Centrul de Resurse pentru participare publică şi ActiveWatch au obţinut în instanţă, prin decizie definitivă, anularea articolului 50 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului General. Articolul conţinea o procedură abuzivă, cu privire la participarea cetăţenilor la şedinţele de Consiliu General şi, mai ales, posibilitatea ca aceştia să ia cuvântul.
În opinia noastră, confirmat de decizia instanţei de judecată, acest articol a dus la grave încălcări ale drepturilor cetăţeneşti, depăşind cadrul legal. În acest moment, după un proces intentat încă din septembrie 2017, conform sentinţei judecătoreşti, pronunţată în şedinţă publică în data de 20 iunie, Art. 50 al Regulamentului aprobat prin HGCMB nr. 52/28.02.2017 este anulat.
Menţionăm că organizaţiile au solicitat în scris, atât Primarului General, cât şi membrilor Consiliului General, să pună în dezbatere publică Regulamentul, anterior votului (februarie 2017), atrăgând atenţia asupra elementelor pe care le-am identificat ca fiind încălcări ale legii, însă demersurile noastre au fost ignorate. Ulterior, am făcut numeroase demersuri pentru a convinge membrii CGMB să modifice procedura prin care cetăţenii pot lua cuvântul în cadrul şedinţelor CGMB.
Articolul anulat în instanţă a fost folosit de actuala conducere a Primăriei Municipiului Bucureşti, în repetate rânduri, pentru a restricţiona accesul cetăţenilor în sala în care au loc şedinţele de Consiliu General. Situaţia a culminat cu scandalul din iunie 2017, când cetăţenii prezenţi au fost acuzaţi că au „atacat” sediul Primăriei. Mai mult, atât reprezentanţii celor două organizaţii, cât şi alţi cetăţeni, au încercat în nenumărate rânduri să ia cuvântul în faţa Consiliului General, respectând prevederile articolului contestat în instanţă, dar niciodată nu le-a fost permis acest lucru.
Considerăm că această decizie confirmă lipsa de transparenţă şi de disponibilitate a conducerii Primăriei Municipiului Bucureşti şi a majorităţii din Consiliul General. Aceştia interpretează textele de Lege mai degrabă în dispreţul principiilor democraţiei participative şi refuzând, sistematic, dialogul cu cetăţenii şi reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale, în special cu cele critice la adresa Primăriei.
Concret, fostul art. 50 conţinea prevederi care încalcă Legea 52/2003, respectiv 24/2000. Vă redăm mai jos conţinutul
Articolului anulat definitiv în instanţă, precum şi principalele argumente pe care le-am prezentat instanţei (puteţi consulta Regulamentul integral aici) şi care au condus la anularea acestui articol.
„Art. 50
(1) Şedinţele de plen ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sunt publice.
(2) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să solicite participarea la şedinţele Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
(3) Solicitarea pentru luare de cuvânt se va face în scris la registratură sau prin fax/email in atenţia Secretarului General al Municipiului Bucureşti, cel târziu cu 48 de ore înainte de şedinţa de plen programată, precizând clar următoarele date:
a) numele şi prenumele solicitantului;
b) date de contact (telefon; email) şi domiciliul solicitantului;
c) proiectul de pe ordinea de zi la care solicită să intervină, precum şi punctul de vedere cu privire la acesta;
(4) Solicitarea de participare şi luare de cuvânt la şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti se va înregistra la Secretarul General al Municipiului Bucureşti.
(5) Secretarul General al Municipiului Bucureşti, prin Compartimentul Tehnic de Specialitate, va repartiza solicitarea către Preşedintele de Şedinţă si către Preşedinţii Comisiilor de specialitate ce au in dezbatere proiectul de hotărâre de pe ordinea de zi
la care solicitantul doreşte sa îşi prezinte punctul de vedere
(6) Preşedinţii Comisiilor de specialitate, prin Secretarul General – Compartimentul Tehnic de Specialitate, vor invita la şedinţele de comisie de specialitate persoanele ce au solicitat participarea la respectivele puncte de pe ordinea de zi.
(7) Punctul de vedere exprimat de solicitant va fi consemnat in Procesul – Verbal al şedinţei comisiei. Preşedintele comisiei de specialitate va comunica în scris, preşedintelui de şedinţă participarea solicitantului la şedinţa comisiei.
(8) Prin grija Preşedintelui de şedinţă, persoana ce a parcurs etapele de la alineatele anterioare, va fi invitata să asiste la dezbaterea si votarea proiectului de pe ordinea de zi la care este interesat. De asemenea, preşedintele de şedinţă ii va acorda un timp fix pentru a prezenta in fata CGMB punctul de vedere asupra proiectului respectiv de pe ordinea de zi.”
Principalele argumente prezentate în instanţă: Cu privire la participarea la şedinţele publice ale Consiliului General: în alineatul 21 al articolului 50 din Regulament, se vorbeşte despre dreptul cetăţenilor de a solicita să participe la şedinţele CGMB, denaturând astfel, în mod grav, prevederile legale care stabilesc în mod neechivoc că cetăţenii au dreptul să participe la şedinţe. Articolul nu vorbeşte despre condiţiile în care această solicitare este aprobată sau nu.
Cu privire la luatul cuvântului de către cetăţeni în cadrul şedinţei de Consiliu General: Pentru acest scop, Legea nr. 52/2003 reglementează într-un singur articol o procedură simplă, asigurând exercitarea efectivă a dreptului cetăţenilor de a lua cuvântul în şedinţele CGMB.
Astfel, art. 9 din Legea nr. 52/2003 prevede:
1 Art. 50 alin. (2) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să solicite participarea la şedinţele Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
„Persoana care prezidează şedinţa publică oferă invitaţilor şi persoanelor care participă din proprie iniţiativă posibilitatea de a se exprima cu privire la problemele aflate pe ordinea de zi.”
Cu toate că procedura legală de mai sus poate fi aplicată aşa cum este stabilită de lege, articolul 50 alin. (3) – (8) din Regulament introducea o procedură prealabilă în afara cadrului legal, complicată şi inutilă al cărei unic scop era de a crea cât mai multe impedimente cetăţenilor care vor să participe la şedinţele CGMB şi să ia cuvântul.
Regula ca solicitarea de a lua cuvântul să fie comunicată cel mai târziu cu 48 de ore înaintea şedinţei de plen încălca flagrant prevederile art. 9 din Legea nr. 52/2003 care stabilesc în mod clar şi fără echivoc că persoanele participă din proprie iniţiativă la şedinţele consiliului, legea acordând dreptul cetăţenilor de a decide oricând cu privire la participarea la şedinţe sau la luarea cuvântului.
Regula potrivit căreia persoana care a parcurs procedura de mai sus va fi invitată să participe la şedinţă încălcă aceleaşi prevederi ale art. 9 care stabilesc fără echivoc că fiecare persoană participă din proprie iniţiativă fără a fi necesară vreo invitaţie în acest sens.
Această procedură mai impunea persoanei interesate să ia cuvântul să transmită o solicitare în scris prezentând printre altele punctul de vedere cu privire la proiectul de pe ordinea de zi la care solicită să intervină. Ulterior acestei solicitări, urma un hăţiş administrativ şi birocratic, după parcurgerea căruia, cetăţeanul putea fi invitat să asiste la şedinţa publică şi să expună într-un termen fixat de preşedintele de şedinţă punctul de vedere exprimat
Practica a confirmat imposibilitatea respectării procedurii descrise de către cetăţenii interesaţi de a-şi spune punctul de vedere cu privire la proiecte de hotărâri ale CGMB.
Reprezentanţii organizaţiilor noastre au încercat în mai multe rânduri să urmeze paşii descrişi de fostul art. 50 al Regulamentului. Primul impediment a fost faptul că nu am fost invitaţi la şedinţele comisiilor. Ulterior, chiar aflaţi în sala de şedinţe a CGMB, preşedintele de şedinţă nu ne-a invitat să luăm cuvântul, pe motiv că „nu a fost respectată procedura”.
În final, reiterăm solicitarea constantă din ultimii trei ani către reprezentanţii Consiliului General şi către Primarul General de a respecta prevederile legale şi de a da dovadă de transparenţă. În această perioadă, Primăria Municipiului Bucureşti a fost condusă aproape exclusiv prin hotărâri de Consiliu General care nu au fost dezbătute public şi în care exprimarea punctului de vedere al cetăţenilor a fost imposibilă dacă cetăţenii au intenţionat să exprime opinii defavorabile conducerii instituţiei. Acest mod de a coordona o instituţie publică nu poate decât să şubrezească încrederea cetăţenilor în actul de guvernare şi să văduvească oraşul de soluţii optime pentru locuitorii lui.
