De la momentele din 1989 când Teodor Brateș lansa pe TVR zvonurile panicarde despre otrăvirea apei de către teroriștii „care trag din toate pozițiile“, zvon lansat de alt kaghebist notoriu, Ion Ilici Iliescu, niciodată n-a mai fost utilizată o televiziune cu atâta cinism pentru a se induce panică și isterie la nivel național. Despre Dan Diaconescu nu știu să fie neam cu Teodor Brateș și cu atât mai puțin cu Ion Iliescu, deși a făcut parte din dispozitivul de intoxicare și dezinformare al agregatului media asociat câmpului politic generat de Ion Iliescu, ca slujbaș al Varanului securist, Dan Voiculescu.
Pentru a devia atenția de la scandalul liderului pederast al Partidului Popoului – OTV, „Dorița“ Iuga, de câteva zile OTV a lansat o nouă temă – procedură ce face parte din tacticile clasice de „propagandă neagră“, tehnică intitulată în manualele de specialitate „spin tehnics“. Spin este o formă de persuadare a opiniei publice ce implică manipulare, intoxicare, dezinformare „gri“, adică semi-fapte amestecate cu mega-minciuni, operațiune ce urmărește „răsucirea“ agendei publice și abaterea atenției publicului pe un nou făgaș, convenabil manipulatorului.
Unul dintre tăticii domeniului a fost Edward Bernays – numit „Father of Spin“ -, autor al unor cărți faimoase în care descrie amănunțit, cu detalii de insider, campanii de PR negru utilizate de mari companii pentru a determina mutații la nivel macrosocial, de acceptare ale unor practici nocive de exemplu, care produceau profit companiilor specializate în producția și comercializarea alcoolului și tutunului.
În domeniul militar, metodologia a fost utilizată de americani copios prin introducerea în circuitul public a unor informații fabricate, dezinformări și intoxicări ce aveau ca scop orientarea opiniei publice în vederea creșterii nivelului de aprobare a războiului.
Zvonul, ca fenomen psihosocial, reprezintă o informație ce se dorește a fi autentică și cu caracter de noutate, cu posibilități minime de verificare: o informație de cele mai multe ori tendențioasă, care circulă paralel și în mod frecvent în contrasens cu informațiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. „Copil al insecurității, zvonul creează legături puternice între membrii unei comunități a cărei temă nu mai suportă întrebări fără răspunsuri“ – Maurice Olender – „La Rumeur“.
Arma intoxicării, utilizată de specialiștii militari în scopuri distructive
Anxietatea patologică conduce la reacții dezadaptative și se fondează pe situații și elemente periculoase inexistente. Receptarea și retransmiterea conținutului zvonului sunt potențate și de importanța pe care fiecare individ o acordă datelor vehiculate prin intermediul acestuia. În lipsa adevărului sau corespunzând pe de-a-ntregul realității, este suficient ca informația să se transmită fără încetare din om în om pentru ca zvonul să-și realizeze circulația după o logică proprie, în care distorsiunea informației este o condiție fundamentală pentru a se putea manifesta și acționa, pentru a se putea propaga.
Acțiunea distructivă a zvonului este amplificată în cadrul tacticilor de dezinformare. Un autor cunoscut, analist al tacticilor tipice KGB, Barron John, în lucrarea „Ancheta asupra KGB“, definește dezinformarea ca fiind „propagarea conștientă și deliberată a faptelor și opiniilor eronate“. Odată cu creșterea rolului televiziunilor, efectele dezinformării sistematice și cretinizării oamenilor au devenit devastatoare.
Un studiu foarte interesant a fost publicat în Statele Unite cu privire la modul în care Rupert Murdoch și-a utilizat corporația media și mai ales televiziunea Fox News pentru a lua sub control dreptul publicului de a cunoaște și de a fi informat, studiul atenționând mai ales asupra efectelor concentrării mijloacelor de influențare media asupra societății. De la Dan Diaconescu la Rupert Murdoch este cale lungă, fie și dacă avem în vedere orientarea clară de dreapta a mogulului australian, care pe deasupra e și neam cu Teodor Brateș, manipulatorul de la noi, despre care am stabilit deja că nu poate fi neam de vreun fel cu olteanul nostru din Caracal, cel care a devenit excepția zicătorilor acide despre caracaleni.
Nu poate fi suspectat în niciun caz Diaconescu că a căzut din căruța cu proști, tocmai de aceea ce face el acum, cu cinism, mi se pare cu mult mai grav decât dacă asupra sa ar fi planat bănuiala că e cretin.
Prins la înghesuială, de către amici de-ai săi cu multe grade, Diaconescu utilizează tehnici și metodologii specifice câmpului militar. A încercat să demonteze acuzele ce puteau pica asupra sa legate de dosarul colegului său de muncă de la OTV. N-a fost suficient de convingător. A marșat pe îngroșarea reacțiilor, susținând chiar că el l-ar asasina pe colegul său Doru Iuga dacă se confirmă acuzele la adresa sa. Nici asta nu prea ține. Un Diaconescu cu sabia ninja în mână fugărindu-l pe Iuga pe coridoarele OTV pentru a-i lua gâtul nu prea are priză la public și nici imaginea sa cu un Sig Sauer în mână ciuruindu-l pe pederast nu se prea leagă. Diaconescu și-a format în ani și ani de apariții TV imaginea unui șoricel blajin și iscoditor, în totală contradicție cu imaginea unui Sorin Ovidiu Bălan de exemplu, care-și prefața cândva aparițiile televizate cu accesorii tiribombiste, pușcoace, mitraliere, grenade etc.
A ales în disperare de cauză o temă răsuflată, o „povestioară“ horror, care are igrediente terifiante – cuvinte-cheie, „organe furate“, „copii răpiți de mafia transplanturilor“ etc.
Legenda răpirilor pentru organe, lansată acum doi ani pentru a micșora atractivitatea litoralului bulgar
Povestioara mi-a parvenit și mie acum doi ani, în plin sezon estival, când niște oameni inteligenți de altfel, al căror nume nu mi-l mai amintesc (precizez asta de la bun început ca să nu mă bârâie la cap Parchetul) au vrut să contrabalanseze acțiunea distructivă asupra turismului românesc datorată bulgarilor. Un păienjenel terifiant, oribil, hidos, extrem de mic, dar foarte nașpa, ucigaș în masă, ceva teribil, apăruse brusc (doar) pe plajele românești. Panică, groază, buleală maximă, zeci de mii de fraieri au migrat către litoralul bulgăresc, unde păienjenelul criminal, minune, nu ajunsese încă. Și anul trecut, tot în vară, îmi amintesc, apăruse o altă poveste îngrozitoare – un peștălău mititel, dar foarte feroce mușca de fese mai ales românii și acționa prioritar doar pe plajele românești. Înfățișat pe ecranele anumitor televiziuni în macro, umplând ecranul, peștișorul insignifiant arăta ca un piranha sinistru și vorace. Îmi amintesc bine și numele televiziunii care excela în reportaje zguduitoare pe această temă oribilă și sângeroasă, care a determinat astfel ca alte zeci de mii de fraieri să fugă către plajele sigure bulgărești fără păianjeni veninoși și peștișori canibali.
Ce spuneam că nu-mi amintesc este însă numele acelor personaje nu lipsite de inteligență creativă și dorință de salvgardare a turismului românesc care m-au abordat extrem de conspirativ cu o poveste senzațională în 2009. Tema era plină de savoare jurnalistică – un băiețel fusese cică răpit din mașina lăsată nesupravegheată câteva minute de părinții săi români aflați în concediu în Bulgaria și apoi – oroare, le-a fost înapoiat fără un rinichi. Mafia bulgară cu conexiuni în Israel, țara-fanion a transplanturilor umane, acționa asupra copilașilor români fără apărare, aflați cu părinții în concediu, la mare, în Bulgaria lipsită complet de păianjeni oribili și peștișori ucigași.
Cineva cunoștea probabil „dragostea“ mea constantă față de vecinii bulgari, sârbi, unguri, ucraineni și alte astfel de neamuri proaste și apetența pentru povestiri dramatice și mi-a livrat o gălușcă, un fonfleu de presă, cu detalii, nume, date etc. ce ar fi urmat, evident, să o lansez, cel puțin așa se spera, în presă, cu mare tam-tam, dacă se poate. Deși eu sunt doar scribălău la ziar, mi s-a sugerat că ar fi bine să apelez, pentru mai buna mediatizare a oribilei drame bulgărești, la concursul unei televiziuni – OTV, știindu-se că am o simpatie pentru Dan Diaconescu, care m-a invitat de câteva ori la el în studio.
Simpatia este reală însă chiar nu s-a răsturnat căruța cu proști de la Caracal în mijlocul Capitalei, așa că „n-am pus botul“, cum se zice în presă și nu numai. Povestea apoi a apărut în fel și chip pe Internet, masiv împinsă mai ales de creduli, iar concentrația extremă de creduli se găsește la noi în mediul esoteric al practicanților de yoga. Cei care pot crede că un tractorist afectat de grave patologii sexuale dintr-un sat care a dat poponari de vârf poate fi întruchiparea pe Terra a lui Brahma Sutra Scârța Pârța, capabil să alunge asteroizii și molimele extraterestre cu aportul pișatului băut de la jumatea jetului, reprezintă un sector de papagali numai bun de transformat în menajerie de răspândaci.
Zvonul a fost preluat, învârtit și acum iată se proptește în buza OTV, tocmai când avea nevoie și Diaconescu de ceva care să abată atenția de la povestea care amenință să mineze lansarea Partidului Poporului OTV – devenit deja Partidul Popoului OTV, în mediul șugubăț al online-ului românesc. Diaconescu care nu bea de la jumatea jetului are totuși o anumită credulitate față de tablagii care-i promit marea cu sarea și de aici i s-a tras, a spus el criptic. Just, aș adăuga, dar asta nu este un rezon pentru a băga spaima în masele de românași și-așa isterizați zi de zi de carambolul drăcesc al intoxicărilor Realitatea și Antenelor – agregat media gata să-i atribuie lui Băsescu până și alinierea negativă a planetelor care ar putea duce la sfârșitul lumii în 2012, exact de alegeri.
Cu toată simpatia mea față de Dan Diaconescu, și tocmai deoarece este de apreciat ca profil față de sugacii batistelor urduroase ale lui SOV sau hămesiții hidrantului, i-aș recomanda să-și găsească alte subiecte de „presă“, să mai lase oleacă să respire amărăștenii care nu stau ca el pe un maldăr de biștari și sunt destul de speriați de viață și fără aportul său „senzațional“. Iar dacă e așa bengos, mai bine să-l aștepte la ceas de seară pe tablagiu și să-i spargă mecla, în direct, că abia atunci ar deveni un vector senzațional al unei mișcări populare, la care m-aș alătura fără ezitare.George Roncea
