Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu.
Pe parcursul acestei perioade, cånd s-au împlinit 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicația noastră trece în revistă elemente și date inedite ale „dosarului Pacepa“. Menționez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva Pacepa“ este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținånd unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
Este necesară o schiță a cadrului politic internațional în care a avut loc „defecțiunea“ lui Pacepa, pentru a înțelege cât stă în picioare din „argumentația“ hagiografilor acestuia, ce susțin că acesta ar fi adus mari servicii Vestului, deși este greu de crezut că putea aduce mai mari servicii Occidentului, în acea perioadă, decât Ceaușescu însuși. Faptul că abia după zece ani de la intrarea pe mâna americanilor a început să fie folosit Ion Mihai Pacepa arată că, de fapt, „utilitatea“ sa a început să fie speculată într-un cu totul alt context internațional decât acela în care „a ales libertatea“, fostul cadru adus în DIE de către Alexandr Mihailovici Saharovski, nimeni altul decât mai marele consilierilor sovietici din Securitate, în perioada 1949-1953.
Surprinzător sau nu, se pare că acest aspect a fost obliterat din dosarul de cadre al lui Pacepa, „ascendența“ sa fiind practic necunoscută colegilor săi de mai târziu, din Securitatea care începuse eliminarea cadrelor sovietice din structură.
După analiza din episoadele trecute a istoricului și cercetătorului Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Țăranu, și selecțiile din „Dosarul Pacepa“ realizat de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, urmează și alte puncte de vedere ale unor cadre ale fostei Securități, care au ținut să își exprime opinia în cadrul acestui serial dedicat „curvei Pacepa“, găzduit de publicația „Curentul“.
Astăzi, publicăm opinia primită de la Stelian Octavian Andronic, cadru cu activitate în contrainformațiile economice (1958-1961), apoi cu activitate pe linie de spionaj în perioada în care a funcționat la post în Israel (1962-1966) și Olanda (1971-1977), (șef al rezidențelor din Olanda și Israel). Ulterior, a devenit șef al Unității de Acțiuni Valutare Speciale (1978- 1985) și a mai lucrat și în alte unități ale DSS și, apoi, SRI. Perioada de opt ani în care colonelul Andronic a fost comandantul Unității AVS (Acțiuni Valutare Speciale) din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS) a coincis cu apogeul campaniei inițiate de Nicolae Ceaușescu pentru plata datoriei externe (1978-1985).
Șefii DSS, șefii CIE și sefii pe linie operativă de la UM 0107/AVS au fost principalii interlocutori și executanți ai directivelor și ordinelor lui Nicolae Ceaușescu în domeniul operațiunilor valutare speciale. Octavian Stelian Andronic a fost un insider al sistemului, la vârf, și a lucrat într-un domeniu de maximă importanță pentru statul român, la acea vreme.
George Roncea
Pacepa a fugit pentru a scăpa de o arestare iminentă
În 2008, în lucrarea „36 de ani în serviciile secrete ale României“, Stelian Octavian Andronic reia ipotezele principale în legătură cu defectarea lui Ion Mihai Pacepa, punând accent asupra posibilei „combinații operative“ a Moscovei. O primă variantă ar fi aceea că Pacepa a fost recrutat de nemți pe cånd se afla la post în RFG, lucrånd sub acoperire, la reprezentanța noastră din Köln. A fost apoi preluat de americani – CIA l-a preluat deci de la nemți, avånd în vedere poziția sa destul de importantă în cadrul serviciului încă din acea perioadă.
Fugarul s-a implicat încă de cånd se afla la post în RFG, dar mai ales ulterior, cånd a deținut înalte funcții în stat atåt pe relația vest-europeană, cåt și pe cea asiatică, în special arabă, în operațiuni ilegale, de tip mafiot, din care a obținut și importante profituri materiale personale. A fugit din țară pentru a scăpa de o arestare iminentă sau, cel puțin, presupusă de el a fi iminentă. După unii, Pacepa a fost încă de la început agent al KGB-ului infiltrat la noi și sprijinit de sovietici să urce treptele pånă la nivelul cel mai înalt – parcurs impresionant pentru cel ce fusese inițial un ilustru necunoscut.
Agent-momeală al KGB-ului „servit“ americanilor
Cånd KGB-ul a considerat că agentul său a devenit o momeală destul de apetisantă pentru americani, l-a aruncat în atenția CIA, care l-a primit – „pe nemestecate“ – cu brațele deschise și cu toate onorurile acordate transfugilor considerați importanți. KGB-ul a realizat astfel o dublă mare lovitură: pe de o parte, l-a torpilat serios pe Ceaușescu, care stătea în gåt Moscovei, iar pe de altă parte, și-a infiltrat agentul în stomacul inamicului permanent, care l-a și înghițit, dar nu știm dacă l-a mestecat sau nu. Oricum, pentru KGB era arhisuficientă și realizarea primei lovituri, căci Ceaușescu era în ochii săi un instrument periculos în måna Vestului, care îl considera copilul minune al Europei de Est și îl primea cu toate onorurile. Or, Moscova dorea cu orice preț compromiterea lui Ceaușescu în ochii Occidentului, îndeosebi ai Americii.
Această ultimă variantă are și meritul de-a explica în mare măsură misterul promovării excepționale a lui Pacepa în ierarhia comunistă de la București, unde sovieticii aveau destui oameni de încredere apți să dea o månă de ajutor la infiltrarea unui agent important în cercurile înalte ale puterii. Pentru că este greu de presupus că americanii aveau în acel timp la București suficiente și competente forțe pentru a-l ajuta pe fugar să urce într-un timp atåt de scurt pe trepte atåt de înalte.
Gorbaciov – sărutul morții
Veteranul serviciilor de informații externe a ținut să adauge, cu privire la „contribuția“ lui Pacepa la lichidarea lui Ceaușescu, un detaliu, care completează imaginea sfârșitului lui Ceaușescu, în contextul în care se afirmă că la „procesul“ acestuia, din decembrie 1989, au fost reluate întocmai pasaje din acuzele aduse de Pacepa. „Rechizitoriul“ lui Pacepa, susțin chiar aplaudacii acestuia, din familia Liiceanu, Hossu Longin, Tismăneanu, ar fi servit celor care au plănuit scoaterea din scenă a lui Ceaușescu.
Ofițerul afirmă că „în 1971, înainte de constituirea oficială a Trilateralei în 1973, cineva care făcea parte și din serviciile secrete și era și membru al Grupului Bilderberg a încercat să-l racoleze pe Ceaușescu. Reacția lui Ceaușescu a fost categoric împotrivă. Dacă ar fi fost de acord, soarta lui și a României, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de către Trilaterală“.
Stelian Andronic, aflat la post la Amsterdam în anii '70, este chiar ofițerul care l-a informat pe Nicolae Ceaușescu, în 1973, la vizita sa oficială din Olanda, asupra existenței societății secrete, care va deveni peste ani celebră, așa-numitul „Grup Bilderberg“, al cărui fondator era chiar prințul Bernard. Grupul se înființase în secret, în 1954, la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de långă orașul Arnhem. Sinteza realizată de ofițer, în exemplar unic, cuprindea și declarația prințului privind intenția Grupului de a înființa un „Guvern Mondial“ până în anul 2000.
„Informațiile noastre au fost clare“, spune ofițerul: „În ianuarie 1989, reprezentanții Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d'Estaing, și Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. După care Gorbaciov, la ultima întâlnire cu Ceaușescu, în același an, i-a spus: «ne vedem în decembrie… dacă ne mai vedem!»“.
(va urma)
