„Riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului reprezintă o preocupare majoră pentru sistemul financiar al UE și pentru securitatea cetățenilor săi. Din 2018, UE are în vigoare norme mai stricte în materie de combatere a spălării banilor. Aceste norme îngreunează ascunderea fondurilor ilegale prin straturi de societăți fictive și consolidează controalele asupra țărilor terțe cu grad ridicat de risc.
UE se axează pe riscurile generate de:
– inovarea tehnologică – cum ar fi monedele virtuale
– creșterea integrării fluxurilor financiare pe piața internă
– dimensiunea mondială a organizațiilor teroriste
– ingeniozitatea infractorilor pentru a exploata lacunele sau problemele din sistem”, se arată pe site-ul Consiliului UE.
Așa cum anticipa avocatul celor doi frați Eugen Vidineac, la aplicarea sechestrului asigurator, procurorii au extins urmărirea penală și pentru spălare de bani:
”În situația în care există pretenții civile din partea persoanelor vătămate ce vor fi exprimate în cadrul dosarului penal și dacă vom avea de-a face cu o hotărâre de condamnare, este pentru îndestularea acestor pretenții. Iar de pe altă parte, dacă vom avea de-a face cu pronunțarea unei soluții de condamnare pentru infracțiuni din care s-ar fi obținut venituri ilicite, ar face obiectul confiscării speciale”, explica Vidineac.
Infracțiunea de spălarea banilor e definită de Legea 129 din 2019:
Articolul 49
(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
(2) Tentativa se pedepsește.
(2^1) Constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor de către una dintre entitățile raportoare prevăzute la art. 5, în exercitarea activității sale profesionale.
(3) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanța aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a)-c) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din circumstanțele faptice obiective.
(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică indiferent dacă infracțiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în alte state membre sau state terțe.
(6) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică și infracțiunilor de spălare a banilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de către o persoană juridică română chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită.
