Creată ca instituție publică autonomă menită a oferi finanțări proiectelor culturale în condiții de competitivitate, Administrația Fondului Cultural Român (AFCN) aruncă banii publici pe proiecte care nu contribuie la creșterea interesului românilor față de cultură. Motivul: AFCN n-a identificat "publicul-țintă pe piața produselor culturale". Rezultatul: categoria de persoane defavorizate a avut acces teoretic la programele finanțate de AFCN. Mai interesantă e "strategia" vizând modul în care sunt promovate inițiativele care și-au propus educarea copiilor și tinerilor: în tabloide, în care sunt promovate nonvalori gen Simona Sensual sau Laura Andreșan.
Creată ca instituție publică autonomă menită a oferi finanțări proiectelor culturale în condiții de competitivitate, Administrația Fondului Cultural Român (AFCN) – instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, recunoaște că la trei ani de la înființarea sa nu dispune de o strategie care să îi permită selecția, în vederea finanțării, a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale cu impact național și internațional. Cu toate acestea, AFCN merge înainte, cheltuind din banul public sume consistente pentru a finanța o serie de programe, proiecte și acțiuni ale căror scopuri și rezultate nu sunt bine definite. Culmea este că, deși nu admit că "taie frunze la câini", șefii AFCN recunosc însă, în raportul de cercetare intitulat "Analiza Proiectelor Finanțate în 2007", că aruncă banii publici pe tot felul de proiecte care nu contribuie la creșterea interesului opiniei publice față de cultură.
Confuzii
Astfel, conform documentului menționat, conducerea AFCN recunoaște că, deși a aruncat în 2007 o căciulă de bani pentru finanțarea a zeci de proiecte culturale, există încă o confuzie în ceea ce privește "publicul-țintă pe piața produselor culturale". Cu alte cuvinte, instituția a finanțat o serie de proiecte, programe și acțiuni culturale fără a cunoaște exact "publicul-țintă". Din această cauză, finanțările proiectelor destinate dezvoltării comunitare, intervenției, educației și diversității culturale au fost în 2007 mai mici în comparație cu cele acordate domeniului arte vizuale și arhitectură. Rezultatul: categoria de persoane defavorizate a avut doar teoretic acces la programe culturale finanțate de AFCN. Mai precis, deloc. Acest fapt este recunoscut chiar de către AFCN în "Analiza Proiectelor Finanțate în 2007": "(…) proiecte dedicate în mod deosebit acestei categorii (n.r. – persoane defavorizate) au fost într-un număr foarte scăzut, aproape inexistent". Mai mult, șefii AFCN recunosc și faptul că nici potențialii investitori sau sponsori ai proiectelor culturale – adică cei care ar fi putut degreva statul de alocarea anumitor resurse financiare – nu au constituit un public vizat de programele culturale finanțate din banul public (!!!).
De la noi, pentru noi
Cine a fost atunci grupul-țintă vizat de programele, proiectele și acțiunile culturale finanțate de AFCN? Ei bine, în cazul proiectelor culturale care au urmărit "educația și dezvoltarea publicului" și "dezvoltarea locală", o treime din proiectele finanțate de AFCN au fost cele care au avut ca grup-țintă "comunitatea de profesioniști". Cu alte cuvinte, AFCN a acordat grosul banilor publici (n.r. – proveniți din impozite, taxe colectate de la cetățenii de rând) destinați pentru finanțarea actelor de cultură către acele inițiative destinate unui public profesionist, fin cunoscător al actului cultural. Cum motivează AFCN această "strategie"? "Au fost finanțate proiectele care oferă oportunități artiștilor de a-și îmbogăți activitatea creatoare". Măi să fie! În afară de Costel Busuioc, care însă nu a fost răsfățatul AFCN, câți dintre artiștii care și-au îmbogățit anul trecut "activitatea creatoare" de pe urma unei finanțări publice au reușit să creeze un beneficiu de imagine României?
"Strategia" AFCN: promovarea lui Brâncuși, alături de Laura Andreșan goală
Însă mai interesant decât modul în care oficialii AFCN au ales să finanțeze anul trecut proiectele culturale este "strategia" vizând promovarea inițiativelor care și-au propus educația și dezvoltarea publicului larg: "preponderent în presa scrisă și mai puțin pe canale TV și Internet". Ca atare, promovarea actului de cultură s-a făcut prin intermediul acelor publicații scrise care au o audiență mare în rândul publicului. Și care sunt publicațiile cu priză la publicul larg? Tabloidele, în paginile cărora sunt promovate pseudovalori gen Simona Sensual, Alina Plugaru, Laura Andreșan sau Sandra Romain – regina sexului anal. În asemenea condiții, faceți pentru câteva secunde un exercițiu de imaginație și căutați să realizați (dacă puteți!) cum se poate promova un proiect destinat "educației și dezvoltării publicului, dar mai ales copiilor și tinerilor", în același tabloid în care pe prima pagină Laura Andreșan este pozată goală într-un disco-bar.
Chestionați cu privire la aspectele menționate anterior, oficialii AFCN ne-au acuzat inițial că nu înțelegem "actul de cultură". Totuși, conștienți că anul trecut AFCN a dat-o în bară cu proiectele destinate persoanelor defavorizate și educării copiilor și tinerilor, subalternii ministrului Adrian Iorgulescu au replicat că nu au primit asemenea proiecte. Cu toate acestea, atunci când le-am sugerat să impună actorilor publici care cer finanțări elaborarea unor inițiative care să includă atât persoanele defavorizate, cât și investitorii/sponsorii, oficialii AFCN ne-au oferit o replică de pomină: "Nu mai suntem pe vremea lui Ceaușescu!". Ceea ce dovedește lipsa unei educații manageriale adaptate economiei de piață, în care fiecare leu cheltuit trebuie să aducă și profit. Măcar unul cultural, care să contribuie la promovarea moștenirii culturale a poporului român, nu la promovarea unor kitsch-uri care au ca rezultat umflarea conturilor unor comisii, comitete și asociații.
