În data de 27 iulie, Tokes i-a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, la lucrările așa zisei Universității de Vară „Balvanyos“ – de fapt Tușnad, ca împreună cu Guvernul pe care îl conduce să construiască „un sistem de cooperare națională“, astfel încât sa ofere „protectorat“ Transilvaniei, „așa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud“.
Culmea de fapt Tokes era un plagiattore, deoarece el a copiat cuvânt cu cuvânt spusele unei portavoci a Rusiei de la Tiraspol, cadrul militar Andrei Safonov, care a propus recent dezmembrarea României deoarece țara noastră ar fi „o amenințare permanentă la adresa securității regionale de la Trianon încoace, astfel că ideal ar fi ca Transilvania să treacă la Ungaria, Dobrogea la Bulgaria, iar ce mai rămâne să se împartă între țiganii de sudiști și bețivii de moldoveni (apud Cantemir)“.
Pe fond este vechiul proiect din vremea internaționalelor comuniste ale lui Lenin și Leiba Bronstein aka Troțki, niște ruși să zicem, care credeau că România ar fi „ultimul imperiu din Europa“ care trebuia musai dezmembrat. Imperiu –neimperiu, dezmembrarea a venit, via tovarășul Stalin și bunul său amic Hitler (pe bune, pentru istorici recomand lectura volumelor scrise de Victor Suvorov, fost cadru GRU cu acces special la arhivele militare rusești). Încă din data de 11 august 1922, armata Germaniei și Armata Roșie au semnat un acord secret care le permitea germanilor să înființeze baze militare în Uniunea Sovietică și stabilea cooperarea secretă germano-sovietică în domeniul dezvoltării blindatelor, aviației și armelor chimice. Am făcut această mică trecere în revistă doar pentru a sublinia că Laszlo Tokes nu este original și că ideile sale sunt inspirate de corifei de teapa lui Lenin, Stalin, Hitler, Troțki, culmea, cu toții puțin neamuri între ei, pe linie maternă, coincidență care ar uimi doar un iezuit ingenuu ca Toma D’Aquino, cel care a enunțat prezența subtilă a lui Yahve în substanța eterică a tuturor coincidențelor.
Naționalist înflăcărat de circumstanță Victor Ponta a cerut să i se ia înapoi Steaua României lui Tokes, acordată de Băsescu pe vremea când nici prin cap nu-i trece ce poamă mai e și Tokes ăsta. Băsescu a zis că ar vrea dar nu poate să-l servească pe Victoraș deoarece Ponta nu-i cavaler al Ordinului Steaua României și numai cavalerii pot cere legal anularea distincției primită de Tokes. Nenorocire, niciun cavaler nu a avut curaj să sară la contestare, până ieri, când a intervenit curajoasa Corina Crețu, cea care poate deschide un prohab din priviri, după cum afirma fostul consilier prezidențial Eugen Mihăescu, cel care a cunoscut-o ca nimeni altul – desigur în afară de Ion Iliescu, mentorul de la care a înghițit tot Corina.
Mentorul Corinei este și un fel de tătuc pentru Tokes, care a fost numit de Ion Iliescu „eroul Rivoluției române“, din motive simplu de înțeles – fără Tokes nici Iliescu nu avea parte de scaun, iar între cei doi este o legătură ombilicală. Cine dovedește că Tokes era de fapt agent al serviciilor comuniste străine subordonate Moscovei, ca și Ion Iliescu, poate aduce proba fatală pentru Ilici că „rivoluția“ a fost de fapt o lovitură de stat orchestrată de sovietici, în beneficiul exclusiv al Moscovei nu al românilor, înșelați și vânduți.
Mai mult, cine scoate în evidență legătura intimă dintre Tokes și ruși, cu sau fără voie îl denunță și pe Ion Iliescu. Așadar dai în Tokes, țipă Ilici.
Să-l fi trădat Corina Crețu pe Iliescu în așa hal, orbită de mult mai tânărul Colin Powell, de care s-a îndrăgostit până peste urechi ajungând să-și uite misiunea de lastoșka (rândunică) – adică de agentă a kaghebistului de Ilici, după cum arată mai bătrânul kaghebist Ion Pacepa, recent?
Tulburătoare întrebare, adevărul e că dragostea poate orbi atât de tare, după cum scria chiar Corina Crețu, în răvașele ei ardente către generalul american, încât ar putea fi plauzibilă și ipoteza trădării boșorogului criminal, bătrâna șandrama comunistă. Faptul că (și) Corina Crețu a ajuns cavaleriță a unui ordin de stat românesc, pe lângă niște bucătărese, în vremea când Ilici era tartor la Cotroceni nu arată decât nivelul jalnic al sistemului de grade și ordine din România. O impostură jalnică, generalizată, face ca diplomele universitare, gradele militare și pozițiile academice să fie la noi niște penibile maimuțăreli.
Ordine, diplome și grade ale statului român sunt minate de impostură și fals
Țara unde un Oprea, din bobinator la carmangeria cârciumei Haiduc a armatei din Drumul Taberei ajunge general cu patru stele, ca eliberatorul Europei, generalul american Patton, unde același Oprea conducea doctorate, unuia ca Radu Timofte de exemplu, fostul șef al SRI, cârpa de șters pe jos a lui Sorin Ovidiu Vîntu, dat afară din armata pe vremuri deoarece ciordea lemne cu camionul unității, este o țară unde poate fi geostrategă și Elena Udrea, Rege și alde Cioabă, Împărat și viitorul, să sperăm, soț al Elenei Udrea.
Un impostor și un plagiator dovedit ca Ponta, o „cavaleriță“, dotată cu Steaua României pentru aptitudinile sale speciale , nu sunt cu nimic mai presus decât așa zisul pastor Tokes, turnător la două servicii comuniste, pe care propria nevastă l-a țintuit la stâlpul infamiei povestind cum se giugulea acesta cu enoriașele mai tinere cu 30 de ani pe care cică le consilia pe linie religioasă.
Totul la noi este impostură, demagogie, ipocrizie, o lume întoarsă pe dos. Asta au reușit comuniștii lui Ceașcă urmați de gașca lui Brucan și Ilici, să mineze irevocabil și total orice fel de normă de bun simț și orice valoare instituțională a României.
Pentru politicienii români cei atât de uimiți și siderați acum de ce poate scoate pe gură Tokes, aceiași politicieni care au mers pe mână cu UDMR-ul fondat de Ion Iliescu și Géza Domokos exact în ziua în care Iliescu își ucidea familia adoptivă, pe Ceaușești, reiau un pasaj dintr-o lucrare de ținută academică publicată în 1997 (Mitocrația imperială. Chestiunea Maghiară. Provocarea autonomiei – frontiera internă. Războiul logistic și „armele“ sale în Europa Centrală, pagina 179 – George Roncea – Revista de Sociologie, Geopolitică și Geoistorie – EUXIN, nr 1 – 2/1997).
„Încă din mai 1991 de la congresul al doilea al UDMR este pusă în circulație definirea ca partener statal a minorității maghiare, în Principiile de bază ale programului UDMR: „Maghiarimea din România… ca și comunitate, se consideră pe sine ca factor participant la formarea statului, subiect politic de sine stătător și, ca atare, partener egal cu națiunea – poporul majoritar“. În iulie 1992 în Memorandumul lui Csapo Jozsef, autorul proiectului autodeterminării, la definiția grupului etnic maghiar se precizează: „grupul etnic maghiar din România reprezintă o parte a națiunii ungare și, în calitate de subiect politic, este un factor constitutiv al statului, care dispune de autonomie“. În februarie 1993 guvernul maghiar declară că sprijină punctul de vedere al UDMR iar în mai 1995 congresul al IV-lea al UDMR întărește și completează astfel definiția minorității maghiare: „Maghiarii, constituind o comunitate autohtonă, se consideră factor constitutiv în stat, subiect politic de sine stătător, și ca atare, partener egal al națiunii romane. În ceea ce privește limba, etnia, conștiința identității, cultura și tradițiile proprii, comunitatea maghiară este parte organică a națiunii maghiare“. Din această dublă ipostaza – pe de o parte minoritatea maghiară este factor constitutiv a statului român și pe de altă ea este parte organică a națiunii maghiare – rezultă indirect că România este parte a Ungariei!!“
Pe aceste pasaje din chiar statutul și programul UDMR s-a bazat solicitarea recentă a lui Lasylo Tokes, cu privire la protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei. Dar ca să vezi, nimeni n-a citit ce scriu udemeriștii în statutele lor, că era scris cu litere mici. Mici mici de tot ca deviza cavalerilor ordinului Steaua României, cea mai înaltă distincție românească: „In fide salus“ (În credință e salvarea).
Numai că toate leprele de acum urmași ai bolșevicilor, securiștilor și activiștilor de partid când aud de credință cheamă salvarea lui Arafat să-i descarcereze, că li se face rău. Steaua asta – a României – și deviza încrustată pe ea ar trebui să-i ardă de vii pe satanele astea care au pus mâna pe ea prin impostură și fals. De la Tokes la Crețu și Vadim Tudor plus încă o uriașă pletoră de impostori.
George Roncea
