Una din marile diversiuni ale tranziţiei a fost crearea iluziei că presa română este plină de ofiţeri -acoperiţi- ai serviciilor secrete. De la Armată până la SRI, toată lumea părea a şti despre X sau Y pe unde lucrează şi pentru cine!
Ca un om care s-a învârtit în toate cercurile politice, care a condus sute de oameni în presă şi a cunoscut majoritatea responsabililor serviciilor secrete, pot să afirm un lucru: nu există -acoperiţi- în presă! Ceea ce există însă cu certitudine sunt colaboratori ai serviciilor secrete, oameni care au semnat angajamente cu Direcţia de Informaţii a Armatei, cu SIE şi cu SRI. Ziarişti-colaboratori-angajaţi şi plătiţi cu chitanţe de către ofiţeri din serviciile de informaţii. Reţeaua este extrem de vastă şi nu îi include pe cei care fac mici servicii structurilor informative din prietenie sau din conştiinţă.
Vă propun un exemplu absolut ipotetic inspirat din realitate: un ziarist pe numele său Dan Turturel, conducătorul ziarului -Românica- a semnat angajamente de colaborator cu SIE în perioada 1997-2000. A făcut-o fiind convins că îşi serveşte ţara, micile sume de două-trei sute de dolari pe care le primea periodic nefiind motorul colaborării. Pentru că repet, vorbim de un colaborator, nu de un informator sau un ofiţer -acoperit-. Dan Turturel era considerat un PMC (personal muncitor civil). În 2001 puterea se schimbă, vine la conducerea Serviciului de Informaţii Externe un nou şef care predă toată reţeaua de colaboratori-ziarişti unui om de afaceri. Controversat. Unii răuvoitori ar face legătura cu SOV… Nu cred! Pentru că atunci ar trebui să punem pe seama acestui lucru schimbarea bruscă de atitudine a lui Dan Turturel? Răuvoitorii ar spune: E posibil! Noi ar trebui să ne mai mirăm că răspunde la ordinele stăpânului? Nu e cazul!, s-ar striga din sală. Şi atunci să mai avem încredere în sinceritatea opiniilor sale? Aici răspunsul e simplu: Doar nu suntem fraieri… Singurul personaj care se simte confortabil în toată această poveste este Dan Turturel.
