Pe 1 martie 1997, prin OUG nr. 4, Ministerul Finantelor (MF), a carei conducere era asigurata la vremea respectiva de catre Mircea Ciumara – ministru, Mircea Ionut Costea (cumnatul actualului ministru de externe, Mircea Geoana) – secretar de stat si Mihai Tanasescu (actualul ministru al finantelor publice) – director general, a fost mandatat sa contracteze si sa garanteze imprumuturi de stat prin lansarea de emisiuni de obligatiuni in valuta de pe pietele externe de capital. Modalitatea in care s-a realizat si contractat acest imprumut a fost verificata de catre controlorii financiari ai Curtii de Conturi a Romaniei, care au constatat o serie de abateri de la lege.
Astfel, conform raportului intermediar de control, intocmit de controlorii financiari in decembrie 1998, pentru contractarea unui imprumut de 600 mil. marci germane au fost contactate o serie de banci si corporatii financiare internationale de pe piata EURODM. Pe 18 martie 1997, MF a solicitat oferte scrise din partea institutiilor bancare internationale prin care acestea sa-si expuna punctele de vedere referitoare la costurile emisiunii de obligatiuni. La cererea de oferta au raspuns patru institutii bancare de pe piata internationala: Deutsche Bank Morgan Grenfell (DBMG), Credit Swiss First Boston (CSFB), Merill Lynch si J.P. Morgan.
Conform actului de control, desemnarea firmelor castigatoare s-a facut de catre o singura persoana, secretarul de stat pe atunci Mircea Ionut Costea, care a obtinut abia ulterior acordul de principiu de la ministrul Mircea Ciumara, fara a avea in prealabil avizul consultativ al BNR. Avizul BNR se impunea, fapt recunoscut chiar si de catre Ionut Costea (Nota nr. 61469/17.03.1997), avand in vedere faptul ca, anterior aparitiei OUG nr. 4/1997, finantarea prin lansarea de obligatiuni in valuta pe piata externa de capital a fost asigurata de Banca Nationala, iar experienta acesteia in domeniu impunea solicitarea avizului consultativ. Prin aceasta s-a incalcat prevederea art. 15 din Legea nr. 91/1993 care prevedea expres ca -emisiunea de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe se aproba de catre guvern, la propunerea MF, solicitandu-se si avizul consultativ al Bancii Nationale a Romaniei…-.
Analiza ofertelor depuse de cele patru institutii bancare a fost facuta de Ionut Costea, care a concluzionat ca DBMG sa fie numita -lead-manager- asociat ca urmare a ofertei cu cele mai mici costuri totale (dobanda 7,035-7,235% si un comision de 0,875% din valoarea imprumutului) si CSFB sa fie numita manager asociat (dobanda 7,335-7,534% si un comision de 1% din valoarea imprumutului). Pornind de la considerentele facute de Mircea Ionut Costea si la propunerea acestuia, ministrul Mircea Ciumara a fost de acord cu desemnarea DBMG si CSFB in calitate de administratori asociati pentru oferta inaugurala a Romaniei pe piata EURODM in valoare de 600 mil. marci germane.
Licitatie fara… cadru legal
Asa cum am aratat mai sus, conform Legii 91/1993, emisiunile de titluri de valoare pe pietele financiare externe sunt aprobate de guvern la propunerea MF. Astfel, asa cum au constatat controlorii financiari ai Curtii de Conturi, cadrul legal pentru emiterea de obligatiuni pe pietele internationale exista inca din 1993, dar prima operatiune de acest gen a fost facuta in 1997. Partea delicata este, in schimb, alta, si anume ca MF avea obligatia legala de a elabora in termen de 30 de zile normele metodologice pentru aplicarea legii (art. 36), fapt care s-a intamplat cu un an mai tarziu. Interesant este ca desi au fost elaborate cu 11 luni intarziere, normele metodologice nu faceau nici o referire la modalitatea de contractare si lansare a emisiunilor de obligatiuni pe piata financiar-bancara externa. Astfel ca, in lipsa unor reglementari metodologice, operatiunea de selectare s-a facut de o singura persoana care nu avea stabilite nici atributii concrete si nici raspunderi in cazul nominalizarii unei firme care ofera imprumuturi cu costuri mai mari, asa cum s-a intamplat si in acest caz, cand DBMG si CSFB au fost selectate, desi ofertele lor la capitolul -cheltuieli estimate aferente tranzactiei- erau de 220 mii DM si, respectiv, 170 mii DM, in conditiile in care oferta Merill Lynch era de numai… 100 mii DM.
Mai mult, conform actului de control, imprumutul a fost contractat cu o dobanda de 7,75%, in timp ce existau oferte mai avantajoase, fapt care a avut ca efect -pagubirea statului roman cu 15,5 mil. DM-.
Selectarea firmelor castigatoare, cat si contractarea imprumutului, asa cum reiese din concluziile raportului de control, s-au facut de catre Mircea Ionut Costea fara a avea viza de control preventiv din partea Curtii de Conturi, desi art. 22 lit. -a- din Legea nr. 94/1992 stipula: -Curtea de Conturi exercita controlul preventiv, prin organe proprii de control, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat (…) asupra angajamentelor din care ar deriva, direct sau indirect, obligatii de plata in sarcina statului-.
Conform documentelor oficiale, raspunderea pentru executarea operatiunii de selectare a firmelor si contractarea imprumutului fara viza de control financiar preventiv prin care bugetul statului a fost angajat cu suma de 832,5 mil. DM a fost stabilita in sarcina lui Mircea Ciumara, Mircea Ionut Costea si Mihai Tanasescu (actualul ministru al finantelor publice), care au incalcat prevederile art. 22 (a) si art. 23 din Legea nr. 94/1992 si art. 36 din Legea 91/1993.
Costea, generos pe bani publici
Prin verificarea documentelor referitoare la contractarea imprumutului de 600 mil. DM s-a constatat ca MF a acordat o dobanda mai mare decat cea solicitata de creditor in oferta depusa. Astfel, Mircea Ionut Costea a selectat DGMB care a cerut o dobanda cuprinsa intre 7,035 si 7,235 procente. -Fara a tine cont de oferta firmei care a castigat licitatia, contractul de subscriptie incheiat la data de 13.06.1997 a fost semnat de secretarul de stat Mircea Ionut Costea pentru o dobanda de 7,75% (exclusiv cheltuielile de tranzactie)-, se arata in raportul de control al Curtii de Conturi, care a mai constatat ca -oferta a fost modificata in mod unilateral si nejustificat de catre Mircea Ionut Costea, singurul semnatar al contractului de imprumut-. Astfel, prin acordarea unei dobanzi superioare, in conditiile mentinerii ofertei initiale de catre DGMB, cu 0,515% pe an la un imprumut de 600 mil. DM, statul roman a fost pagubit cu suma de 15,4 mil. DM (0,515% x 600 mil. x 5 ani), pentru care raspunzator a fost stabilit ca fiind fostul secretar de stat in MF, Mircea Ionut Costea – cumnatul lui Mircea Geoana.
In explicatiile scrise, date in fata organelor de control, Mircea Ionut Costea a incercat sa-i convinga pe controlorii financiari ca a avut acordul scris din partea ministrului Mircea Ciumara pentru semnarea contractului in conditiile unei dobanzi total dezavantajoase prezentate mai sus. Numai ca, asa cum au retinut organele de control, Notele 61469/17.03.1997 si 61828/31.03.1997, prin care ministrul a fost informat cu privire la rezultatul negocierilor, nu prezentau motivat, cu documente, modificarea rezultatelor licitatiei in sensul acordarii unei dobanzi mai mari cu 0,515% din care au rezultat cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat in suma de 15,4 mil. DM. Practic, in nota confidentiala invocata de Mircea Ionut Costea nu s-a precizat faptul ca prin majorarea ratei dobanzii cu 0,515% s-a modificat punctajul obtinut de DGMB in cadrul licitatiei, fapt care nu o mai clasa pe primul loc. Surprinzator, nota confidentiala nu continea nici informatii referitoare la oferta depusa de Merill Lynch, care a oferit imprumutul cu dobanda de 7,296-7,548%, si nici date referitoare la costurile suplimentare ce urmau sa fie suportate de la bugetul de stat.
Practic, Mircea Ionut Costea, actualul presedinte al Raiffeisen – Banca pentru Locuinte, a semnat, pe cand era secretar de stat in MF, contractul de imprumut pentru o rata de dobanda de 7,75%, cu 0,515% mai mult fata de oferta maxima a firmei DGMB, fara sa ia in calcul faptul ca modificarea conditiilor de catre ofertant era permisa numai inaintea expirarii termenului de depunere (art. 8.13 din Normele metodologice 45184/1996), iar in cazul respectiv oferta a fost modificata dupa tinerea licitatiei in mod unilateral de partea romana, atragand dupa sine cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat in suma de 15,4 mil. DM.
In numerele noastre viitoare vom reveni cu amanunte despre modul in care MF a acordat un comision superior celui solicitat, cheltuieli superioare celor depuse de ofertanti la momentul selectarii, modul dezavantajos in care s-a plasat contravaloarea in lei a imprumutului de 600 mil. DM.
