UPDATE ora 19.45: Dan Voiculescu ne-a transmis următorul drept la replică:
„Articolul scris de Dragos Stanculescu este o aberatie deoarece Crescent nu a fost niciodata si nu este nici astazi proprietatea prof. Dan Voiculescu.”
Într-o postare pe blogul său cu titlul „Lămuriri oficiale despre Crescent”, Dan Voiculescu anunță că BRD a emis o adresă prin care confirmă că el nu „are și nu a avut niciodată, de-a lungul timpului, calitatea de împuternicit, reprezentant legal, beneficiar, administrator sau orice altă calitate cu privire la contul bancar nr. RO77BRDE450SV00755124500, cont al firmei Crescent supus în mod ilegal executării silite.” și că, în opinia lui, „ar fi normal să înceapă un proces civil împotriva ANAF”. Postarea a fost preluată imediat de Antena și stiripesurse.ro cu titlul „Dan Voiculescu demontează una dintre acuzațiile pentru care a făcut închisoare”.
Desigur că Dan Voiculescu nu era împuternicit pe conturile bancare că doar nu era să se ducă domnul profesor la bănci să stea pe la ghișeu. Asta nu e nicio demontare a niciunei acuzații din dosarul ICA. Crescent este executată silit prin mecanismul confiscării extinse iar faptul că are sau nu cineva semnătură pe un cont este irelevant. Important este cine deține firma care are contul.
Imperiul financiar construit de Dan Voiculescu s-a bazat pe legăturile sale cu fosta Securitate. Demascat de CNSAS drept colaborator al acest organ represiv al sistemului comunist, cu nume de cod „Felix” și „Mircea, Voiculescu a gravitat tot timpul în domeniul comerțului extern, unul controlat în totalitate de fosta Securitate. Interesant este faptul că firma Crescent în care a activat acesta i-a parvenit lui Voiculescu în urma unor manevre cel puțin suspecte și ridică suspiciuni în legătura cu cine o controla de fapt încă dinainte de `89. Ziarul „Adevărul” a publicat o anchetă în care se afirmă că Dan Voiculescu a fost mandatat cu puteri discreţionare şi irevocabile asupra companiei Crescent printr-o procură datată în 1995. Partea interesantă este că procura care-l făcea pe Voiculescu șeful Crescent a fost întocmită cu doar luni înainte de uciderea lui Fouad Sanbar, la Atena. Acesta a fost împușcat în toamna lui 1995 la Atena. În acel moment a intrat în vigoare testamentul său, prin care omul de afaceri lăsa moştenire averea firmei Crescent nu soţiei şi celor doi copii ai săi, ci lui Dan Voiculescu. Acesta din urmă nu a putut niciodată să explice în mod plauzibil ce l-a determinat pe Fouad Sanbar, aşa-zisul patron al Crescent Commercial & Maritime Ltd, să-i lase moştenire compania.
Şeful Antenelor a fost chestionat recent de către judecători despre beneficiarii reali ai Crescent, cu ocazia audierilor în dosarul penal în care a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru spălare de bani. Şi în faţa instanţei, dar şi în cărţile pe care le-a scris sau declaraţii anterioare, Dan Voiculescu a afirmat că patronul Crescent era un cetăţean grec de origine libaneză, Fouad Sanbar, pe care l-a cunoscut încă din 1981 şi cu care a colaborat, înainte de revoluţie, în derularea unor exporturi româneşti. Dan Voiculescu a devenit, în 1984, directorul filialei din România a Crescent Commercial & Maritime Ltd. După revoluţie, relaţiile dintre Crescent şi Dan Voiculescu s-au dezvoltat vertiginos: practic, în toate companiile înfiinţate de Dan Voiculescu la începutul anilor ’90, figura ca acţionar şi firma Crescent, relatează sursa citată.
Puteri discreționare printr-o procură
Procura prin care Dan Voiculescu a preluat controlul total al Crescent Commercial & Maritime Ltd. a fost întocmită la 23 ianuarie 1995, în faţa unui notar din Nicosia (Cipru). Din partea companiei Crescent au semnat Haris Stavrakis, în calitate de director, şi Amalia Vasiliadou, secretar. Stavrakis este un avocat cipriot de business, partener al societăţii de avocatură Barrister at R&H Stavrakis LLC, care reprezintă interesele a numeroase offshore-uri. Prin această procură, Dan Voiculescu a fost numit „mandatar veritabil şi legal“ al Crescent „în toate ţările lumii“. Astfel, Voiculescu a fost împuternicit să tranzacţioneze şi să dirijeze toate afacerile Crescent. În acest sens, patronul Antenelor avea puterea „să semneze, să execute, să completeze, să modifice, să schimbe sau să anuleze orice contracte sau să supună orice cereri şi să efectueze orice plată sau să-şi asume orice obligaţii în legătură cu semnarea sau executarea oricărui contract“.
În baza procurii, Dan Voiculescu avea dreptul să înregistreze în numele Crescent orice proprietate mobilă sau imobilă. Mai mult, acesta era împuternicit să opereze şi să deschidă conturi bancare şi să semneze cecuri în scopul afacerilor societăţii, fără să dea socoteală nimănui. Una dintre aceste firme, care a devenit o componentă de bază a imperiului său politico-financiar, a fost Editura şi Tipografia Crescent SRL, înfiinţată în 1991. În iunie 2006, mogulul media şi-a donat averea fiicelor sale, printre care şi acţiunile SC Editura şi Tipografia Crescent SRL, devenită între timp SC TV Antena 1 SA. Voiculescu a condiţionat însă donaţia cu interdicţia ca, pe perioada vieţii sale, fiicele să nu înstrăineze acţiuni şi părţi sociale fără consimţământul său.
Nu vă e rușine?