În ultimele zile s-a tot vorbit de o posibilă apropiere a PNL şi PSD. Indiscutabil, mesajele anti-Băsescu, şi chiar o anumită evoluţie în plan acţional, unde alături de alte formaţiuni PNL şi PSD au votat împreună pentru schimbarea legii referendumului, au acreditat din ce în ce nu numai ca posibilă, dar chiar ca probabilă existenţa unei asemenea strategii. Pentru PSD, simpla zvonistică nu crează nicio problemă în faţa electoratului şi nici a activului de partid. Acesta vrea luptă politică – şi acum o are cu Traian Băsescu – şi vrea să simtă gustul puterii, chiar dacă fie şi numai sub forma sprijinirii unui guvern minoritar PNL. Inamicul PSD este Traian Băsescu. Atât. Oricine altcineva ar putea fi tolerat ca partener. Este un joc, sau o strategie din care PSD nu are ce pierde.
Nu aceeaşi este însă situaţia şi în cazul PNL. Liberalii au ajuns la putere printr-un discurs anti-PSD. Sistemul PSD, de la corupţie la modul de organizare a finanţelor a fost blamat şi înglobat în -sistemul ticăloşit-. Un sistem a cărui umbră încă bântuie PSD. Un sistem cu care PNL nu îşi poate permite să facă un pact.
Pentru electoratul Alianţei, oricâte greşeli ar face Traian Băsescu, el va fi răul mai mic în comparaţie cu sistemul ticăloşit asociat PSD. PNL nu se poate apropia de PSD pentru că îşi va afecta însuşi nucleul dur al votanţilor. Nu numai cei morali, ci şi cei principali, pentru că liberalismul este cu adevărat o doctrină şi un brand, ale cărui principii şi valori nu se intersectează cu cele promovate de PSD. Ar fi un pact împotriva firii, în care, cu riscul de a mă repeta, PSD nu va pierde nimic, dar PNL riscă totul. Ar fi greşeala care ar putea trimite PNL spre destinul PNŢCD.
Traian Băsesecu a provocat PNL tocmai pentru a-l împinge în direcţia PSD. Aceasta este singura şansă ca electoratul Alianţei să se strângă în spatele PD-PLD. Crezând că va face un pact pentru a-l sancţiona pe Traian Băsescu, PNL va face în fapt un pact care va lansa jocurile lui Traian Băsescu. Preşedintele a făcut în acest an aparent o suită de greşeli după ce doi ani acţiunea sa fusese aproape perfectă. Cuvântul cheie rămâne -aparent-.
