Membrii Asociatiei Victimelor Mineriadei din 1990, ai Grupului Independent pentru Democratie, ai Asociatiei Adevar si Dreptate si ai Asociatiei Civic Media, membrii seniori ai Ligii Studentilor…si lista este deschisa se declara solidari cu cetateanul care l-a bombardat cu oua clocite pe Ion Iliescu, in ziua comemorarii victimelor din 22 decembrie 1989.
In opinia noastra acesta a dovedit un inalt spirit civic, curaj si bun simt, reactia sa reprezentand o replica intemeiata la adresa lui Ion Iliescu.
Condamnam reactia disproportionata a jandarmilor si a fortelor de ordine care l-au inhatat in forta si l-au amendat pe cetateanul de bun simt in loc sa-l amendeze pe Ion Iliescu pentru ultraj, pentru limbajul de mahala si comportamentul specific lumpen-prolatariatului manifestat de fostul presedinte. Acesta a jignit public toti romanii care au manifestat vreodata impotriva sa, numindu-i pe cei care il contesta “dezaxati, psihopati, bezmetici anormali si dezechilibrati”.
Iliescu este obiectul cercetarilor penale deoarece, dupa preluarea puterii de catre camarila sa, au fost ucisi 942 de oameni, de aproape sase ori mai mult decat cei ucisi din ordinul lui Ceausescu, iar in iunie 1990, a fost cel care a cerut reprimarea cu bestialitate a manifestatiei din Piata Universitatii.
Conform datelor publice s-au inregistrat 162 de morti si 1107 de raniti pana in 22 decembrie 1989. Din data de 22 decembrie, dupa fuga lui Ceausescu s-au mai “produs” 942 de morti si 2245 de raniti. In primele zile ale instaurarii la putere a gruparii Iliescu, respectiv in perioada 22-27 decembrie 1989, au fost ucisi de aproape 6 ori mai multi oameni decat cei ucisi in zilele anterioare din ordinul lui Ceausescu.
Demonstratia studenteasca din Piata Universitatii la care s-au adaugat numerosi bucuresteni din toate categoriile social a tras un semnal de alarma fata de aparitia si dezvoltarea unor pericole grave care amenintau o Romanie ce se vroia iesita definitiv din comunism: revenirea grupurilor politice de natura bolsevica, impunerea de catre aceste grupuri a unei politici generale de distrugere nationala si subordonare fata de Moscova.
Ion Iliescu a fost cel care a ordonat folosirea de catre armata a munitiei de razboi importiva demonstrantilor din Piata Universitatii si a cetatenilor Capitalei. Jurnalul de lupta al Armatei din Garnizoana Bucuresti arata foarte clar ca Ion Iliescu personal a cerut Armatei sa puna glont pe teava deorece legionarii au invadat tara si “au ridicat drapelul verde, legionar, pe sediul Politiei Capitalei, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare”.
Armata a executat sarcinile impuse de Ion Iliescu astfel ca in cursul zilei de 13 iunie s-au tras 1.466 de gloante de razboi de catre militarii regimentului de la Buzau. Ulterior Ion Iliescu a mai adus si forte de tip paramilitar, mineri si “oameni ai muncii” care au calcat in picioare peste 3.400 de bucuresteni. Au mai fost incarcerati la unitatile de Securitate controlate de catre SRI si Virgil Magureanu peste 1.000 de studenti, intelectuali, barbosi din Piata Universitatii arestati ilegal de catre fortele de represiune coordonate de activul de cadre al F.S.N, organele 0215, S.R.I si armata. Spitalele din Bucuresti au inregistrat un numar de 746 de cazuri de raniti grav, s-au mai notificat oficial 6 morti, dar neoficial s-a afirmat ca in jur de 130 de morti au fost ingropati pe sest in cimitirul de neidentificati de la Straulesti.
Ion Iliescu este invinuit de participare la omor deosebit de grav, genocid si alte crime, dar Iliescu a replicat public, afirmand ca „singurul meu judecator este poporul roman”. Si Ceausescu a emis o parere similara inainte de a fi impuscat la ordinul lui Ion Iliescu. Crescut practic de Ceausescu si protejat ca un fiu adoptiv de catre familia sa, Iliescu poarta cu sine un stigmat sinistru, ceea ce nu il impiedica sa sustina ca aceia care il acuza vor sa „rescrie, inclusiv cu mana procuraturii, istoria”. Iliescu ii vestejeste public pe contestatarii sai, sustinand ca ar fi „indivizi care nu au nimic de-a face cu revolutia si cu idealurile ei”.
“Revolutia” a adus la putere o agentura ruseasca, imediat dupa lichidarea lui Ceausescu, compusa din cateva zeci de cadre militare, generali comandati direct de generalul Militaru, aflati in reteaua GRU (serviciile militare de informatii sovietice). Pe langa acestia, au fost concentrati in jurul nucleului de conducere al FSN „disidenti” cu orientare gorbaciovista, creati prin eforturile unui departament special al KGB ca urmare a unui plan de actiuni demarat inca din perioada in care la conducerea KGB-ului se afla Andropov, cel care l-a lansat public pe Gorbaciov.
Cercetarea aprofundata a contributiei retelei rusesti la preluarea controlului statului roman ar arunca in aer miturile fondatoare ale „Revolutiei” si ar trimite in derizoriu – sau dupa caz – in instanta o buna parte a actorilor politici de astazi. Tocmai de aceea este atat de „fierbinte” inca acest subiect in aparenta „istoric”, de aceea spunega Ion Iliescu pe aceasta tema.
Fostul presedinte Ion Iliescu a incercat prin toate mijloacele, prin acolitii sai, sa obtina musamalizarea si tergiversarea cerecetarilor in dosarele in care este invinuit – Revolutia romana si Mineriada din 13-15 iunie 1990.
Pentru toate acestea, cred reprezentantii si fostii lideri ai fenomenului Pietei Universitatii reuniti in cadrul CivicNet – Piata Universitatii, reprezentantii victimelor Mineriadei si ai organizatiilor civice, Ion Iliescu merita o dreapta judecata, in spiritul adevarului.
Pana se va avea loc acest fenomen mult-asteptat, invitam cu caldura pe toti cetatenii Romani, de cate ori il zaresc pe Ion Iliescu sa scoata un pantof, sau un ou clocit si sa isi exprime deschis sentimentele. Asociatiile noastre vor deschide un cont pentru achitarea eventualelor amenzi.
