- Statele membre au utilizat într-o măsură limitată sprijinul pus la dispoziție de UE pentru digitalizarea școlilor lor.
- Școlile nu au fost implicate în măsură suficientă în identificarea nevoilor lor.
- Obiectivul UE de a oferi conexiuni rapide la internet tuturor școlilor până în 2025 este în pericol.
Finanțarea din partea UE pentru sprijinirea eforturilor de îmbunătățire a digitalizării școlilor nu și-a atins pe deplin impactul, potrivit unui nou raport al Curții de Conturi Europene. Acest lucru se explică în special prin lipsa de orientare strategică a statelor membre în utilizarea acestei finanțări puse la dispoziție de UE.
Între 2014 și 2026, se vor debursa sume semnificative prin diverse programe ale UE pentru a se sprijini educația digitală. Resursele alocate prin Mecanismul de redresare și reziliență după pandemie se vor ridica, doar ele, la peste 11 miliarde de euro.
„Pandemia de COVID-19 a scos în evidență faptul că sistemele școlare din aproape toate statele membre nu erau bine pregătite pentru predarea de la distanță,” a declarat domnul Pietro Russo, membrul Curții care a condus acest audit. „Această situație se explica prin faptul că conexiunile la internet ale școlilor erau adesea inadecvate și prin lipsa de echipamente digitale pentru elevi și pentru cadrele didactice. UE are planuri ambițioase pentru educația digitală și poate ajuta școlile în eforturile lor de a utiliza într-o măsură mai mare tehnologia. Dar credem că finanțarea din partea UE ar putea fi mai bine utilizată.”
Pentru a verifica cum a progresat digitalizarea școlilor, auditorii au vizitat șase state membre în 2022 (Germania, Grecia, Croația, Italia, Austria și Polonia) și au constatat că acțiunile finanțate de UE ar fi putut avea un impact mai puternic dacă ar fi fost mai bine integrate în strategii naționale sau regionale pentru digitalizarea școlilor.
În majoritatea cazurilor, proiectele finanțate de UE au obținut realizările preconizate. Cu toate acestea, uneori, finanțarea din partea UE nu a făcut decât să înlocuiască o finanțare națională care fusese deja alocată. Unul dintre motivele care explicau de ce, adesea, școlile nu au putut utiliza în mod optim fondurile UE consta în faptul că acestea nu au fost implicate în măsură suficientă în identificarea nevoilor lor în materie de digitalizare. În plus, numeroase școli nu erau familiarizate cu sprijinul pe care îl oferea UE. Multe dintre acestea raportează în continuare că nu au echipamente suficiente sau că au în continuare nevoie de formarea cadrelor didactice. Auditorii au constatat, de asemenea, că adesea nu exista o abordare comună în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii în clasă, ceea ce împiedică școlile să exploateze la maximum potențialul digitalizării.
În 2016, Comisia a stabilit obiective care impun statelor membre să conecteze școlile la internet la nivel de gigabit până în 2025 și să le permită să utilizeze echipamente informatice de ultimă generație și să adopte modalități inovatoare de predare și de învățare. Cu toate acestea, în 2022, doar un număr mic de școli puteau utiliza efectiv conexiuni la nivel de gigabit. Abordările țărilor din UE variau în ceea ce privește promovarea conectării școlilor, dar lipsa unor planuri strategice stricte și întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a programelor specifice sporesc riscul ca UE să nu atingă obiectivul de a dispune de conexiuni la internet la nivel de gigabit stabilit pentru 2025.
Comisia nu dispune de date cuprinzătoare privind sumele totale cheltuite din fonduri UE pentru digitalizarea școlilor. Doar câteva țări din UE evaluează rezultatele pe care le-au obținut cu ajutorul sprijinului financiar din partea UE pentru îmbunătățirea educației digitale în școli. În ceea ce privește măsurile finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență, auditorii nu au considerat că legătura dintre rezultatele care trebuiau obținute în ceea ce privește îmbunătățirea educației digitale și finanțarea din partea UE era suficient de puternică. Mai mult, în unele cazuri, estimările costurilor acceptate de Comisie în timpul negocierilor cu privire la planurile naționale difereau în mod semnificativ față de costurile efective suportate în timpul implementării.
În UE, responsabilitatea pentru elaborarea politicii în domeniul educației și organizarea școlilor revine în totalitate statelor membre. UE completează și sprijină acțiunile statelor membre și pune la dispoziție sprijin financiar semnificativ pentru digitalizarea școlilor. Ea utilizează în acest scop diverse instrumente, cum ar fi fondurile politicii de coeziune, Mecanismul de redresare și reziliență, Mecanismul pentru interconectarea Europei și programul Erasmus+. În 2018, Comisia a adoptat un Plan de acțiune pentru educația digitală pentru a sprijini adaptarea sistemelor de educație și de formare ale statelor membre la era digitală. Acest plan a fost actualizat de Comisie în 2020.
Raportul special nr. 11/2023, intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru digitalizarea școlilor: investiții semnificative, dar utilizarea finanțării din partea UE de către statele membre este lipsită de orientare strategică”, este disponibil pe site-ul Curții.
