Un cutremur de suprafaţă, cu magnitudine 2.4, s-a produs la o adâncime de doar 14 kilometri, în zona Vrancea-Buzău. Un alt cutremur cu magnitudine 2.5, a fost înregistrat vineri după amiază în sud-vestul României, la graniţa cu Serbia.
Regiunea Vrancea este o regiune seismica complexa de convergenta continentala, cu cel putin trei unitati tectonice in contact: placa Est – Europeana si subplacile Intra – Alpina si Moesica (Constantinescu et al., 1976). Activitatea seismica cea mai puternica din Romania se concentreza la adancimi intermediare de 60-200 km, intr-o placa subdusa veche, aproape verticala. Generarea a 1 – 6 evenimente de magnitudine Mw > 7.0 pe secol, intr-un volum focal foarte restrans, implica un nivel inalt al deformarii active (~3.5×10-7 / an) in domeniul subcrustal care nu se regaseste in deformarea crustei.
Seismicitatea superficiala asociata cu procesul de subductie din Vrancea se propaga difuz catre est fata de arcul carpatic, intr-o banda delimitata de falia Peceneaga – Camena la nord, si de falia Intra-Moesica la sud (asa numita sub-placa a Marii Negre). Seismicitatea consta din cutremure de marime moderata, care nu depasesc magnitudinea 5.6, si pare sa fie, in mare masura, decuplata de activitatea seismica din litosfera subdusa. Aceasta seismicitate se manifesta prin grupari in spaţiu, in sub-zonele Ramnicu Sarat si Vrancioaia, si in timp; socurile principale ale secventelor sunt insotite de replici si adesea de presocuri sau roiuri de cutremure. Secvente seismice sunt comune pentru partea de est a zonei (regiunea Ramnicu Sarat), iar roiurile predomina in zona de nord (regiunea Vrancioaia).
