Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu. Pe parcursul acestei luni, când s-au împlinit 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicația noastră trece în revistă elemente și date inedite ale „dosarului Pacepa“. Menționez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva Pacepa“ este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush. După analiza din episoadele trecute a istoricului și cercetătorului Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Țăranu, urmează alte selecții din „Dosarul Pacepa“, realizat de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe. Astăzi, mărturia personală a unui fost cadru.
George Roncea
„Pacepa, acțiunea „Flamura“ și Cultul Personalității
Pacepa a fost cel care a determinat DIE să depună eforturi mari pentru o cauză complet străină de misiunea sa de bază, dar foarte utilă și folositoare domniei sale, care trebuia să se afirme și să crească în ochii stăpânilor de la acea vreme.
Iată cum am aflat eu de acțiunea „Flamura“, de a cărei existență se știa atunci prea puțin în rândul ofițerilor DIE. În anul 1973 aveam gradul de căpitan și lucram la Sectorul învățământ din cadrul Brigăzii AP, unitate independentă coordonată de adjunctul șefului DIE, general-maior Ion Mihai Pacepa. Proveneam de la Direcția învățământ a Consiliului Securității Statului (Serviciul „pregătire de specialitate“) și aveam în spate o vechime de câțiva ani și în munca operativă (organele teritoriale de contraspionaj, inclusiv o scurtă perioadă sub comanda generalului Cosma Neagu.
Precizez că, în calitatea mea de „instructor coordonator“, făcusem vreo 2-3 inspecții, în fapt vizite de lucru, la CPPC (școala DIE) însoțindu-l pe generalul Pacepa, fiind deci oarecum cunoscut profesional de către acesta. Nefiind cadru de conducere, nu am participat la nicio ședință din care să rezulte indicații și ordine concrete date de Pacepa pe o linie sau alta de muncă, cu toate acestea am avut ocazia să-mi dau seama de „profesionalismul“ lui Pacepa. Limbaj sec de activist de partid, menit să ne învețe „importanța semnificației“ pe care o prezenta „temelia bazei fundamentului“. De altfel, el nu prea avea tangență cu munca de informații propriu-zisă, ocupându-se mai mult de cu totul alte probleme (era consilierul de specialitate al Tovarășei, pe linie tehnico-științifică și coordona activitatea Brigăzii SD de obținere de documentații și materiale TS aflate sub embargoul COCOM.
Americanii l-au „promovat“ pe Ceaușescu până la înțelegerea cu rușii
Am convingerea că unele dintre „reușitele“ noastre de acest gen au fost posibile și cu ajutorul americanilor, ei având tot interesul în a-și face agentul indispensabil conducerii superioare de partid și de stat, în speță cuplului Ceaușescu, pe care în acest mod îl puteau și controla. De ce spun acest lucru? Pe când mă aflam în misiune externă, am avut o discuție cu însărcinatul cu afaceri a.i. american, omologul meu la acea vreme, care mi-a spus textual: „acum avem mare nevoie de Ceaușescu; ne-a ajutat enorm în relațiile cu China și Vietnam și în problemele Orientului Mijlociu. Însă, în vreo 10-15 ani vom ajunge la înțelegere cu rușii, iar atunci Ceaușescu va fi azvârlit la coșul de gunoi ca o măsea stricată“.
Se înțelege că nu am avut curajul să raportez acasă așa ceva; ar fi însemnat sinucidere curată.
Prin șeful de sector, colonelul „Marinescu“ (provenit de la Academia Militară), am primit ordin să mă prezint la cabinetul 2 din DIE – Ion Mihai Pacepa.
După ce am fost pus în temă cu ceea ce am de făcut, mi s-a ordonat să merg la Secretariat (așa era cunoscut Sectorul RS, condus la acea vreme de colonelul Daisa, acum pensionar care trăiește în Israel), să solicit mapa cu ordine și să refac integral Ordinul șefului DIE cu privire la susținerea examenelor de maior și colonel și, în general, la avansările în grad, eu fiind, la acea vreme, secretarul Comisiei de examinare a candidaților.
Nu știu ce s-a întâmplat, dar subofițerul care gestiona problema mi-a pus în brațe un dosar voluminos, în locul mapei cu Ordine și Instrucțiuni. Așa am aflat de acțiunea „Flamura“, al cărei obiectiv era în esență (nu-mi amintesc formularea exactă) promovarea pe plan internațional a personalității de excepție a „coordonatorului șef“ (așa era codificat atunci Tovarășul în cadrul DIE), prin publicarea de cărți și articole în presa de peste hotare, sens în care va fi mobilizat întregul potențial operativ al aparatului de informații externe.
În dreapta, sus, la APROB, semna adjunctul șefului DIE, general-maior Mihai Pacepa, în fața căruia toată lumea trebuia să dea raportul. Au fost organizate și analize speciale pe această problemă, la diferite nivele de comandă.
Legătura specială Pacepa-Elena Ceaușescu
Despre cum s-a ajuns aici am aflat detalii mult mai târziu, pe când mă aflam în misiune externă, iar în acțiunea „Flamura“ a fost inclusă și Elena Ceaușescu, „academician doctor inginer și savant de renume mondial“ (promovată în eșalonul superior al PCR după 1972). Dacă urmărim problema cu atenție, vom observa că ascensiunea lui Pacepa o urmează îndeaproape pe cea a Elenei Ceaușescu – amândoi „mari specialiști în chimie“ explicație poate a intrării sale în anturajul Tovarășei.
Cărțile aparținând unor autori străini referitoare la viața și activitatea lui Nicolae Ceaușescu au fost editate și tipărite în România, pe banii DIE și tot astfel s-a întâmplat și cu articolul din „International Herald Tribune“, publicat la rubrica „Paid advertisment“ (contra sumei de 10.000 de dolari) înaintea vizitei la nivel înalt în SUA din aprilie 1978, de care Pacepa a făcut ulterior mare caz, deși chiar el a fost inițiatorul acestei „acțiuni de popularizare“.
Am primit sarcina să-l traduc și să-i fac o Notă de prezentare pentru „Conducere“. Întrucât eram presat de timp, căutam ajutoare, dar un coleg mi-a zis pur și simplu: „Ia, mă, originalul în limba română de la cabinetul 2, fiindcă eu l-am scris, și rezolvă problema“.
După 1978, s-a evitat a se mai vorbi de acțiunea „Flamura“. Reluând discuția pe această temă cu unele cadre de comandă, a rezultat evident că însuși Pacepa a fost promotorul acțiunii respective, deși a motivat-o prin prisma indicațiilor venite de „sus“.
Tot Pacepa a fost acela care a pregătit, pe linia organelor noastre, vizitele la nivel înalt din Europa și America, prilejuri cu care Tovarășa a primit, datorită aranjamentelor sale, titluri, ordine și medalii din partea forurilor științifice din țările respective. Din acest motiv nimeni nu mai avea curajul să se atingă de „consilierul“ Tovarășei, inclusiv serviciile de contrainformații (sub a căror „lupă“ trebuie să fie toată lumea).
Într-o discuție avută cu generalul Cosma Neagu acesta mi-a spus că, prin intermediul unui ministru, s-a încercat avertizarea Elenei Ceaușescu, dar că Tovarășa ar fi replicat astfel: „Ați terminat cu dușmanii țării, iar acum îi vânați pe cei devotați trup și suflet partidului? Cum vă permiteți? O luați pe urmele lui Drăghici?“
Practic, folosindu-se de relația cu Elena Ceaușescu, Pacepa a reușit să anihileze contraspionajul, iar generalul Cosma Neagu, care l-a bănuit mereu de menținerea conspirată a vechilor legături cu rușii și care adunase deja o sumă de date deconcertante despre viața lui Pacepa, a fost pus la index.
(va urma)
