Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu:
„Rog pe tovarășul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune. Trebuie tovarăși să ne organizăm.” (“Revoluția română în direct”, pg. 40)
Militantul anticomunist Dumitru Iuga ne pune la dispozitie, in exclusivitate, marturiile sale privind evenimentele din decembrie 1989 petrecute in „obiectivul” TVR-L, intregite de declaratiile unor participanti, dupa cum sunte recompuse acestea in lucrarea „Revolutia romana in direct”. Supravegheat pentru activitatea sa anticomunista inca din 1983, viitorul lider al Sindicatului Liber din Televiziunea Romana este retinut de organele de Securitate pe 12 decembrie 1989 si eliberat pe 22 decembrie, la pranz. Din arest merge direct la Televiziune. Extrasul de azi, despre diversiunea „teroristii”, face parte din volumul „Cu fata la perete”, nepublicat inca. „Marturiile in context”, dupa cum le numeste autorul, merg de la „pumnul de plumbi” – inventat de seful TVR de atunci – si bombele invizibile de la etajul XI la pistolul „elegantului” Cornel Dinu. Acestea sunt completate de documente in facsimil care prezinta dispozitivul de aparare al TVR din zilele diversiunii. In editiile viitoare ale ziarului va vom tine la „curent” cu dedesubturile instalarii puterii FSN prin lovitura de palat data de gruparea lui Ion Iliescu, cel care sustinea ca trebuia sa munceasca la „comunicatele catre tara” pe burta, la etajul XI al Turnului TVR, din cauza rafalelor trase din casele din jurul Televiziunii. Case care nu se inalta la mai mult de doua etaje…
„Atacul salbatic” asupra Televiziunii
PETRE CONSTANTIN: „Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că în zilele respective în spațiile de la etajul XI au fost trase cca 100 gloanțe! Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba de simulatoare, cum s-a spus mai târziu, ci de gloanțe adevărate, trase din mitralieră, din armă cu lunetă, din elicopter ca și de grenade propulsate în clădire cu aruncător de grenade ca și de bombe amplasate în diferite locuri din televiziune, care din fericire nu ne-au făcut eroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …” (“Revoluția română în direct”, pg. 260)
TRAIAN PUSCASU: „Tot în ziua de 22 decembrie s-au prezentat la Televiziune căpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent – colonelul Oană, generalul în rezervă Tudor și colonelul Colț, cu misiunea de a asigura conducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii. (…) În jurul orei 22 a început să se tragă cu armament de mare precizie de pe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a întețit, atacul asupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de luptă din curtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancuri chemate din provincie, dar situația s-a menținut foarte gravă în tot cursul acelei nopți de coșmar.” (“Revoluția română în direct”, pg. 264, 265)
Lt mj MIHAI DITIU: „Toată această activitate a fost desfășurată de către efectivele subunității până în jurul orei 18.30, când a sosit prima unitate de infanterie. Mai târziu a sosit și o unitate de parașutiști de la Boteni și Caracal (condusă de maior Gurschi și maior Ilie Croitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat dispozitivul interior și exterior al obiectivului. (…) În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcășeanu Florin relatează că în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poarta Dorobanți, a auzit primele focuri de armă din zona complexului comercial. În momentele următoare s-au mai executat focuri răzlețe din diferite clădiri din jurul obiectivului iar dispozitivul militar a ripostat. (…)(…) În dimineața zilei de 23.12.1989 și – a făcut apariția deasupra obiectivului un elicopter care, după efectuarea unui rond în jurul acestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflați în curtea Televiziunii, fără a se înregistra victime.” (“Revoluția română în direct”, pg. 336, 337)
MIHAI TATULICI: „La miezul nopții – orele de spaimă. Rafale, geamuri sparte, mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviță, cu planurile lui , matematiciana terorizată de Elena Ceaușescu, Cornel Dinu, elegant și cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând pe jos pe mochetă, în cabinetul lui Traian Pușcașu. (…) Incendii, la etajul X … apoi la XII … parcă au fost și două lovituri de A.G. Mărunte și stupide întâlniri cu generalul Tudor, în lift, mereu isterizat și pus pe arestat civili… (…) Si încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare autor) – în studioul 4. Cu Alioșa Stroian, cu Brateș, cu ceilalți. Secvențe halucinante – la aceleași telefoane. Una o țin minte și o cred adevărată – cargoul „ ???” în rada portului Constanța. A deschis foc, a debarcat, a desantat … Oricum în acea noapte am primit din țară comunicări care, însumate ar fi adunat vreo 200 de elicoptere inamice, cu teroriști în combinezoane negre și cu dinți albi …” (“Revoluția română în direct”, pg. 252, 253)
„Cornel Dinu, elegant și cu un pistol în mână”! Este greu de presupus că personajul în cauză primise pistolul pe care îl purta ostentativ în mână pentru a apăra „revoluția” de „teroriști” … Mai degrabă arma respectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”, pentru a apăra cu totul altceva …
Soldații s-au împușcat unii pe alții
RADU ION instalator: „În jurul orei 9.00 (24 decembrie – precizare autor) am plecat împreună cu sg. maj. Fărcășanu să încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se omorâ reciproc soldații noștri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au tras unii înspre alții. I-am retras pe soldații care se aflau înspre corpul ateliere în holul scării de serviciu și am strigat la cei dinspre studiouri să nu mai tragă. Am mers la aceștia din urmă și le-am demonstrat că nu este nici un terorist în degajament și că nici nu am găsit vreo urmă; aceștia erau parașutiști (ceilalți erau infanteriști și gărzi patriotice)”. (“Revoluția română în direct”,pg.274 )
Martorul FRANCISC – VICTOR VÂJDEA: 23 decembrie noaptea. Vâjdea vede cum sunt aduse foarte multe obiecte “recoltate” din incursiunile în casele celor de la nomenclatură, din Securitate sau în cele din care se trăgea. Obiectele, unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparate video-recorder, 8 arme de vînătoare excepționale etc.) au fost depozitate la etajul XI. Unde sunt ele? Cine le-a luat ? Stă la Televiziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat să intre în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpați” și muniția.
Sunt de reținut din mărturia domnului Francisc – Victor Vâjdea faptul că „recolta” nu conține nici urmă de arme de foc militare și nici pomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenade și că, până pe 27 decembrie 1989 dimineața, a avut în dotare un pistolet „Carpați” cu muniția aferentă!…
SIVESTRU BOERU, maior de just., proc. Militar: „Au fost efectuate investigații în imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă au fost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fost audiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detalii privind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitat din perimetrul exterior. Organele procuraturii nu au găsit și nici nu li s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluzia folosirii unor arme sofisticate ori de diversiune.
(…) Au fost identificați 62 de morți, cauza medicală a morții fiind plăgi prin împușcare.
(…) Dintre persoanele suspecte au reținut atenția locotenentul colonel Vasiliu de la M.St.M. care, cu un cuțit a intenționat să-l lovească pe generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pe directorul general adjunct al TVR, domnul Traian Pușcașu. S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul în cauză deoarece, pe calea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilit că este fără discernământ. De asemenea, a reținut atenția sergentul Duțu Silviu din U.M. 0530 București, originar din orașul Mizil care, cu o armă automată, a tras asupra unui tanc apaținând UM 01210, pe care se aflau maior Roșca și plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare.
Celelalte persoane reținute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate de generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoane au fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînă în prezent că nu au comis acte de terorism.” (“Revoluția română în direct”, pg. 331, 332)
Așa este! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul Televiziunii și în imprejurimi, în absența unei coordonări militare clare a dispozitivului, soldații s-au împușcat unii pe alții. Dacă mai punem la socoteală și numeroșii civili care aveau arme asupra lor și care nu erau supuși nici unui fel de disciplină militară privind folosirea acestora, putem înțelege numărul mare de morți înregistrat în timpul „atacului sălbatic” dat de „teroriști” asupra Televiziunii…
Invențiile grupului Iliescu
Cât despre atacul asupra etajului XI al Televiziunii Române, inclusiv din aer, cititorul trebuie informat asupra unei realități concrete care nu poate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declarații făcute pe această temă.Etajul respectiv se află la o înălțime minimă față de sol de aproximativ 60 m. În preajma sa nu existau atunci clădiri care să depășească, la nivelul acoperișului, cel mult 15 metri (cu excepția clădirii „ruse” din Piață care se putea situa la o înălțime maximă de cel mult 30 de metri – si care era la o distanta apreciabila de TVR – nota red). Mai trebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre actuala Piață Charles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii instituției. Începând din stânga, cu vizibilitate și în strada Pangratti – o sală mare de ședințe. Urmează o cameră de odihnă și biroul șefului cu geamuri spre Piață. Se continuă cu biroul secretariatului și biroul subșefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piață și o altă cameră de odihnă. În sfârșit, o ultimă cameră (sală de ședințe mai mică) având geamuri și pe latura dinspre Calea Dorobanți.
Orice persoană care a făcut ceva armată la viața sa și a executat măcar o tragere în poligon cu armamentul din dotare știe că pentru a lua o țintă în cătare trebuie mai întâi să o și vadă sau măcar să-i presupună existența pe traiectoria focului… Să admitem absurdul și anume că pe zona respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau Ion Iliescu și ceilalți, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu arme ușoare hotărâți să-i lichideze pe „locatari”… Toate gloanțele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere a geamurilor, de unde ar fi putut ricoșa la cel mult doi metri distanță spre podea. Cred că „locatarii” noștri puteau să-și bea cafeaua liniștiți și să stea la taclale lângă peretele opus geamurilor aflat la o distanță de câțiva metri buni față de orice pericol. Un astfel de sfat îl puteau primi de la orice militar cu grade dintre cei mulți aflați în preajma lor. Povestea cu „atacul” dat din elicopter se pune puțin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai sus, gloanțele urmau să se înfigă în dușumea în imediata apropiere a geamului iar dacă se ițea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca „prietenii” noștri să-și ia cafelele în brațe și să iasă pe hol …Despre gloanțele adunate de domnul Petre Constantin ce pot să spun … probabil că a rugat pe cineva să descarce niște încărcătoare la o budă pentru a avea și dânsul niște amintiri de la „revoluție”…
Sau a adunat din cele de ordinul sutelor care au masacrat o ușă nevinovată de la intrarea în degajamentul decoruri…
Dumitru Iuga
(va urma)
