Surse din cadrul serviciilor de informatii ne-au dezvaluit ca actualul pseudo-presedinte al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, George Cojocaru, a fost, inainte de 1989, unul dintre pionii utilizati de fosta Directie de Informatii Externe (DIE) a temutei Securitati in diverse afaceri controversate, ce au vizat spalarea banilor proveniti de pe urma afacerilor ilicite derulate sub acoperirea unor firme de comert exterior. In 1961, adica exact in anul in care a absolvit Facultatea de Comert Exterior din cadrul ASE Bucuresti, Cojocaru (avea 24 de ani) a fost racolat de DIE, fiind plasat consilier la Agroexport (firma de export-import de produse agricole, aflata sub patronajul Securitatii).
Drumul -gloriei-
Sursele noastre spun ca racolarea acestuia de catre DIE a coincis cu perioada in care Ceausescu a apelat la tineri si la ofiteri din serviciile de spionaj pentru derularea afacerilor de comert exterior (n.r. – urmare a zeci si zeci de rapoarte si referate venite din partea Securitatii – care acuzau angajatii MCE si firmele aferente ca nu isi fac datoria, ci alearga dupa comisioane si favorizeaza partenerii straini, in dauna intereselor romanesti – afacerile externe au fost preluate de securisti).
Ulterior experientei dobandite la Agroexport, Cojocaru a fost plasat (1966-1967) de DIE consilier in Directia Asia – Oceania din Ministerul Comertului Exterior (MCE). Dupa acest stagiu, Cojocaru a fost avansat, fiind plasat (1968-1972) consilier comercial al RSR in Sri Lanka, dar, in fapt, utilizat ca ofiter acoperit DIE.
Dupa o perioada in care a stat -conserva- (1972-1978) consilier la Directia America din MCE), Cojocaru a fost reactivat, fiind trimis de DIE (1979-1982), tot ca ofiter acoperit, in functia de consilier comercial al RSR in Los Angeles. Experienta dobandita peste Ocean i-a priit si, la revenirea in tara, Cojocaru a fost numit director al Directiei America Latina din MCE (1982-1985).
Ulterior, in 1986, Cojocaru a fost numit director general al Romanoexport (n.r. – una dintre intreprinderile de comert exterior ale Securitatii; se ocupa cu exportul si importul produselor textile si tricotajelor). Din 1987 si pana in 1989, Cojocaru a fost plasat director al Departamentului Relatii Externe din cadrul Camerei de Comert si Industrie a RSR (institutie coordonata direct de DIE). In aceasta perioada, Cojocaru s-a aflat in subordinea generalului Dragos Diaconescu, seful de atunci al Oficiului ARGUS (o entitate din cadrul Camerei de Comert si Industrie a RSR ce apartinea MCE; in fapt, era o unitate acoperita a Securitatii, ce furniza, contra comision, acte fictive necesare operatiunilor comerciale ilicite derulate de Securitate, -albind- astfel banii murdari).
Acapararea CCIR
Ulterior evenimentelor din 1989, sprijinit de fostii securisti care au activat in comertul exterior, Cojocaru a fost -implantat- secretar general al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR). Neuitand de apartenenta sa la fosta Securitate, in 1991 Cojocaru s-a implicat energic in relatia cu Austria, devenind presedintele Comitetului de Contact al tarii noastre cu acest stat. Alegerea lui Cojocaru pentru Austria nu a fost insa intamplatoare, sustin sursele noastre. Cojocaru a fost sustinut sa se implice in relatia cu Austria, deoarece in acest stat Securitatea a avut o puternica rezidenta, implicata in special in operatiuni de spionaj economic si in activitati cunoscute sub denumirea de aport valutar special (n.r. – activitati comerciale ilicite, desfasurate sub acoperirea unor firme-fantoma, sumele rezultate fiind sub controlul exclusiv al lui Marin Ceausescu, fratele dictatorului).
In paranteza fie spus, pe relatia cu Austria s-a derulat in 1977 si celebra -Afacere Lucano- (vasul Lucano, aflat sub pavilion panamez, care incarcase in portul Chioggio ansamble necesare fabricarii uraniului, s-a scufundat in timp ce traversa Oceanul Indian spre Hong Kong, ca urmare a unei explozii survenite in urma minarii intentionate a vasului din ordinul unui serviciu secret).
Neuitand sprijinul acordat de securistii care au activat in comertul exterior, Cojocaru le-a intors serviciile, racolandu-i in CCIR. O data constituit acest nucleu de securisti in conducerea comunitatii de afaceri, Cojocaru a reusit, in 1996, sa-l detroneze pe Aurel Ghibutiu din fruntea CCIR, ca urmare a unei adevarate -lovituri de palat-. Ajuns seful CCIR, Cojocaru a -uitat- de apartenenta sa la fosta Securitate si la modul in care acesta facea afaceri, afisand aerul unui atotcunoscator al economiei de piata, incapatanandu-se sa conduca de-a pururi destinele comunitatii de afaceri dupa reteta invatata pe vremea cand activa in Securitate.
Dovada a faptului ca a actionat ca ofiter DIE, spun sursele noastre, sta faptul ca dupa 1990 Cojocaru nu a putut pleca in SUA, acest stat refuzandu-i de cateva ori acordarea vizei, la cererea CIA – serviciu de informatii care cunoaste bine activitatea depusa de acesta in slujba Securitatii pe vremea cand activa peste Ocean. Vom reveni.
