Când îţi baţi gura degeaba pentru că cei în atenţia cărora ridici problema nu reacţionează sau, mai rău, se fac că problema nu există, probabil că, decât să continui să urli la lună, mai bine decizi să nu mai spui nimic în domeniu, nu de alta, dar să nu devii caraghios! Încerc încă de mult acest simţământ în problema deficitului de cont curent extern al ţării, asupra pericolelor căruia în mod aproape sistematic am insistat şi tot insistat şi, văzând că nicio instituţie dintre cele abilitate ale ţării nu adoptă vreo măsură să-i reducă dimensiunile, ba, mai mult, unele parcă făcând tot ce le stă în putinţă să-l adâncească, mă decisesem să nu mai tulbur cu consideraţiile mele liniştea celor care nu vor în ruptul capului să aibă în vedere că ţara se poate duce în prăpastie dacă problemele deficitului extern nu sunt tratate cu seriozitate.
M-a scos însă din dilemă d-l Călin Popescu Tăriceanu, premierul României. Domnia sa a declarat fără echivoc (citez, pentru a nu fi acuzat de răstălmăciri): -În limitele în care se găseşte astăzi, deficitul de cont curent nu reprezintă un pericol pentru economia românească-. Şi, a adăugat premierul, -atâta vreme cât este finanţabil-.
Fără îndoială, una este să te faci că problema nu există şi alta este să vii şi să spui fără ezitări că problema nu există, în sfidarea evidenţelor. Nu mai ai loc de întors, răpindu-ţi tu însuţi propria ieşire!
Pe ce poate miza d-l Tăriceanu în chestiune, pentru a formula o asemenea concluzie?! Are domnia sa informaţii peste cele de care dispunem noi? Este posibil, dar nu văd totuşi pe nimeni din străinătate făcându-ne la o adică niscai cadouri când deficitul extern va sări în aer! Cunoaşte domnia sa mai bine contextul macroeconomic?! Nu refuzăm nici această eventualitate, dar totuşi în domeniu lucrurile sunt guvernate, oricum le-ai privi, de aceleaşi legi, în care 1+1=2.
Esenţa problemei este că o ţară nu o poate duce la nesfârşit exportând, cum a făcut anul trecut România, de 25 miliarde de euro şi importând de 40 miliarde de euro! Situaţia poate continua un timp, dar dezechilibrul structural este prea mare pentru a rezista. Şi şandramaua se rupe! Aceasta este esenţa situaţiei! Deficitul comercial a fost acoperit în ultimii ani de intrările de bani din partea lucrătorilor români din străinătate şi de investiţiile directe străine. Din păcate pentru d-l Tăriceanu, domnia sa s-a trezit să ofere asigurările pe care le-a formulat exact când datele statistice au relevat, pe baza rezultatelor de până acum, că deficitul comercial pe anul în curs îl va depăşi aiuritor pe cel de anul trecut, sărind la 20 miliarde euro, şi când însăşi instituţia guvernamentală care se ocupă de prognoză a fost nevoită să prevadă o accelerare fabuloasă a deficitului de cont curent (care ia în considerare nu numai soldul comercial, ci şi intrările de bani din partea românilor aflaţi în străinătate), tocmai pentru că aceste intrări nu vor ţine pasul cu deficitul din comerţul exterior. Astfel, potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, deficitul de cont curent extern, în ciuda creşterii în continuare a PIB, va urca la peste 12% echivalent PIB în 2007, faţă de 10,5% în 2006.
Acestea sunt limitele în care se pot da asigurări că deficitul de cont curent nu constituie un pericol, aşa cum a făcut premierul român?! Întrebarea se pune întrucât aceste limite reprezintă dublul cotei (6% echivalent PIB) considerată de alertă pe plan internaţional!
Şi cât de -finanţabil- poate fi deficitul de cont curent extern în măsura în care maximul de intrări de investiţii străine directe pe acest an nu va atinge decât 50% din respectivul deficit, nemaicontinuând situaţia din anii trecuţi, când intrările de investiţii străine au acoperit 80-90% din deficit.
De unde atunci asigurările date de d-l Tăriceanu că deficitul de cont curent extern nu reprezintă un pericol?! Pentru orice investitor străin – pe care de fapt pune atâta bază d-l Tăriceanu – asemenea declaraţii, în loc să-l liniştească, abia că îl îngrijorează, pentru că se suplimentează pericolul în sine al deficitului extern cu suspiciunea că în România acest pericol nu este nici măcar conştientizat! Este un fel nefericit de a turna gaz peste foc!
