Meleșcanu a fost un privilegiat încă de pe vremea lui Stalin. În ziua alegerilor, cu nesimțirea dată de înălțimea funcției ocupate prin lingușirea tânărului mitoman, matusalemicul Meleșcanu le-a indicat românilor așezați la coadă să voteze la Paris să se ducă la Nancy că e un oraș frumos. Meleșcanu, deși toată viața sa a fost angajat în slujba statului, își disprețuiește poporul care l-a plătit peste 50 de ani, lucru arătat cu prisosință ăn cele 8 zile de ministru de Externe.
Teodor Viorel Meleşcanu s-a născut la 10 martie 1941, în Brad, judeţul Hunedoara, şi a urmat studii universitare la Facultatea de Drept din Bucureşti, între 1959 şi 1964, şi cursuri postuniversitare de relaţii internaţionale la Universitatea din Bucureşti (1964-1966). Din 1973, Meleşcanu este Doctor în Drept Internaţional la Universitatea din Geneva. E cunoscut deja că fără relații strânse cu regimul comunist și fosta securitate abia dacă puteai pleca în Bulgaria.
Meleşcanu şi-a început cariera diplomatică în anul 1966, când a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe. Între anii 1978 şi 1985, Teodor Meleşcanu a fost detaşat ca secretar II la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale de la Geneva. După revoluţie, tot posturi călduțe pe sub fusta lui Ion Iliescu. El a fost ministru de Externe în Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu (1992-1996) şi ministru al Apărării în Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, în perioada aprilie 2007-decembrie 2008.
La finalul mandatului de la Apărare, Teodor Meleşcanu a dorit să le mulţumească tuturor celor care l-au ajutat la îndeplinirea mandatului la conducerea instituţiei şi a declarat că niciodată mai mult ca în această funcţie nu a avut senzaţia că îşi serveşte cu adevărat ţara.
În perioada 15 ianuarie – 29 februarie 2008, a fost ministru interimar al Justiţiei, ca urmare a neînţelegerilor dintre preşedinte şi premier cu privire la numirea în funcţia vacantă de la conducerea Ministerului Justiţiei a senatorului PNL Norica Nicolai.
În mai 2010, Meleşcanu a fost propus de PNL pentru un post de judecător la Curtea Constituţională.
În iunie 1997, Meleşcanu a fondat partidul Alianţa pentru România (ApR), împreună cu un grup de foşti membri ai PDSR, printre care Mircea Coşea, Iosif Boda, Marian Enache.
În anul 2000, el candidat la Preşedinţie din partea ApR, obţinând sub 2% din voturi.
În ianuarie 2002, ApR a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal, iar de atunci Meleşcanu a ocupat funcţii de conducere în formaţiunea liberală, până la alegerea lui Crin Antonescu în funcţia preşedinte al PNL.
Teodor Meleşcanu a fost şi administrator al grupului Rompetrol, condus de Dinu Patriciu și șeful SIE.
