Zilele celor care este, a garantaților lui Vanghelie, încep a deveni din ce în ce mai pline de peripeții. DNA-ul a cerut parlamentarilor permisiunea arestării unuia dintre dânșii, a senatorului Cătălin Voicu, învinuit oficial încă din data de 10 decembrie 2009. Acuzația de trafic de influență, formulată împotriva lui de procurorii anticorupție, i-ar putea aduce lui Cătălin Voicu o pedeapsă cuprinsă între 2 și 10 ani de închisoare. Deoarece se bucură de imunitate în calitate de senator și de vicepreședinte al Comisiei pentru Apărare din Senat, Voicu nu poate fi reținut, percheziționat sau arestat decât cu acordul Senatului și numai după ce este audiat de către colegi. Tot Constituția prevede că acesta nu poate fi judecat decât de magistrații Curții Supreme și nu poate fi urmărit penal și trimis în judecată decât de către Parchetul General, din care face parte Direcția Națională Anticorupție.
Inițial, procurorii anticorupție au dispus față de Cătălin Voicu obligația de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile și i s-a cerut, după cum a informat public chiar acesta, să nu ia legătura în principal cu Hrebenciuc și Vanghelie.
Oficial, Direcția Națională Anticorupție a adus la cunoștința publicului că Voicu a fost pus sub acuzare pentru că în cursul anului trecut ar fi „pretins și primit sume de bani de la oameni de afaceri pentru soluționarea favorabilă a unor cauze civile și penale, aflate pe rolul organelor judiciare“.
Neoficial, pe surse de presă, s-a făcut legătura între Voicu și celebra casetă cu Geoană, în care ar fi fost vorba de o șpagă de 400.000 de euro pentru obținerea funcției de ministru de Interne.
Din decembrie până astăzi nu cred că puteau apărea noi capete de acuzare, noi elemente la dosar care să justifice măsura excepțională a arestării preventive, cerută de procurori. Victor Ponta a afirmat de altfel că nu va aviza cererea DNA, deoarece ar contraveni Codului de procedură penală – plecând de la premiza, în argumentația sa, că nu se poate justifica gradul de pericol social al colegului său senator.
Cât de periculos este Voicu rămâne de povestit. În cazul de față, cel mai probabil cererea procurorilor are ca punct de plecare încălcarea de către acesta a dispozițiilor exprese de ne-contactare a lui Vanghelie și Hrebenciuc, doi dintre apropiații fostului general SPP, mâna forte a clanului Vanghelie.
Încă din epoca interbelică, partidele politice uzau de așa-numiți ciomăgari sau goriloi, pentru a-și contra contondent adversarii politici. Partidul Comunist a înființat Securitatea, sistematizând și ridicând represiunea la nivel instituțional.
Ion Iliescu, în perioada așa-zis postcomunistă, a inventat un hibrid între Securitate și ciomăgari, întruchipat de oameni ca Mitică Iliescu și Cătălin Voicu, un cadru despre care s-a afirmat public, fără ca acesta să tăgăduiască că „trăiește din șantaj, trafic de influență, manevrare de dosare și informații importante, clasificate și secrete despre oameni foarte importanți, legături cu lumea interlopă, cu crima organizată și cu servicii speciale extrem de ciudate“. Legat de clanul Cămătarilor, lui Voicu îi place să i se spună „Nașul“. Până să ajungă la statura de naș cu alură porcină, Voicu a avut un traseu al carierei destul de întortocheat – firul roșu al avansării sale până la nivel de naș fiind, cum altfel, Ion Iliescu.
Transmisionist la bază, Voicu s-a cuplat la manșă cu Mitică Iliescu, un utecist militar devenit bodyguardul lui Ion Iliescu în timpul așa-zisei revoluții. Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specială de Pază și Protocol (USPP), Voicu este decorat și înaintat în grad de Tătuca Iliescu, apoi părăsește serviciul odată cu schimbarea de regim, și alături de Mitică înființează în 1998 firma SC Agenția Natională de Pază, Protecție, Investigații și Protocol SRL.
În 1999 și 2001, Voicu a fost consilier la Camera Deputaților, iar din 2001 a fost reactivat în cadrul SPP ca ofițer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de general SPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătura lui Ion Iliescu și la propunerea lui Mitică Vinicius Iliescu. Voicu ajunge apoi consilier de securitate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSAT al SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus de Viorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, iar acum este vicepreședinte al Comisiei de Apărare a Senatului României. Coleg bun de scaun cu plăpândul Mircea Geoană.
Cât p’aci să ajungă șef al Internelor, la începutul anului 2009. Întrebat ce anume l-ar fi recomandat pentru funcția de ministru, Cătălin Voicu a declarat că e „doctor în drept. Tema mea de doctorat este o temă în premieră intitulată «Conflictele și ternsiunile interne»“. Doctorului în conflicte i-au lipsit doar patru voturi să ajungă ministru de Interne, fiind devansat la mustață de Oprea.
Voicu a rămas un fel de goriloi-șef al Internelor lui Vanghelie, unul dintre cei care umectează periodic banca din Cișmigiu la care pune urechea liderul PSD București. Vanghelie, de altfel, a amenințat că dacă procurorii îl mai enervează mult pe tema Voicu el iese în stradă cu 200.000 de giboni pesediști din Ferentari și înnegrește arterele Capitalei cu semințe de scandal.
Vom vedea cât nas are Vanghelie să mai dea din plisc în perioada următoare, cert este că nu vom vedea niciun miting de goriloi prin București deoarece a trecut vremea lor.
Pesediștii au făcut zid în jurul „Nașului“ Voicu
Colegii de partid ai sepepistului privatizat și însărcinat cu obiective informativ-operative în sprijinul PDSR și al lui Ion Iliescu au sărit să-l apere din toate pozițiile. Ponta, desigur, cu un papagal juridic elevat, a susținut că va sprijini Justiția, dar nu va vota în favoarea cererii DNA de arestare preventivă a generalului lui Marean, încă „o victimă a oribilului aparat de represiune al președintelui Băsescu“.
Arie reluată până la epuizare și de principalii săi comilitoni – Mitică Iliescu, Ion Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, dar și Cozmin Gușă etc, cei care au sărit primii, încă de anul trecut, ca arși în apărarea și căinarea „onorabilului“ doctor cu meclă de hidrocefal angoasat.
Ion Iliescu a afirmat la vremea aceea că e „stupefiat“ și că reținerea lui Cătălin Voicu este o „acțiune inacceptabilă pentru mersul societății, expresia manifestării unui stat polițienesc“. Iliescu a mai adăugat plin de nervi: „Mi se pare un lucru revoltător și încălcarea oricăror principii ale democrației și ale statului de drept. Chiar în halul acesta! Asta este expresia unei ranchiune. Asta este ceea ce promite domnul Băsescu pentru țară? Să intrăm într-o fază a unui stat polițienesc?“.
Vanghelie, la rândul său, cu ureche bună, de lăutar, a preluat tot aria melodică de la Iliescu: „E un stat polițienesc, o dictatură. Vor să ne sperie pe toți (cred că a vrut să spună să ne sperie pe hoți, nu pe toți – n.n.). Viorel Hrebenciuc s-a exprimat și el indignat la culme: „Nu poți să salți de pe stradă un senator al României ca și cum este ultimul borfaș“.
Cozmin Gușă, consilierul președintelui PSD, Mircea Geoană, a susținut că măsura DNA este „un gest de instituire a unui stat autoritar“, iar Mitică Iliescu, fostul șef al lui Voicu la SPP și partener de afaceri cu acesta, a pretins că aducerea lui Cătălin Voicu la DNA ar fi reprezentat „un semnal dat membrilor Curții Constituționale“(?).
Grupul senatorial al Partidului Social-Democrat a cerut explicații de la ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu, pentru reținerea din decembrie 2009 a lui Cătălin Voicu, senatorii pesediști acuzând DNA de „comportament abuziv“. Astăzi, parametrii raportării pesediștilor la colegul lor doctor în crăpatul capetelor nu s-au schimbat deloc. O nouă criză va scoate încă o dată la iveală țesătura densă ce leagă mafioții de „politiceni“. În cazul lui Cătălin Voicu, țesătura e chiar materialul din care e făcut el – doctorul în conflicte de clan.
