Netranspunerea noii Directive UE privind drepturile consumatorilor în domeniul comerţul online a adus România în postura de a fi judecată de forurile europene, concret, ne aduce în faza precontencioasă la Curtea Europeană de Justiţie. Potrivit unui raport al Agentului Guvernamental pentru Curtea Europeana de Justiţie, Serviciul Contencios al UE, faţă de România s-a declanşat o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor care privesc comunicarea măsurilor de transpunere a directivelor UE. Aceasta acţiune se află în faza precontencioasă – cauza nr. 0191 din 2014 – care se referă la ,,Necomunicarea măsurilor finale de transpunere a Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/12/CEE şi a Directivei 1999/44/CE şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE şi a Directivei 97/7/CE.
Potrivit raportului menţionat, ,,Cauza etapei I a fazei precontentioase – punere în întârziere – este aceea a netranspunerii. Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a făcut public un proiect de lege pentru transpunerea acestei directive. Iată, pe scurt, care sunt cele mai importante prevederi ale Proiectui de Lege privind drepturile consumatorilor la incheierea contractelor expuse de Gosta Petri, Deputy Head of Unit, Unit Consumer and Marketing Law DG Justice, European Commission:
– termenul-limită pentru transpunerea Directivei, 13 decembrie 2013, a fost îndeplinit de 19 state membre (care au transmis notificări – date valabile până la 10 aprilie 2014)
– declanşarea procedurilor de infringement pentru statele în întârziere
– măsurile de transpunere trebuie să se aplice contractelor începând cu data 13 iunie 2014
– până atunci, se ia în calcul o perioadă de adaptare pentru mediul de afaceri
– întâlniri cu statele membre pentru transpunere
Proiectul de lege a fost publicat spre consultare publica pe site-ul ANPC încă din decembrie 2012, iar termenul de implementare al Directivei a expirat la sfârşitul anului trecut.
În plus, noua directivă privind drepturile consumatorilor actualizează şi cumuleaza prevederile celor doua directive referitoare la contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale şi la contractele încheiate la distanţă şi introduce prevederi referitoare la alte tipuri de contracte, diferite de cele două anterior menţionate. Proiectul de act normativ transpune în legislaţia naţională a prevederile Directivei 2011/83/UE şi vizează orice contract încheiat între un profesionist şi un consumator persoană fizică, fiind exceptate în mod expres contractele menţionate în actul normativ. De asemenea, Proiectul reglementează informaţiile care trebuie oferite consumatorilor în stadiul precontractual atât în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale şi al contractelor la distanţă, cât şi în cazul altor contracte decât cele menţionate.
De asemenea, în cuprinsul acestui Proiect de lege, care la noi nu a fost încă pus în aplicare, există şi nişte prevederi care ar fi deosebit de importante pentru acei consumatori din România care se implică în încheierea unor astfel de contracte. Printre acestea pot fi menţionate: Introducerea unui termen unic de 14 zile de retragere din contractele încheiate la distanţă şi al celor negociate în afara spaţiilor comerciale; Introducerea unui formular tipizat de retragere, armonizat, care să poata fi utilizat de consumatori pentru a simplifica procesul de retragere şi a aduce securitate juridică; Armonizarea normelor referitoare la momentul în care ar trebui să se efectueze livrarea. Astfel, dacă părtile nu cad de acord asupra unei anumite date de livrare, comerciantul ar trebui să livreze bunurile cât se poate de repede, dar în orice caz nu mai târziu de 30 de zile de la data încheierii contractului. Mai mult, în cazul în care comerciantul nu livrează bunurile ori nu presteaza serviciile contractate în acest termen, în anumite circumstanţe, se acordă comerciantului un termen suplimentar rezonabil; Comercianţilor li se interzice perceperea de la consumatori a unor comisioane care depăşesc costul suportat de comercianţi pentru utilizarea unui anumit mijloc de plată.
Este foarte posibil ca declanşarea acestei procedure de infringement să nu convină autorităţilor româneşti. Dar asta nu înseamnă absolut nimic faţă de avalanşa de probleme privitoare la încheierea unor contracte, probleme pe care prezenţa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nu s-a făcut simţită prea des.
