţei pentru Unirea Românilor
