CMR visează ca medicii să tacă: opiniile medicale vor fi discutate şi validate doar în forurile academice și abia apoi în mediile publice

Libertatea de exprimare a oricărui român este garantată de Constituția României și de CEDO, orice fel de cenzură fiind interzisă. Cu toate acestea, președintele Colegiului Medicilor, Gheorghe Borcean, în numele Biroului Executiv, pe care nu l-am văzut să ia apărarea miilor de doctori dar care s-a grăbit să-l apere public doar pe profesorul Beuran, a transmis un avertisment medicilor care discută în mediul public pentru că „asemenea atitudini generează neîncredere în politica sanitară a Guvernului”, ceea ce lui Borcean&Co le displace. Cu siguranță, etica medicală pe care o invocă Biroul Executiv al CMR nu poate avea ca scop susținerea politicienilor și a politicilor lor, iar orice încercare de a limita libertatea de exprimare, drept al oricărui cetățean european, este inadmisibilă și poate atrage răspunderea civilă sau penală așa cum politicienii pe care ei îi apără au statuat în legislație.

Biroul Executiv al CMR este compus din: Dr.  Gheorghe Borcean – Presedinte, Dr. Constantin Cârstea – Vicepreşedinte, Prof. Dr. Emanoil Ceausu – Vicepreşedinte, Dr. Călin Bumbuluţ – Vicepreşedinte și Dr. Gabriela Dascal –  Secretar general.

Iată comunicatul Colegiului Medicilor din România:

„Declaraţia CMR asupra consideraţiilor în materie de drepturi ale Omului legate de pandemia cu COVID-19

– Criza actuală legată de COVID-19 afectează ansamblul ţărilor din Europa şi numeroase ţări din lume. Această pandemie are şi va continua să aibă un impact greu la scara indivizilor şi a societăţilor. Sistemele de sănătate sunt supuse unor constrângeri extreme şi fac faţă zilnic unor situaţii acute şi complexe.

Numărul crescând de cazuri grave ridică probleme etice majore cărora profesioniştii şi autorităţile competente au a le răspunde în cadrul îngrijirilor acordate pacienţilor.

Decizii dificile trebuie luate la nivel individual şi colectiv, într-un context de insuficienţă a resurselor, care pot avea consecinţe importante asupra indivizilor.

– Grupuri de experţi şi comitete de etică din ţările europene au examinat rapid unele dintre aceste provocări majore. La nivel internaţional, independent de acţiunile importante organizate de OMS şi de aceste linii directoare pertinente, precum Liniile directoare pentru gestionarea problemelor etice în perioada infectărilor cu boli infecţioase (2016), grupuri de experţi independenţi au publicat în egală măsură declaraţii pe aceste teme. Comitetul internaţional de bioetică (CIB) şi Comisia mondială de etică a cunoştinţelor ştiinţifice şi a noilor tehnologii (EGE) a publicat Declaraţia asupra solidarităţii europene şi a protecţiei drepturilor fundamentale în cadrul pandemiei cu COVID-19. Aceste documente subliniază principii etice importante pentru deciziile şi practicile din acest context.

– Este esenţial ca astfel de decizii şi practici să răspundă cerinţei fundamentale de respectare a demnităţii umane şi de protecţie a drepturilor Omului.

– Convenţia asupra drepturilor Omului şi biomedicina (Convenţia de la Oviedo) este singurul instrument juridic internaţional constrângător care tratează protecţia drepturilor Omului în domeniul biomedical. El constituie un cadru unic de protecţie
a drepturilor Omului, inclusiv într-un context de urgenţă şi de gestionare a unei crize sanitare, pentru a ghida deciziile şi practicile din domeniul clinic cât şi din cel al cercetării.

– În prezenta Declaraţie, Colegiul Medicilor din România doreşte să evidenţieze anumite principii în materie de drepturi ale Omului stabilite în Convenţia de la Oviedo care, în timpul pandemiei actuale, au o pertinenţă particulară şi impun ca
aplicarea lor să facă obiectul unei anumite vigilenţe.

– Principiul echităţii accesului la îngrijirile de sănătate, enunţat în articolul 3 al Conventiei de la Oviedo trebuie să fie respectat, chiar şi într-un context de insuficienţă a resurselor. Acesta cere ca accesul la resursele existente să fie ghidat de criterii medicale, în special pentru ca existenţa unor vulnerabilităţi să nu conducă la discriminări în accesul la îngrijiri. Acest fapt este cu certitudine pertinent pentru îngrijirea persoanelor atinse de COVID-19, însă în egală măsură pentru orice alt tip de îngrijiri susceptibil de a fi făcut mai dificil prin măsurile de izolare şi realocarea resurselor medicale pentru a lupta împotriva pandemiei. Protecţia persoanelor celor mai vulnerabile, este efectiv în joc în acest context. Este vorba aici de decizii de alocare a unor resurse uneori insuficiente, de furnizarea asistenţei necesare celor care au nevoie de ea, ca şi de protecţia şi susţinerea persoanelor vulnerabile greu atinse de consecinţele măsurilor de izolare.

– Colectarea şi tratarea datelor legate de sănătate sunt o componentă esenţială în lupta împotriva COVID-19, inclusiv utilizarea tehnologiilor digitale, tratarea datelor la scară mare şi a inteligenţei artificiale. Totuşi, după cum se subliniază în Declaraţia asupra dreptului la protecţia datelor în contextul pandemiei cu COVID19 a Preşedintei Comitetului Conventiei 108 şi a Comisarului pentru protecţia datelor a Consiliului Europei, „ameninţarea cu care apasă pandemia cu COVID-19 trebuie tratată veghind în acelaşi timp la respectarea democraţiei, a Statului de drept şi a drepturilor Omului, inclusiv la drepturile respectării vieţii private şi protecţia datelor.”

Articolul 10 din Convenţia de la Oviedo se referă la dreptul, la protecţia vieţii private şi a informaţiilor din domeniul sănătăţii, reafirmând prin aceasta principiul conţinut în articolul 8 al Conventiei europene a Drepturilor Omului. În acord cu Convenţia modernizată pentru protecţia persoanelor faţă de tratarea automatizată a datelor cu caracter personal, datele cu caracter personal din sănătate sunt date sensibile şi tratarea lor face de acum obiectul condiţiilor de protecţie specifice.

– Articolul 26 al Convenţiei de la Oviedo prevede posibilitatea restricţionărilor de exercitare a drepturilor şi dispoziţiilor de protecţie conţinute în Convenţie, inclusiv dreptul la protecţia vieţii private. Aceste excepţii vizează protejarea intereselor colective˛ printre care cel al sănătăţii publice. Totuşi, asemenea restricţii trebuie să fie prevăzute de lege şi să fie necesare într-o societate democratică pentru protejarea interesului colectiv vizat. Aceste condiţii trebuie să fie interpretate în lumina criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în special cele de necesitate şi de proporţionalitate.

– Articolul 8 al Convenţiei de la Oviedo se aplică în situaţii de urgenţă, cum ar fi cele cu care profesioniştii din sănătate sunt confruntaţi în mod repetat în contextul pandemiei cu COVID-19. Atunci când, pe motivul unei situaţii de urgenţă, consimţământul personal al persoanei respective nu poate fi obţinut, orice intervenţie medicală indispensabilă în beneficiul sănătăţii sale poate fi efectuată imediat.

Convenţia pentru protecţia persoanelor faţă de tratarea automatizată a datelor cu caracter personal (STCE nr.108), Conform articolului 26 şi sub rezerva condiţiilor precizate în acest articol, finalităţile pentru care pot fi aduse restricţii în exercitarea
drepturilor şi a dispoziţiilor de protecţie conţinute în Convenţia de la Oviedo sunt siguranţa publică, prevenirea infracţiunilor penale, protecţia sănătăţii publice şi protecţia drepturilor şi libertăţilor celorlalti.

Nu comentăm deciziile Curţii Constituţionale a României, nici a (n.r.- corect: ale) Guvernului. Facem doar câteva precizări şi recomandări.

Suntem convinşi de necesitatea imperioasă şi justificată medical, etic şi legal a izolării ca măsură de prevenţie. Dacă la începutul epidemiei/pandemiei măsurile luate atât de către autorităţi, de către profesioniştii din sănătate, de către cetăţeni, au fost dirijate împotriva fricii tuturor de necunoscut, astăzi avem mijloace obiective şi date atât statistice cât şi medicale care pot genera acţiuni cu caracter ştiinţific.

Nu avem jurisdicţie în ceea ce priveşte alte categorii profesionale şi sociale, dar asupra medicilor avem.

Nu încercăm să limităm dreptul la opinie al colegilor noştri, dar avem prevederi în Codul Deontologic care spun clar că opiniile medicale, atât cele conforme cât şi cele neconforme celor „oficiale”, vor fi discutate şi validate doar în forurile academice şi abia apoi vor putea fi tratate la TV sau în mediile virtuale!!

Asemenea atitudini generează neîncredere în politica sanitară a Guvernului, pe de o parte, iar pe de altă parte aduc cel puţin o ofensă la adresa miilor de profesionişti din sănătate, care de cel puţin patru luni luptă cu pandemia, salvează vieţi atunci când pot, cu preţul sănătăţii lor, dar mai ales cu preţul distanţării de familiile lor, de cei dragi. Comentariile despre care vorbim frustrează profund pe aceia dintre noi care de la debutul pandemiei nu ne-am îmbrăţisat copiii si familia, nu ne-am întâlnit prietenii, nu am putut organiza nunţi, botezuri, ori nu am putut să ne înmormântăm tradiţional morţii.

Etica este o disciplină vie, valorile sale nu sunt mereu aceleaşi pretutindeni şi în toate timpurile. Nu este suficient să citesti Kant, Aristotel, Spinoza, Rawls sau chiar să ţii cursuri despre acestea. Dacă nu este şi trăită, etica devine şi ea una din formele fără fond.

Borcean Gheorghe, Preşedinte

În numele Biroului Executiv”