22 decembrie 1989: la cåteva ore după fuga Ceaușeștilor, în sediul CC al PCR s-au petrecut niște întîmplări despre care nu s-a mai vorbit niciodată. Iar una dintre acestea este legată de bani, foarte mulți bani. De fapt valută forte, dolari americani care au dispărut fără urmă și n-au mai apărut niciodată. Martor la acea întîmplare, Ion Gîtlan nu a aflat nici pînă acum ce era cu acei bani. De fapt, nici Poliția dar nici Justiția nu s-a interest vreodată de ei. Acum 20 de ani, Gîtlan a dat tot ce putea da pentru Revoluție. Fiul său, Mihai, este primul bucureștean care a murit în Decembrie ‘89. O dramă cumplită despre care a aflat însă mult mai tîrziu. Asta pentru că el însuși era Comitetul Central. Își amintește și acum, de parcă a fost ieri: “Am intrat în CC odată cu ceilalți, puțin înainte de fuga Ceaușeștilor. Jos, la parter, era haos, nimeni nu mai asigura paza. Am găsit un pistol mitralieră cu pat rabatabil cu un încărcător plin. Normal că l-am luat. Pe acolo era și Dan Iosif cu oamenii de ai lui, care-l tot strigau, “Ioșca”. Mă rog, la fel ca noi toți, făceau și ei ce credeau că e bine. Revoluționarii… lume amestecată. Revoluțiile nu se fac cu băieți spilcuiți, de salon. O parte dintre cei veniți acolo erau, hai să nu zic interlopi, dar pe aproape. Era clar că mulți se cunoșteau între ei și li se mai lipea de månă cîte ceva”. Gîtlan își amintește că sacii cu valută au apărut pe la 15,30-16. “Atunci, Dan Oprescu, care acum e plecat în Europa, unul dintre revoluționari, m-a anunțat că într-un birou s-au găsit nouă saci plini cu bani. M-am dus cu el și întradevăr erau niște saci mari din pånză groasă. Am verificat cîțiva dintre ei și chiar că erau plini cu teancuri de dolari, sigilați cu banderole de hîrtie, exact ca la bancă. Sincer să fiu, nu m-am atins de ei: toată viața trăisem cu teama că valuta te trimite direct la pușcărie. Tot ce m-a dus mintea să fac a fost să mă duc în Cabinetul 1 și să anunț Armata. Ceva mai tårziu, Oprescu mi-a spus că a venit un TV militar care a încărcat șase saci și a plecat cu ei. Unde? Nimeni nu știe: nu s-a făcut un proces verbal de predare-primire, nimic. Ceilalți trei saci au rămas pe loc; se spunea că or să ajungă la Bancă. De fapt, nu știu unde au ajuns. Împreună cu ceilalți am estimat că în cei nouă saci trebuie să se fost cam patru milioane de dolari sau poate mai mulți. Ceva mai tårziu am aflat că acolo existase întradevăr un stoc de valută al Partidului. Ce s-a ales de ei? Habar nu am, nu am mai auzit niciodata de acei bani”. Mult mai tårziu, prin 1990, presa a spus că Dan Iosif ar fi scos din CC un geamantan plin cu valută.”Nu știu, nu vreau să vorbesc cu păcat. Un geamantan plin cu bani, dar lei de astă dată, s-a găsit în biroul lui Silviu Curticeanu. Erau cam un million, puși în plicuri, primele de Anul Nou pentru cei din CC. Nu am fost de față cînd au dispărut și ăia, așa că nu vreau sa acuz pe nimeni. E drept că Dan Iosif a stat tot timpul cu ochii pe sacii ăia, dar nu pot spune că el i-ar fi luat. Cert este că de banii ăia nu s-a mai auzit niciodată. La fel cum nu s-a mai auzit nici de lucrurile găsite pe biroul lul Ceaușescu. Și acelea au fost strînse la un loc, acte, obiecte, tot ce mai era acolo și au fost băgate într-un sac care a fost sigilat. Și acela a fost trimis tot la Armată, dar nici despre el nu s-a mai auzit absolut nimic.”A arestat oamenii cu nume sonoreÎn orele care au urmat, Gîtlan i-a identificat și reținut pe Constantin Dăscălescu, Iulian Vlad și pe Ilie Verdeț. “Dăscălescu era în biroul lui și n-a protestat. M-a spus doar “Tovarășe, nu știu cine ești, dar înțeleg că ai noștri au pierdut. Noi am făcut și bune și rele. Te văd un om de treabă și te rog un singur lucru. Să ne judece Justiția, și pentru cele bune și pentru cele rele. Nu vreau să mă judece cei de afară.” Avea la mînă un ceas scump, pe care l-a scos și mi l-a oferit în schimbul protecției. I-am zis să și-l păstreze și l-am dus într-un birou unde i s-au luat declarații. Pånă la urmă au plecat de acolo cu toții. Iulian Vlad a ajuns la MApN, unde a coordonat operațiunile militare împreună cu gen.l Gușe. Iar Verdeț s-a apucat de croit guverne. Dar fără prea mult succes: Iliescu era deja în cărți, pentru preluarea puterii”, ne-a mai povestit Ion Gîtlan.
