Promotor al motto-ului "să dezvoltăm o administrație locală care iese din tipare, din caracteristicile ei uzuale", primarul liberal al sectorului 1, Andrei Chiliman, dovedește pe zi ce trece că de la preluarea mandatului său administrația sectorului 1 a ieșit din tipare. Mai ales din tiparele legii, atunci când la mijloc există interese. Cotidianul "Curentul" a prezentat în cursul săptămânii trecute un exemplu elocvent al modului în care înțelege administrația aflată în mâinile lui Andrei Chiliman să iasă din tipare: în 2006, liberalul a clasat, cu de la sine putere, la rang de monument istoric o baracă metalică situată în Parcul Herăstrău, numai pentru ca un serele în spatele căruia se află băiatul fostului director al Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) să poată concesiona o bucată de teren într-una dintre cele mai râvnite zone imobiliare din Capitală. În mod surprinzător, cazul "baraca transformată peste noapte monument istoric" nu este singular. O dovedesc documente oficiale, care demonstrează că Andrei Chiliman și-a arogat atribuții de ministru al culturii și cultelor și a ridicat la rang de monument istoric și un WC public situat în Parcul Herăstrău (n.r. – la același număr cu baraca metalică vândută odraslei fostului director al ALPAB!) tot numai ca anumite persoane aflate în spatele unui serele să poată cumpăra locația respectivă și, în final, să poată concesiona – fără licitație publică – o halcă din Parcul Herăstrău. Ca portretul "robot" al primarului liberal să fie complet, trebuie spus că acesta a mai vândut un WC public ridicat la rang de spațiu comercial, atribuind totodată societății cumpărătoare folosința gratuită a unei suprafețe de 488,89 m.p în Parcul Herăstrău.
În octombrie 2002, pentru a încuraja inițiativa privată, Parlamentul a emis Legea 550/2002 care a permis vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Pentru a nu exista interpretări, legea respectivă a stipulat la articolul 4, litera c), ce se înțelege prin noțiunea de "spațiu comercial": "spațiul destinat actelor și faptelor de comerț, astfel cum sunt definite la art. 3 din Codul comercial". Urmare a respectivei legi, în aprilie 2003, Consiliul general al Municipiului București (CGMB) a emis Hotărârea nr. 109, care cuprindea lista actualizată a spațiilor comerciale aflate în administrarea municipalității, care urmau a fi vândute în baza Legii nr. 550/2002. După cum prevede Hotărârea respectivă la articolul 3, erau interzise de la vânzare "spațiile comerciale din stațiile RATB și spațiile comerciale care fac parte din structura unor monumente istorice sau de arhitectură". Pentru a pune în aplicare Legea 550/2002, în septembrie 2003, tot printr-o Hotărâre (nr. 234), CGMB a împuternicit primarii sectoarelor 1-6 să semneze, în numele Municipiului Bucuresti și în baza legii menționate, contractele de vânzare-cumpărare ale unor spații comerciale care se aflau pe raza teritorială a sectoarelor pe care aceștia le reprezintă. Profitând de aceste acte normative, în anul 2006, primarul liberal al sectorului 1, Andrei Chiliman, a facilitat unor grupuri de interese achiziționarea unor locații situate în zona verde a Parcului Herăstrău. Dar despre ce este vorba?
De dragul unor afaceri imobiliare, Chiliman a ridicat un WC la rang de monument istoric
În anul 1992, în plin vid legislativ privind administrarea proprietății publice a statului, SC Complex Comercial Calipso SRL a reușit să încheie cu Direcția Domeniului Public un contract (nr. 14963/17.09.1992), având ca obiect "procurarea folosinței WC situat în Parcul Herăstrău", contra sumei de numai 6.000 lei/lună. Conform contractului menționat, prelungit prin diverse acte adiționale, chiriașul era obligat să folosească bunul închiriat după destinația care rezultă din contract, pe toată durata derulării înțelegerii. În anul 1998, urmare a faptului că SC Complex Comercial Calipso SRL avea o situație financiară delicată, care nu îi mai permitea achitarea debitelor contractuale către locator, sereleul respectiv a vândut către SC Alvi Comprod SRL mobilierul, utilajele și dotările de care dispunea. În plus, prin respectiva înțelegere, SC Alvi Com Prod SRL s-a angajat să achite și debitele înregistrate de Complex Comercial Calipso SRL în contul contractului de închiriere al WC-ului situat în Parcul Herăstrău. În 2003, SC Alvi Comp Prod SRL a decis să reunuțe la WC-ul deținut în Parcul Herăstrău și a cesionat contractul 14963/1992 către Vivi Primcom 88 SRL. La prima vedere, orice muritor de rând care ar fi judecat preluarea de către o companie a unui contract de închiriere a unui WC ar fi zis că nu este o afacere tocmai bună. Însă, cei care au încheiat-o, au fost perfect conștienți de posibilitatea de a intra, într-un viitor nu foarte îndepărtat, în posesia terenului pe care era amplasat WC-ul.
Această ocazie a venit în 15 iunie anul 2006, atunci când, bazându-se pe Hotărârea 234/2003 emisă de CGMB, primarul Andrei Chiliman a decis vânzarea WC-ului către sereleul care deținea contractul de închiriere nr. 14963/1992. Atunci, interpretând într-un mod personal Legea 550/2002, edilul liberal al sectorului 1 a asimilat WC-ul situat în Parcul Herăstrău unui spațiu comercial și a decis, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 876/15.06.2006 la notarul public Zorilă Ștefania-Steluța vânzarea acestuia către SC Vivi Primcom 88 SRL contra sumei de 183.750 lei.
În mod surprinzător, fără a ține cont de faptul că ridicase ilegal WC-ul la rang de spațiu comercial doar pentru a le facilita chiriașilor vânzarea locației și ulterior concesionarea terenului aferent acesteia, Andrei Chiliman a dat-o în bară de-a dreptul. Astfel, deși Hotărârea 109/2003 a CGMB nu-i permitea înstrăinarea spațiilor comerciale care fac parte din structura unor monumente istorice, Chiliman a stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, în fals, că imobilul ce urmează a fi vândut "(…) se află pe lista monumentelor istorice la poziția 3, pct. E, și poate fi înstrăinat, conform Anexei 1 la Avizul nr. 42/S.C./21.03.2005 al Serviciului Monumente Istorice a Ministerului Culturii și Cultelor". Realitatea este alta (n.r. – în sensul că WC-ul nu figurează pe lista monumentelor istorice), lui Chiliman nu i-a păsat de repercusiunile legale pe care le-ar putea suporta. Și e normal să fie așa, ținând cont de faptul că în urma contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat sunt în joc aproximativ 300 de metri pătrați în Parcul Herăstrău, suprafață pe care cumpărătorul o folosește în prezent și pe care o poate concesiona oricând. Fără licitație. De remarcat faptul că omul care a stat în spatele SC Vivi Primcom 88 SRL a mai reușit în 2002 să încheie o altă afacere profitabilă. Astfel, pe 5 iunie 2002, prin intermeduil SC Flora Intercom București, el a semnat cu CNSLR Frăția un contract în valoare de numai 2.500 USD/lună, prin care închiria Ștrandul Floreasca (cu restaurant, birouri, depozite, parcare). De menționat că respectivul contract conținea o clauză care prevedea că plata chiriei urmează să se facă după "un termen de grație de șapte luni".
De la Chiliman fără număr: 488,89 m.p. din Herăstrău, oferiți în folosință gratuită pentru chiriașul unui WC
În mod surprinzător, povestea WC-ului descrisă mai sus nu este singulară. Ea mai are o soră "geamănă". În 1992, SC Solo Exim SRL a încheiat cu Direcția Domeniului Public un contract (nr. 13/31.01.1992) pe 15 ani (până la 31.12.1997) având ca obiect "procurarea folosinței WC subteran – Parcul Herăstrău, zona Aleea trandafirilor" (cu ieșirea la bd. Mareșal Constantin Prezan), contra sumei de numai 4.600 lei/lună (facsimil 3). Fiind un contract tip încheiat de Direcția Domeniului Public, sereleul care a închiriat WC-ul avea obligația de a folosi bunul închiriat după destinația care rezultă din contract pe toată durata derulării înțelegerii. Numai că în 21.05.1998, după ce a încheiat un act adițional care i-a permis prelungirea contractului 13/31.01.1992, fără a-i păsa de obligațiile pe care le avea, Solo Exim SRL a parafat cu SC Midocar SRL un contract de asociere în participațiune privind exploatarea în comun de către cele două firme asociate a spațiului închiriat din averea publică. Culmea este că urmare a respectivei înțelegeri, SC Solo Exim SRL a primit lunar în contul său, de la SC Midocar SRL, echivalentul în lei al sumei de 5.500 mărci germane (n.r. – la cursul de schimb valutar al zilei în care are loc plata efectivă). O afacere extrem de profitabilă, dacă ne gândim că averea pusă la bătaie de SC Solo Exim SRL era un WC public închiriat, pentru care plătea o chirie de numai câteva mii de lei vechi.
Ca și când acest lucru nu era de-ajuns, în 2006, a intrat în scenă primarul Andrei Chiliman. Acesta, bazându-se pe Hotărârea 234/2003 emisă de CGMB, a ridicat WC-ul la rang de spațiu comercial și a decis vânzarea acestuia către sereleul care deținea contractul de închiriere nr. 13/1992. Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1251/26.08.2005, tot la notarul public Zorilă Ștefania-Steluța, vânzarea către SC Solo Exim SRL a WC-ului a fost stabilită la suma de numai 120.519 lei (clădire compusă din parter – 206,38 m.p., etaj 1 – 31,91 m.p., subsol – 51, 36 m.p.). Dacă ne uităm atent la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Chiliman, observăm că acesta are o precizare extrem de importantă: "Terenul aferent spațiului comercial ce face obiectul prezentului contract în suprafață de 488, 89 m.p., în exclusivitate, reprezintă teren aflat în proprietatea publică a statului, se va cesiona prin negociere directă și va face obiectul unui contract de concesiune". În mod curios, în acest caz, Andrei Chiliman nu și-a mai arogat atribuțiile de ministru al Culturii și Cultelor pentru a clasa WC-ul drept monument istoric. În schimb, el a făcut altceva: a inclus în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC Solo Exim SRL o prevedere care stipulează că "până la data concesionării, se constituie în favoarea societății cumpărătoare UN DREPT DE FOLOSINȚĂ GRATUIT asupra terenului aferent spațiului comercial mai sus menționat în suprafață de 488,89 m.p." (n.r. – conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Statul și unitățile administrativ-teritoriale pot da în folosință gratuită averea publică afată în patrimoniul lor, pe termen limitat, doar persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice).
Ca atare, afacerea poate fi considerată un adevărat cadou pentru chiriașul WC-ului devenit proprietar prin ridicarea acestuia la rang de spațiu comercial de către Chiliman. Mai ales dacă ținem seama de faptul că de la momentul închirierii locației și până la cumpărarea acesteia, în ciuda prevederilor contractului de închiriere 13/1992 care-l obligau să mențină destinația spațiului respectiv, chiriașul a ridicat pe amplasamentul respectiv un showroom de automobile, bașca o terasă de alimentație publică.
De la liberal citire: "Dacă nu ești capabil să lucrezi în folosul public, atunci instituția demisiei este sfântă"
În încercarea de a primi anumite explicații vizavi de cele două contracte descrise mai sus, reporterii cotidianului "Curentul" au încercat să-l contacteze telefonic pe primarul Andrei Chiliman. Însă acesta nu a răspuns la telefon. În lipsa unei declarații a edilului de la sectorul 1, redăm o declarație a acestuia, inserată pe blogul său personal: "(…) Orice demnitar ar trebui să stea drept în fața judecății publice pentru că mă scuzați, acesta este rolul său, să lucreze în folos public, nu în folos personal. Iar dacă nu ești capabil, atunci instituția demisiei este sfântă". Fără comentarii.
