Călin Popescu Tăriceanu este pus în aceste zile în faţa unei alegeri extrem de dificile, de care va depinde nu doar viitorul său politic, ci şi al PNL. Spun că este vorba de o alegere dificilă, pentru că indiferent de varianta care va fi aleasă în final, vor exista costuri. Ele nu vor putea fi eliminate, ci doar diminuate. Prima alegere ar fi realizarea unui pact cu -diavolul-, cu sistemul -ticăloşit- repezentat de PSD. Un pact la care electoratul Alianţei, ca şi nucleul dur şi distinct al votanţilor PNL, ar reacţiona negativ. Dar un pact care ar aduce pentru români avantajul continuării guvernării, al evitării unor noi pierderi de timp şi al riscului dezvoltării şi mai puternice a crizei politice. Comunicaţional, PNL ar fi însă atacat din toate părţile şi de toţi. Singura sa şansă pe acest scenariu ar fi să folosească teama PSD de anticipate în continuarea promovării propriului program de guvernare. Să cultive imaginea unei dependenţe a PSD de PNL şi nu invers. Pentru că altfel, PSD se va impune şi PNL riscă să ajungă la nivelul de azi al PNŢCD. Cea de-a doua alegere ar fi păstrarea în al 12-lea ceas a alianţei cu PD. Avantajele nu mai trebuie subliniate. Problema principală este una de încredere reciprocă, iar dezvantajul major este că în această formulă deja nu mai există o majoritate parlamentară a partidelor din arcul guvernamental. Practic, nu ar fi vorba de o soluţie care să asigure stabilitatea atât de mult dorită. Imagologic, pentru moment, lucrurile ar fi rezolvate şi PSD lăsat în offsaid, Va exista însă mereu riscul ca la prima moţiune de cenzură a opoziţiei, care va fi forţată să facă un asemenea gest mai devreme sau mai târziu, PD să voteze împotriva echipei guvernamentale şi să provoace astfel anticipate. O a treia variantă ar fi asumarea formulei guvernului minoritar, pe care PSD să-l sprijine nu datorită unui angajament faţă de executiv, cât pentru a fi sigur că nu avem anticipate, şi pe care PD să fie şi el pus în situaţia de a-l susţine pentru a promova elemente din programul de guvernare asumat. Ar fi o situaţie în care negocierile din Parlament se vor purta punctual, nu ar exista un echilibru clar, ci unul conjunctural, dar care ar asigura continuarea actului de guvernare şi a programului asumat în 2004 de A.D.A. PNL ar aduce echilibrul, iar responsabilitatea păstrării lui ar reveni celorlaţi. În fine, ultima variantă… anticipatele.
