Corul sufragetelor face zid în jurul „curtezanei versate” a lui Ion Iliescu, Corina Crețu

Corina Crețu devine pe zi ce trece un fel de simbol fanion a femeii de moravuri ușoare din politică. În jurul ei fac zid și pe undeva o și trag mai rău la fund tocmai acele femei din politică cu o reputație îndoielnică, cum ar fi Alina Gorghiu, care a spart o casă și s-a combinat cu șefii ei pe linie de partid, sau Elena Udrea despre care nu mai e nevoie să zic eu absolut nimic. Femeile din politica de la noi seamănă cu sufragetele secolului XX, mereu agitate și țâfnoase pe motiv că n-ar avea destul drepturi politice sau că ar fi discriminate. La noi nu a existat cine știe ce mare mișcare a sufragetelor, asta a fost un fel de moft al putredului Occident, deoarece partidul comunist, în 1946 a oferit drept de vot femeilor, cu larghețe, falsificând apoi cu cinism toate voturile tuturor, la toate “alegerile”. Singura sufragetă, să-i spunem, mai cunoscută pe la noi era o anume coana Mița biciclista, o curtezană destul de versată și ea de vreme ce a reușit să se combine atât cu Octavian Goga, politician de frunte în epocă sau cu regele Ferdinand care i-a și dăruit o casă în centru, pe lângă Piața Amzei pe care vrea acum Oprescu să o refacă, că i se pare un monument al curveniei și lui îi place asta.
Cu niște ani în urmă Ludovic Orban a fost acuzat că a calificat femeile intromisionate în politica românească drept curve pomenind în context și numele lui Elena Udrea, pe care o cunoștea se pare foarte bine, deoarece aceasta a intrat în politică pa mâna lui Cozmin Gușă, la PSD și apoi a ajuns la liberali chiar sub bagheta sa, cel care o dădea de exemplu negativ la o sindrofie a cucoanelor liberale. Orban a fost intens comentat la vremea aceea însă pe nedrept, culmea. În discursul său pe care puțină lume l-a citit Orban spunea citez: “Nu trebuie să treceți prin patul nici unui șef daca vreți sa ajungeți în functii publice.” Adică deconsilia, cu amenitate, femeile ce intenționau să se aventureze (și) în bordelul politic, să presteze suplimentar. Despre Corina Crețu nu am afirmat eu că este “curtezana versată” a lui Ion Iliescu, ci una dintre persoanele care au avut un rol important în viața ei, care o cunoaște mai bine ca nimeni altcineva, fostul consilier prezidențial Eugen Mihăescu. Cu toate acestea ea m-a dat în judecată, și a pierdut desigur procesul, pe motiv că aș fi lăsat să se înțeleagă că este o buleandră. Onoarea Corinei Crețu valora în opinia sa niște miliarde de lei. S-a dovedit cu vârf și îndesat câte parale face onoarea duduii crescute sub pulpana lui Ion Iliescu, bătrâna cârpă kagebistă, alt gen de buleandră. Și Alina Gorghiu mi-a intentat un proces pe care de asemenea l-a pierdut, pentru că i-aș fi afectat imaginea – deși imaginea ei este proiecția activităților sale în câmpul politic, unde s-a remarcat printr-o sterilă agitație în jurul unor bărbați cu care s-a cuplat deși îi erau șefi ierarhici și care până la urmă au lăsat-o de căruță, cum a ajuns și Elena Udrea. Până una alta însă deși nu are banii și notorietatea lui Udrea are și ea un rost, deputata liberală croindu-și un drum foarte interesant, o cărare prin cearceafuri, din Tecuciul de baștină în lumea politicii, ajungând până funcția de Vicepreședinte al Camerei Deputaților după ce a devenit în 2008 deputat în Colegiul 22 București, de pe poziția a treia, strângând puțin peste 3000 de voturi.
Gorghiu s-a declarat ofticată, pe pagina ei de facebook, că Elena Udrea a spus că ea a sărit prima în apărarea Corinei Crețu. Indignată, ricanează și insistă că ea a fost prima. Pentru a-i da dreptate, ca să nu se simtă discriminată o citez prima, că pe Udrea au citat-o destui, mai ales cei care mănâncă și gura lor ceva de pe urma ei, că e generoasă se zice, mai ales în ultima vreme de când se gândește intens să candideze la președinție.
“Ceea ce se întâmplă zilele acestea europarlamentarului Corina Crețu se putea întâmpla oricui și era la fel de greșit. Corespondența personală trebuie să rămână ceea ce este și nu să ajungă subiect de presă. Și spun acest lucru nu în virtutea faptului că suntem amândouă în USL, ci pentru că am susținut în atâtea rânduri importanta protecției datelor personale, importanța respectării dreptului la intimitate și la viața privată. Am citit primele știri “șoc” și am crezut că vom rămâne la stadiul acela, de știre despre hackerul care a violat corespondența lui Colin Powell. Nu mi-am imaginat că subiectul se va rostogoli atât. Oricum, având în minte acele drepturi despre care scriam mai sus, lucrurile ar trebui să se oprească aici. Întotdeauna, în astfel de cazuri, mediatizarea se legitimează prin interesul public. Vreau urgent o definiție și o măsură a acestui concept!:) Cine stabilește și care sunt limitele interesului public? Și poate și o fisă a postului pentru persoanele care ajung la un oarecare nivel de notorietate:)”. Alina Gorghiu își face rău cu mâna sa. Păi dacă fișa postului ar fi simplificată mult în sensul interzicerii ferme a utilizării unor mijloace anatomice pentru obținerea unui scaun în politică, Alina Gorghiu ar trebui să zboare prima de pe scaun.

Udrea o apostrofează pe Daciana Sârbu cu ipocrizie și vehemență proletară

Udrea mai tare în condei, îi dedică Corinei Crețu un fel de hagiografie în extenso, punctând și la adresa lui Daciana Ponta, cea căreia Corina Crețu îi trimitea toate mailurile la control, și care nu a scos o vorbuliță pe tema asta și a lăsat-o pe prietena ei cea delabrată pe mâna concurenței. Udrea o apostrofează direct pe Daciana și scrie cu patos și lacrimi pe pernă: „Alături de Corina Crețu, împotriva discriminării de gen. Îmi declar solidaritatea totală față de Corina Crețu în acest moment și-i doresc sincer că toată istoria să-i afecteze cât mai puțin viața personală și familia. Mă declar încă o dată mâhnita de lipsa de atitudine a societății civile, mai ales a ONG-urilor care militează pentru egalitatea de șanse. Era momentul cel mai bun să reacționeze față de o agresiune nejustificată la adresa unei femei care nu și-a dorit în niciun moment să facă din viața să privată un subiect public. Dar, la fel cum în trecut nu au reacționat la linșajul la care am fost eu supusă, continua pe aceeași linie a indiferentei care nu face decât să arate că funcționează degeaba. La fel cum mă declar dezamăgită (dar nu surprinsă) de faptul că nicio altă femeie din politica românească nu a sărit în sprijinul Corinei Crețu. Nici din PSD, nici din PNL, din PC sau chiar din PDL, deși multe își fac stindard din lupta împotriva discriminării de gen. Pentru că eu am avut prin astfel de momente în care celelalte femei din politică se bucurau de ceea ce mi se întâmplă și că nu se afla în locul meu, înțeleg la nivel personal, prin ce trece europarlamentarul social-democrat. Cred că odată și-odată va trebui ca și noi femeile să conștientizăm că, dacă nu ne sprijinim noi între noi, dacă nu ne luptăm unite împotriva discriminării de gen din politica noastră (indiferent de partidul din care provenim), situația se va păstra sau chiar se va înrăutăți. Muncim prea mult, sacrificam prea multe lucruri pentru a face politica la vârf și, când avem nevoie de puțin sprijin, ne trezim singure sau cu puțini oameni alături. Sper că poziția mea de astăzi să fie luată și de alte femei din politică, în mod special de cele din USL și care au și o influență mare: Daciana Sârbu, Renate Weber, Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu sau Adina Vălean. Poate s-au convins și celelalte doamne din politica de faptul că oricând pot deveni și ele țintă pentru că sunt femei și vor reacționa pe viitor.” Ipocrizia și demagogia la aceste doamne întrece orice limită. Pe lângă duduile acestea, Crețu, Udrea, Gorghiu, vestalele politichiei dâmbovițene, coana Mița biciclista pare o virginală juvenilă. În plus ele riscă mult mai puțin decât coana Mița, doarece e mai greu să cadă din limuzinele de lux și să-și rupă ceva, precum se zicea că și-ar fi rupt înaintașa lor. În felul acesta șansele lor în politică sunt mult mai bine protejate.

George Roncea