Chiar daca ne impiedicam zilnic de cersetori pe la mai toate colturile strazilor, autoritatile inchid ochii la vederea lor. Asa se face ca aceste persoane ajung foarte rar dincolo de gratii. Ca urmare, tot mai multi incearca sa-si castige existenta din mila publica, cersetoria devenind chiar o meserie banoasa. Constienti ca nu vor fi pedepsiti, cersetorii si vagabonzii isi duc viata fara nici o grija pe strazi, acolo unde nici legea nu ii poate atinge.
Cersetoria trebuie probata
Cei care intind mana pentru a primi de pomana au impanzit orasele, putand fi acum intalniti oriunde: in mijloacele de transport in comun, in fata bisericilor, a hotelurilor, a magazinelor si chiar la semafoare, oriunde se invart cei din -lumea buna-.
Murdari, zdrentarosi si lasand la vedere o infirmitate sau o rana oribila, cersetorii au ajuns sa faca parte din peisajul orasului. Paradoxal, cei care le arunca cate un banut devin astfel complicii unei infractiuni prevazute de Codul Penal: cersetoria. In ciuda acestei prevederi, foarte putini milogi au ajuns in boxa acuzatilor, pentru simplul motiv ca nu sunt luati de pe strada, nefiind intocmite dosare penale pe numele lor.
In plus, pentru aducera unei astfel de acuzatii trebuie realizate mai multe -operatiuni- care mai de care mai costisitoare, deoarece, asa cum se prevede in Codul Penal, cersetoria reprezinta -fapta persoanei care, avand capacitatea de a munci, apeleaza in mod repetat la mila publica-. Pentru a dovedi ca omul poate munci, dar nu vrea, persoana prinsa cersind trebuie dusa la un laborator pentru a se dovedi ca are incapacitate de munca. Aceste -operatiuni- costa si de aceea autoritatile nici nu se obosesc sa-i adune de pe strada.
Vagabonzilor ar trebui sa li se asigure un loc de munca
O alta categorie de persoane aflate zilnic pe strazi o constituie boschetarii, vagabondajul inscriindu-se, de asemenea, intre infractiunile prevazute de lege. Potrivit Codului Penal, -fapta persoanei care nu are locuinta statornica si nici mijloace de trai si care, desi are capacitatea de a munci, nu exercita in mod obisnuit o ocupatie sau o profesie ori nu presteaza nici o alta munca pentru intretinerea sa, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la trei ani-.
Si in acest caz, este dificil de probat infractiunea, fiind necesar sa se verifice daca persoana si-a cautat un loc de munca si daca ea poate munci cu adevarat. De cele mai multe ori, se stabileste ca omul este un nenorocit al sortii si ca nu ar putea munci niciodata.
De altfel, chiar daca s-ar stabili ca omul are capacitatea de a munci, legea nu ii prea poate ajuta cu nimic pe cei care nu au alte venituri pentru a se intretine. Singura solutie ca aceste persoane sa nu mai fie vazute pe strazi ar fi aceea ca statul sa le gaseasca de munca, optiune care, in conditiile actuale, este imposibil de pus in practica.
Cersetorii minori – la parinti, boschetarii – in evidentele Politiei
Cea mai frecventa solutie la care recurg oamenii legii in cazul minorilor prinsi la cersit este aceea de a-i reda familiilor. Politistii nu se indura sa le faca dosar penal pustilor care sunt prinsi la cersit, chiar daca in Codul Penal o asemenea -ocupatie- este calificata drept infractiune. Asa ca minorii sunt incredintati parintilor pentru o mai buna supraveghere, daca este cazul.
In cazul boschetarilor, adica al persoanelor fara domiciliu, politistii urmeaza un astfel de procedeu care are un caracter preventiv.
