Sute de oameni din mai multe sate si catune din Muntii Apuseni traiesc in continuare in bezna, fara sa fi vazut lumina generata de curentul electric de cand s-au nascut. Casele sunt imprastiate la distante de kilometri intregi una de alta, iar ca sa ajungi pe timp de noapte in centrele de comuna trebuie sa ai o doza mare de curaj. Drumurile sunt proaste, uneori lipsesc cu desavarsire, iar alteori sunt doar simple poteci. Ca sa ajungi la locuintele lipsite de curent electric din comuna Albac, spre exemplu, trebuie sa mergi cativa kilometri buni numai prin padure. Fara sa ai insa o lanterna sau un lampas, demersul e sortit esecului. In ciuda acestor vicisitudini, neconforme cu anul in care ne aflam, motii din Apuseni nu vor nici in ruptul capului sa-si paraseasca locuintele. Batranii, indeosebi, nu ar pleca din casele fara curent pentru toate bogatiile din lume.
Lampa si motorina – tot mai greu de procurat
Cei trei membri ai familiei Carjan nu au stiut niciodata cum e sa dispui de un bec, de un televizor sau de un frigider. Ca si alte zeci de familii din catunele apartinatoare comunei Albac, de altfel, care s-au obisnuit sa-si duca traiul in intuneric. Ana Carjan, baiatul si nepotul ei traiesc de cand lumea si pamantul la lumina unui lampas arhaic si de demult. Am ajuns la casa acestora cand noaptea si-a intrat pe deplin in drepturi. Batrana, de 73 de ani, ne-a intampinat senina, in ciuda semiintunericului din incapere. -Apai, cum sa ne descurcam, domnule draga, tat mai greu. Si sara si dimineata, numa* cu lampasu* si acuma ii tat mai greu de procurat, lampa si motorina, nu prea se mai gaseste petrol si sticla pentru lampa, da* ce putem face? Ne gatam mai cu ziua, sa fim pregatiti, sa nu consumam asa multa motorina, ca nu prea avem de unde plati atatia bani-, spune, cu o amaraciune intunecata in glas, Ana Carjan. Pentru ea si ceilalti doi barbati din casa au inceput deja problemele. Ziua s-a micsorat, iar apropierea iernii nu e un motiv de bucurie pentru acesti oameni. Treburile din gospodarie sunt tot mai greu de facut, iar lampa trebuie sa stea -aprinsa- mai multe ore, ceea ce inseamna bani consumati in plus.
-Am dat odata bani, dar lumina s-o dus pe apa Sambetei…-
Ana Carjan a vazut cum e sa ai curent electric numai cand a fost in vizita la copii, -la Alba-Iulia, la blocuri-. Femeia spune insa ca, in urma cu ani de zile, o ducea mai bine decat acum, in mileniul trei. -Mai demult era altfel, ca se gasea petrol, se gaseau de toate. Acuma tre* sa umblam foarte mult sa cautam petrol de lampa, dar nu prea mai gasim, ca nu-i-, povesteste Ana. Familia Carjan a platit cu mai multi ani in urma o taxa la -stat- pentru ca locuinta lor sa fie racordata la reteaua de energie electrica. Nu s-a rezolvat insa nimic, cei trei oameni traind si muncind tot la lumina lampasului. Mai greu e pentru Mircea, nepotul de 21 de ani al femeii. Desi a facut scoala si a umblat si pe la oras, Mircea a hotarat sa nu plece de acasa, chiar daca nu este curent electric. -E greu, dar ce sa facem, trebuie sa rezistam. Poate intr-o buna zi vom avea si noi un bec si un televizor-, se destainuie tanarul. Daca Mircea e optimist, tatal lui, Ioan Carjan, nu-si mai pune prea mari sperante in rezolvarea problemei. -Am tot avut speranta, dar nu mai cred. Cand am fost mai tanar, acum vreo 20 de ani, am dat o data bani pentru curent. S-o bagat curentu* in centru, in Albac, si io am fost trecut cu curent, ca apartinem de centru, numa* ca lumina s-o dus pe apa Sambetei…-.
Condamnati la intuneric
Ana Carjan este de parere ca, in ciuda vietii grele fara curent, nu s-ar muta mai aproape de centrul comunei numai pentru a beneficia de avantajele luminii electrice. -Ne-am mai gandit noi sa ne mutam mai in jos, da* n-am gasit sa ne facem casa, si-i cam scump. Dapa-i ce sa facem acuma, sa ne punem pe marginea drumului? Mai bine stam aici, asa cum stam, chiar de-i vai si amar de noi-, spune batrana, cu lacrimi in ochii oricum umflati din cauza intunericului.
Viceprimarul comunei Albac, Ioan Olar, a subliniat ca oamenii respectivi sunt condamnati sa traiasca in continuare fara curent electric, in bezna, din motive obiective. -Din veniturile comunei, noi nu avem cum sa ii ajutam. Bugetul este mic, veniturile sunt mici si la oameni, deci pe plan local sansele sunt minime pentru a rezolva problema. Eventual cu un ajutor de undeva, dar altfel nu se poate-, ne-a declarat viceprimarul Olar. In aceste conditii, sute de oameni din Apuseni vor ramane departe de retelele de energie electrica. Nu sunt bani, iar fara bani nu se mai poate face nimic. Singura lumina mult dorita de moti va ramane astfel, in continuare, cea a zilei, data de la Dumnezeu. Iar seara se aprind din nou lampasele. Nu se stie insa cat timp va mai dura cosmarul. Motii sunt destul de saraci, iar motorina si petrolul se scumpesc mai des decat ajung ei in centrul de comuna…
