Încă din anul 2003, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în cauza Roemen şi Schmit contra Luxemburg că cercetările realizate pentru a identifica sursa jurnalistică sunt atingeri ale libertăţi de exprimare, care pot fi justificate doar în situaţii excepţionale, cum ar fi de exemplu într-un caz din Olanda, descoperirea unui terorist care detonase două bombe în Anaheim. În iulie 1998, un jurnalist din Luxemburg a publicat un articol prin care acuza un ministru că ar fi comis fraude privind regimul TVA şi a fost sancţionat contravenţional. În urma unei plângeri penale a ministrului, s-a deschis o anchetă penală pentru violarea secretului profesional. În cadrul acesteia, s-au realizat două percheziţii la domiciliul şi sediul profesional al reclamantului cu scopul de a identifica persoanele care i-au dezvăluit acestuia acte acoperite de secretul profesional. CEDO a decis că percheziţiile au fost realizate cu scopul de a identifica sursa jurnalistică, ceea ce constituie o ingerinţă în dreptul garantat prin art. 10 din Convenţie. Problema principală este cea a necesităţii ingerinţei într-o societate democratică. În acest context, Curtea a constatat că articolul publicat viza un subiect de interes general, iar autorităţile au realizat două percheziţii pentru a descoperi sursa acestui articol.
Acum Procurorul General interimar a anunțat că s-a sesizat din oficiu pentru faptul că a apărut în presă un draft al rechizitoriului în cazul Colectiv. Bogdan Licu a dispus cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 277 din Codul Penal, compromiterea intereselor justiţiei:
(1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Cu siguranță din calculatoarele PÎCCJ nu s-a putut afla nimic pentru că altfel am fi avut deja un suspect. Așa că cel mai probabil, procurorii vor încerca să afle sursele jurnaliștilor. Cum niciun jurnalist adevărat nu-și divulgă vreo sursă, chiar dacă informația provine de la un infractor, mărturia ziariștilor ca mijloc de probă e puțin probabil să poată fi administrată.
Un caz asemănător s-a petrecut și în Franța unde au fost efectuate investigații la redacţiile ziarelor L’Equipe şi Le Point, precum şi la domiciliul jurnaliştilor acuzaţi de violarea secretului urmăririi penale. Autorităţile urmăreau să descopere sursa unor scurgeri de informaţii care au avut loc în timpul unei anchete privind un eventual dopaj al cicliştilor. CEDO a decis că libertatea de exprimare a fost încălcată. (Ressiot contra Franței, 2012)
Și dacă CEDO a considerat o fraudă de TVA în Luxemburg subiect de interes general, oare cazul Colectiv ar putea fi încadrat ca un subiect de interes general? Mai ales că în urmă cu două săptămâni chiar Licu anunțase că rechizitoriul e aproape gata și dosarul va fi trimis în judecată peste două săptămâni, adică taman acum când a apărut public draftul de rechizitoriu.
Nu știm dacă draftul de rechizitoriu a fost o capcană pentru jurnaliști dar se pune întrebarea: dacă aceștia refuză să-și divulge sursele (adică vor refuza să spună „tot ce știu privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat”) se va considera mărturie mincinoasă?
