„Am ajuns acasă târziu, de la muncă grea, cu copii de toate felurile și vârstele, ca să-i văd pe Dăncilă și Dragnea în conferință de presă. M-am simțit pentru o vreme binișor: am avut chiar convingerea, privindu-i, că eu, de fapt, lucrez la NASA, nu la grădi.
Pe burtieră mai apăreau și numele noilor miniștri, gen Cati Andronescu, unul cu mușchii goi pe copertă de can-can sau altul care a făcut și el, la 38 de ani, facultate.
După care, m-a lovit.
De ei e nevoie. De impostori ca ei, ca să reziste ăla, cel mai de sus, prin impotent contrast și sinistră comparație.
Cum să fii președințele unei țări, să ai toate pârghiile să respingi niște miniștri despre care toată lumea știe ce și cum au distrus și totuși să n-o faci?! Să știi că învățământul e cu o jumătate de secol în urmă și să îl pui în mâna lui Cati?
Ce spune asta despre tine?
Că îți convine comparația, că ea te pune, singură, în valoare. Că țara asta e sacrificată unor jocuri electorale de doi bani: tu ajungi iar președintele țării pentru că restul nației e oripilată sistematic de cealaltă tabără. Pe care, de fapt, o lași strategic să înflorească și să își facă circul și hoțiile.
O să alegem iar la anul răul cel mai mic. Nu pe valori, nu pe programe, nu pe caractere. Nenea ăsta cu mustață o să candideze, spre oroarea plănuită și indusă poporului ăsta inocent și luptător perpetuu pentru ”libertate!
Eu când îi văd p-ăștia încă vorbind cu nesimțire la tv, după atâtea șocuri, ieșiri în stradă și dovezi publice de impostură și rea-voință, nu am cum să nu deduc că sunt mână în mână cu actualul președinte, reales astfel la anul. Ne prostesc ăștia pe toți. Și ne sacrifică.”, scrie scrie Oana Moraru, pedagog cu 20 de ani de experiență la catedră, fondator al unei școli private și fost membru al grupului de experți pe curriculum constituit în 2016 la nivelul Ministerului Educației.
