De ce a fost linșat Lazăr pentru trecutul de procuror comunist iar Deliorga promovat la CCR cu 46.000 lei pe lună?

Vreau egalitate, dar nu pentru căţei!

Recenta decizie a Curții Constituționale în componența favorabilă infractorilor din PSD, mi-a confirmat (a câta oară?) mârşăvia fără margini, dezvoltată genetic de PSD, asocierea permanentă şi fără perdea a urmaşilor partidului comunist refugiaţi în această cloacă botezată pe rând FSN, PSDR şi în final PSD cu Biserica Ortodoxă în care în buna tradiţie românească s-au aciuat numeroşi participanţi activi la supunerea populaţiei normelor orânduirii socialiste, lucruri de notorietate. Ultimii 30 de ani au însemnat din punctul de vedere al relaţiei stat-biserică nu o întoarcere la momentul 1945, ci cu sute de ani în urmă, totul confirmat și parafat cu achitarea lui Teodosie pentru corupție de către judecătorul Cristian Deliorga care și-a încununat astfel cariera de magistrat dependent politic. Acum Deliorga a ajuns judecător la CCR unde cumulează pensia de 21.028 lei cu salariul de 25.000 de lei lunar.

O scurtă incursiune în fieful PSD de la malul mării, un fel de Teleorman mai cosmopolit, mai şmecherit, dar cu aceiaşi hoţi, doar că mai rasaţi. Trebuie să recunoaştem, Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, Stroe, Palaz şi ceilalţi acoliţi ştiau să facă chefuri, să se înconjoare de lingăi, dar să dea şi prostimii pâine şi circ, să se înconjoare de „asistente” care mai de care mai siliconate, mai cu picioare până în tavan, de care alegorice cu muzică, să bea băuturi scumpe, să savureze mâncăruri exotice, în timp ce urmaşii lui Moromete se afişau cu dive gen Veorica, Fiola, Carmenuţa, Rovana, lângă care se mai aciua câte o Găbiţa, preferau chefurile în bătătura lor (Belina) nu în public şi savurau pâinea la ţest, mielul la proţap sau berbecul fript haiduceşte, stropit cu vinuri de Segarcea, de Drăgăşani şi muzica cine ştie cărui manelist.

Să revenim însă la malul mării, că tot a început sezonul. Deschiderea a făcut-o de Înălţare proaspătul numit la CCR, fost procuror, membru de vază al mafiei locale, numitul Cristian Deliorga. Biografia lui neromanţată a fost prezentată în numeroase rânduri în spaţiul virtual încă de la începuturile internetului în România.

Ce aflăm?

A terminat facultatea de drept în 1982 şi a lucrat până în 1990 la Procuratura locală Medgidia şi la Procuratura locală Constanţa. În traducere liberă, acolo unde se produceau pentru litoral vinurile de Murfatlar, fructele de la Medgidia şi Nazarcea, unde se anchetau furturile de la canalul Dunăre – Marea Neagră, plus toate învârtelile din Constanţa. Era perioada când au apărut tot felul de vile disimulate în case, autoturisme luate de la casare si înlocuite cu altele noi de la numeroasele întreprinderi care lucrau pe şantierele din judeţ.

Ce uită toată lumea, că tot în zonă se afla, şi se află şi acum celebrul Penitenciar Poarta Albă. Oare a scăpat de sarcina de a face parte din comisia de liberări condiţionate de la penitenciar? Puţin probabil, mai ales la începuturile carierei! Nu e nimeni curios, nu înfierează nimeni cu mânie proletară că a sprijinit „securitatea” în menţinerea „abuzivă” în puşcărie a cine ştie cărui „nevinovat” şi nu a aprobat liberarea înainte de termen? Silenzio stampa! Sau pentru Ciutacu, Mucles!

Ce mai uită toată lumea?

Înainte de 1990 o condiţie esenţială şi eliminatorie era dosarul personal, adică trebuia obligatoriu să fii membru de partid (PCR era singurul partid, pentru cine nu ştie)sau UTC(tot un PCR dar pentru tineri) şi să prezinţi o recomandare expresă din partea organizaţiei din care făceai parte, că eşti apt pentru facultatea de drept! Evident că nici Cristi Deliorga nu a făcut excepţie, dovadă că a şi promovat încet , dar sigur în toată perioada 1982-1990! Adică un băiat orientat.

După 1990, începe ascensiunea! În perioada iulie 1990-1999 a deţinut funcţia de Prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, adică în perioada când încep retrocedările şi marile privatizări în agricultură. Acolo unde lucrase şi „înainte”, deci cunoştea bine situaţia!

Coincidenţă, în 1990 este repartizată ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia o tânără, pe atunci de 24 de ani, originară din aceeaşi zonă folclorică cu Găbiţa Firea Vrânceanu Pandele, după linia maternă, dar al cărei tată fusese şef de CAP la Topraisar şi ca orice vajnic agronom dedulcit la bogăţiile pământului s-a alăturat „noii puteri populare” de după 1990, numita Florea D. Adina, adică Adina Florea, fiica lui Dumitru Florea. Şi uite aşa, la absolvire tânăra conjudeţeană a guzganului rozaliu îşi găseşte rădăcini dobrogene şi ajunge pe malul Canalului. Ca să păstrăm adevărul administrativ, în 1990 Medgidia era unul din frumoasele oraşe ale ţării, cu un superb stadion de fotbal, cu o zonă superbă amenajată încă de pe vremea vechiului canal început de Gheorghiu-Dej, iar Canalul Dunăre – Marea Neagră, trecând peste pierderile de vieţi omeneşti din perioada anilor 70-80 şi fără a uita obsedantul deceniu al anilor 50 când a avut rol de exterminare, este o impresionantă construcţie inginerească care în contextul integrării europene ar trebui să reprezinte un stimulent pentru dezvoltarea portului Constanţa şi implicit a transportului de mărfuri pe Dunăre. Am pomenit de asta pentru că aşa ajungem la apariţia mafiei constănţene, începută înainte de 1990, dezvoltată şi consolidată sub cei 3 trandafiri roşii, dar în fapt verzi de la culoarea banilor folosiţi de unchiul Sam.

Florea și Deliorga nu au cerut CSM apărarea reputațiilor după ce s-a lansat informația că Florea e amanta oficială a lui Deliorga (detalii AICI) și nu au lansat drepturi la replică după ce presa a rostogolit informația.

Acum, judecător la Curtea Constituțională, Deliorga a votat alături ceilalți PSD-iști și de reprezentantul UDMR, Valer Dorneanu, Gheorghe Stan, Marian Enache și Attila Varga pentru anularea condamnărilor pentru corupție de la Înalta Curte. Detalii AICI.