Chiar daca acordurile de readmisie incheiate de Romania cu alte state au avut un rol determinant in scoaterea tarii noastre de pe -lista neagra- a vizelor, acum ele pot sa ne aduca in situatia de a acorda milioane de dolari despagubiri, in cazul apatrizilor. Nu ar fi de mirare, intrucat precedentul a fost creat de numeroasele sentinte potrivnice statului roman, emise de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO), in procese de retrocedare a imobilelor confiscate abuziv. Reclamatiile depuse la instanta europeana amintita de numerosi fosti romani care au renuntat la cetatenie au ca -punct forte- neincadrarea situatiei lor in prevederile acordului si ale conventiei semnate de Romania si Germania. De asemenea, apatrizii mai acuza autoritatile romane de arestare nelegala, tortura, lipsire de libertate in mod ilegal, cercetare abuziva, supunere la tratamente neomenoase si purtare abuziva.
Intrebari stanjenitoare pentru Guvernul Romaniei
Pe 3 aprilie 2003, Alexandra Dennhardt, avocata lui Marin Mogos, a primit o copie de pe adresa trimisa autoritatilor romane de catre Curtea Europeana, Sectia a III-a. In acest document, guvernul era somat sa raspunda la intrebari menite sa dea o imagine clara a modului in care au fost tratati, in zona de tranzit a Aeroportului Bucuresti-Otopeni, apatrizii expulzati din Germania. De asemenea, judecatorii de la Strassbourg s-au aratat interesati de conditiile oferite de centrul de tranzit, de o posibila privare de libertate sau de o ingradire a libertatii de a parasi teritoriul roman. In cazul in care reclamantii au fost impiedicati sa plece din tara, guvernul trebuie sa trimita CEDO documentele care constituie baza legala a acestei interdictii. Constatand dificultati in comunicarea cu reclamantii, Curtea Europeana a mai solicitat statului roman sa confirme ca nu a existat nici o tentativa de a ingradi libertatea de a recurge la o reprezentare juridica.
Ca documente probatorii, magistratii Sectiei a III-a CEDO au cerut autoritatilor romane prezentarea dosarului de cercetare penala deschis de Parchetul Militar, in aprilie 2002, a oricaror -documente pertinente privind statutul reclamantilor, in special acordul romano-german, din 1998, precum si a -actelor pe care acestia trebuiau sa le semneze pentru a-si reglementa situatia in Romania.-
Cazul Marin Mogos si cadrul legal
Romania si Germania au semnat, in 1992, acordul reciproc de readmisie, prin care se obligau sa permita intrarea in tara a romanilor, respectiv nemtilor, expulzati de unul dintre cele doua state. In cadrul acestui acord, faceau exceptie persoanele care, din diferite motive, renuntasera la cetatenie si aveau statutul de apatrizi. Sase ani mai tarziu, pe 9 iunie 1998, intre cele doua tari se semna o Conventie-completare a acordului, in care era mentionata si problema acestei categorii de cetateni. Tara noastra isi asuma obligatia de a-i reprimi, daca ar exista o solicitare in acest sens din partea lor. Una dintre prevederile conventiei stabilea ca ea nu se aplica retroactiv, adica acelor apatrizi care au dobandit acest statut inainte de semnarea documentului bilateral. Cu toate acestea, incepand cu anul 2001, in baza unei intelegeri tacite, Germania a expulzat si Romania a primit peste 500 de apatrizi de origine romana. Printre acestia, si familia lui Marin Mogos.
Marin Mogos, sotia si cei cinci copii ai lor au parasit Romania in august 1990 si, dupa trei
saptamani de sedere in lagarul de refugiati din Bad Swalbach, au cerut azil politic, iar in 1993 au devenit apatrizi. Dupa patru ani, celor din familia Mogos li s-a recunoscut calitatea de -persoana tolerata- (Duldung), dar in 2002, reinnoirea acestui statut le-a fost refuzata si li s-a pus in vedere sa paraseasca Germania pana la pe 31 ianuarie 2002. La inceputul lunii martie 2002, Marin Mogos, insotit de sotie si trei copii – ceilalti doi se casatorisera cu cetateni germani – au fost urcati in avion si expulzati in Romania.
O data ajunsa pe Aeroportul Bucuresti-Otopeni, familia Mogos s-a alaturat unui alt grup de apatrizi, ramasi in zona neutra, care au refuzat sa intre pe teritoriul romanesc. Potrivit afirmatiilor lui Marin Mogos, toti au fost supusi la presiuni de catre politie si privati de libertate. La acea vreme, el declara: -Toti dormim intr-o camera cu paturi de fier si gratii la geam, prin care nu se vede afara, suntem paziti ziua si noaptea de catre cinci politisti. Nu are voie nimeni sa intre la noi, i-a dat voie doar avocatului, dupa ce am refuzat insulina-. Drept urmare, Mogos a reclamat atat guvernul german, cat si pe cel roman Curtii Europene pentru Drepturile Omului.
