Nu sunt un admirator al preşedintelui Traian Băsescu. Unii ar spune că îl atac în mod constant de prea multă vreme. Poate că au dreptate. O problemă la care m-am gândit de multe ori este cum ar fi arătat România fără Traian Băsescu ca Preşedinte. Nu sunt convins că lucrurile ar fi mers mai bine, dar această concluzie nu mă trimite în rândul fecioarelor despletite ce scriu zi de zi ode închinate Marelui Om. Pentru că Traian Băsescu a transformat viaţa politică într-o isterie, fără pic de accente comice, în care toată lumea răcneşte, se schimonoseşte, fără pic de ruşine. Traian Băsescu a dat un nou impuls mahalagismului latent din fiecare politician, iar pentru acest lucru plăteşte zi de zi cu câte un procent.
Ce să ne mai mirăm de preşedintele PC, Dan Voiculescu care a lansat (încă) un atac dur la adresa lui Traian Băsescu, în cadrul Consiliului Naţional al partidului. -Traian Băsescu este un mare mincinos, poate cel mai mare din istorie-, a spus liderul conservatorilor. -Avem un preşedinte ipocrit, iresponsabil şi nepriceput-, iar -caracterizarea perfectă pentru Traian Băsescu ar fi: el spune una şi face alta-, a declarat preşedintele PC. -De astăzi, Traian Băsescu va fi pentru mine, Traian Pinocchio-, a mai spus concluzionat liderul conservatorilor.
Ar fi fost posibilă o asemenea abordare acum 3 ani? Poate că da! Singura mare diferenţă este că în anul de graţie 2007 ni se întâmplă zilnic. Nu există zi în care să nu ne trezim cu un conflict şi să mergem la culcare cu alte două. Discurs politic normal, strategii, conferinţe academice… par amintiri din Epoca de Piatră. Mai mult, talk-show-urile au devenit mai interesante decât meciurile din Liga Campionilor, un exemplu de succes fiind emisiunile lui Cristoiu şi Gâdea ce fac audienţe record indiferent de scorul sau serialul ce-i concurează. Acesta am fost tentat să-l numesc -Efectul Băsescu-. Dar mi-am dat seama că ar fi neinteresant. Deci mai bine îi spunem: -(D)efectul Băsescu-!
