Seria de articole publicate de -Curentul-, referitoare la modul in care Ioan Niculae a reusit sa privatizeze fraudulos cea mai mare societate de asigurari din Romania, Asirom, a starnit furia omului de afaceri. Dupa ce a proliferat amenintari la adresa directorului ziarului nostru, Mihai Iacob, ieri, mania omului de afaceri s-a revarsat, indirect, asupra a doi angajati de la -Curentul-. Enervat ca un reporter si un fotoreporter de la ziarul nostru au avut curajul sa se deplaseze pentru o documentare la Zimnicea (n.r. – orasul in care Ioan Niculae detine nenumarate afaceri), patronul Asirom si-a trimis angajatii de suflet pentru a stopa orice incercare a colegilor nostri de a se informa. Din cauza ca cei doi au avut curajul sa se apropie de conacul lui Ioan Niculae, ridicat ilegal pe fasia de granita, acestia au fost pur si simplu sechestrati de sapte-opt acoliti ai omului de afaceri, apoi amenintati, deposedati de un film fotografic si de un card memo al unui aparat foto digital, iar, intr-un final, transportati la sediul Politiei din Zimnicea, pentru a fi interogati si a da cu subsemnatul, sub pretextul ca au violat o proprietate privata.
Aparitia in ziarul -Curentul- a articolelor referitoare la Ioan Niculae a facut ca redactia noastra sa fie bombardata cu telefoane si scrisori continand informatii referitoare la business-ul fostului lucrator in comert exterior in Zimnicea. Ca atare, o echipa a ziarului -Curentul- s-a deplasat, ieri, in orasul de pe Dunare. Inca de la plecare, fuseseram avertizati ca Ioan Niculae controleaza efectiv intreg orasul Zimnicea, astfel ca va trebui sa fim extrem de precauti in documentarea noastra. Precauti in sensul de a ne pazi pielea (la propriu), deoarece aceia care au cutezat sa penetreze Zimnicea pentru a se interesa de afacerile lui Ioan Niculae pot pleca -sifonati-. Desi ne-a fost greu sa credem asa ceva, s-a dovedit ca informatiile primite erau reale.
O data ajunsa in Zimnicea, echipa de la -Curentul- a avut -proasta inspiratie- de a face un tur al orasului. Am spus -proasta inspiratie-, deoarece, indata ce am intrat in orasul unde la fiecare pas exista cate o pancarta InterAgro, masina in care ne aflam a fost imediat filata -finut- de oamenii lui Niculae. Primul care ne-a intampinat sub pretextul ca vrea bani a fost un pusti. -N-aveti doua mii? Hai nenea ca mama si tata nu munceste, ca n-are unde-, ne-a abordat pustiul, care nu avea mai mult de 11 ani. Desi la inceput am fost tentati sa-l gonim, totusi, pana la urma, i-am facut pe plac si i-am dat maruntisul din buzunare. -Da* de ce nu lucreaza parintii tai?-, l-am intrebat. -Pai, unde, ca nu e de munca aici!-, a replicat, extrem de sincer, baiatul. -Poate doar la Niculae, dar si la ala e greu, ca acolo la el e numai smecheri de-ai lui.- -Apropo! Da* cine e Ioan Niculae?-, il momesc. -E un smecher de la Bucuresti care mi-a dat douasutecinzeci da mii da lei cand a venit odata aici!-, a spus baiatul. -E tare, nu?-, continuu. -Pai, e tare ca are badigarzi tari de la Bucuresti si aici are fabrica de porci, aia de alcool care acu* nu mai lucreaza, cea mai tare discoteca la port si viloiul ala mare da tot langa discoteca-, imi raspunde copilul, despre care aveam sa aflu ca il cheama Florin.
Sechestrarea
Incercand sa aducem cu niste turisti aflati in concediu, am pornit spre zona fasia de granita, locul unde Ioan Niculae si-a cladit ilegal o vila imensa, o discoteca in aer liber, precum si o plaja privata, chiar pe malul Dunarii, unde nu de putine ori in sezonul cald nenumarate VIP-uri vin sa-si incalzeasca oasele. Situata in imediata vecinatate a portului, vila lui Ioan Niculae este amplasata chiar pe malul Dunarii, langa fabrica de alcool Alcozim (fosta fabrica de zahar, parte a imperiului InterAgro), in spatele unei paduri stufoase si impracticabile, ascunsa de ochii curiosilor. Blindata cu bariere, cu panouri pe care sta mare scris -Proprietate Privata- si inconjurata de un gard de aproape doi metri, vila patronului Asirom de la Zimnicea este locul preferat unde acesta vine sa-si petreaca ziua de nastere. Desi doream sa-i fotografiem vila din apropiere, ne-am gandit ca, punand piciorul pe o -Proprietate Privata-, s-ar putea sa ne trezim luati pe sus de oamenii lui Niculae. Asa ca am preferat sa ne oprim in paduricea de langa casa omului de afaceri, in speranta ca vom putea trage cateva cadre. Asa ca am parcat masina pe marginea drumului si am pornit prin padure, incercand sa gasim o poteca care sa ne duca spre obiectivul vizat de noi. Numai ca, dupa aproape 20 de minute de mers prin padure, am realizat ca este imposibil sa ne apropiem de casa lui Niculae, din cauza buruienilor foarte inalte si a pamantului care mustea de apa. Asa ca am decis sa ne reintoarcem la masina si sa mergem im port pentr a-i fotografia casa lui Niculae, in toata splendoarea sa, de pe malul Dunarii. Numai ca, in momentul in care sa iesim din padure, surpriza.
Masina de la -Curentul-, in care se afla soferul ziarului, fusese practic baricadata de un alt autoturism, Daewoo Leganza (B-28-KNJ), iar vizavi se mai afla o Dacie de culoare alba (TR-69-YNT). De jur-imprejurul masinii noastre, aproximativ sapte-opt barbati in civil, cu niste fete extrem de incruntate. Ne-am dat seama ca nu venisera sa ne dea -Buna ziua-, mai ales ca, de cum am ajuns langa ei, unul dintre tipi, imbracat intr-un tricou alb, ne-a luat direct, pe un ton amenintator: -Ce cautati aici? Stiti ca-i proprietate privata?-. Desi l-am rugat sa se legitimeze, tipul a continuat fara sa ne bage in seama: -Stiti ca n-aveti voie sa faceti fotografii? Scoateti aparatul si tot ce aveti in el!-. Degeaba i-am explicat ca nu procedeaza corect, ca ne-am legitimat, ca i-am aratat pozele facute pe aparatul digital, ca i-am spus ca nu suntem de acord sa-i dam discheta cu imagini, caci omul ne-a taiat-o scurt: -Daca nu ne dati filmul, iese rau!-. Privind in ochii tipilor care-l insoteau pe individ, am inteles ca nu e de gluma si i-am inmanat cu mana tremuranda discheta din aparatul digital. -Da* ce aparat mai aveti in geanta? Scoteti-l si pe ala-, a continuat omul. I-am explicat ca este un aparat foto normal, cu film pe care nu imortalizasem nici o imagine. Degeaba! Pentru a se asigura ca este asa cum spunem, fotoreporterul de la -Curentul- a fost obligat sa deschida aparatul, iar filmul i-a fost smuls din aparat de individul alb, despre care ulterior aveam sa aflam ca se numeste Ioan Abalaru – director general InterAgro.
Cu subsemnatul la Politie
La un moment dat, cand tocmai credeam ca o vom lua pe coaja, si-a facut aparitia si un echipaj de Politie. Dupa ce am fost legitimati, sub motivul ca am -violat o proprietate privata-, l-am rugat pe ofiterul care venise la cererea celor de pe feuda lui Niculae sa ne recupereze discheta de la aparatul digital, deoarece costa peste 100 de dolari. Facandu-se ca nu pricepe, politistul s-a facut ca intreaba individul la care se afla bunul nostru, insa acesta i-a replicat extrem de calm ca nu e la el, ci la alta persoana. Asa ca politistul, un tip inalt cu mustacioara, ne-a invitat -la sediu- pentru a da o declaratie. -La sediu-, ne-am dat seama ca Politia este intr-o situatie foarte dificila. Desi intentionau sa ne ia tare, oamenii legii au lasat-o moale, dupa trei ore de dat cu subsemnatul, dandu-si seama ca nu pot face jocul lui Niculae, deoarece noi nu ne facusem decat datoria de jurnalisti.
