In cadrul Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si nu numai, Horia Roman Patapievici si-a construit mereu imaginea unui anticomunist -feroce-. Intelectual recunoscut, el si-a creat imaginea ca fiind cel mai activ solicitant de deconspirare a fostilor securisti, vinovati de -politie politica-, motiv pentru care a fost considerat, in ochii opiniei publice, ca -nimerit- pentru o functie de o asemenea raspundere cum este cea care presupune, cel putin teoretic, gestionarea dosarelor sau a oricaror materiale intocmite pana la data de 22 decembrie 1989 de organele de Securitate. In acest context, era evidenta necesitatea verificarii la sange a tuturor membrilor Colegiului, stiut fiind faptul ca una dintre prioritatile oricarui serviciu de informatii strain este cea de penetrare a arhivelor serviciilor autohtone (dupa cea de infiltrare in structurile administrative ale tarii in cauza). Tocmai de aceea, este de neconceput faptul ca Horia Roman Patapievici nu a dezvaluit, pana in prezent, relatiile pe care tatal domniei sale, decedat intre timp, le-a avut cu structurile de conducere ale statului dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Dionis Patapievici a fost un om cu puternice convingeri prosovietice, inca de dinainte de 1940, dupa cum singur a sustinut. Faptul in sine nu este de blamat, multi dintre oamenii de valoare de la acea vreme imbratisand ideile de la Rasarit. Pentru aceasta, a avut de suferit de pe urma regimului antonescian, a fost eliminat din liceul la care invata, fiind trimis, ulterior, la munca in Germania. Dupa 1944, a lucrat ca translator de limba rusa la o sectie de militie din Viena (a fost si membru al Partidului Comunist Austriac), de unde s-a repatriat in luna august 1948. Transferat in cadrul Partidului Muncitoresc Roman, a fost angajat, mai intai, ca bibliotecar, apoi asistent la catedra Istoria economiei nationale a Institutului de Studii Economice a RPR. A fost angajat, din 1950, la Directia Operatiunilor Banesti din Banca de Stat. In 1960, a dat o serie de declaratii scrise la Directia de Cadre din Banca, in cadrul carora a facut dezvaluiri si despre persoane cu care a fost in contact, a descris ocupatii si convingeri ale acestora.
Si astazi, la angajarea in Ministerul de Interne trebuie completate tot felul de declaratii despre parinti, frati, alte rude, ocupatia acestora etc. Nu este nicidecum o metoda comunista, ci se cauta intocmirea unui portret cat mai complet al candidatului, la care se tine cont si de cele de mai sus, pentru a se putea sti cata -incredere- poate fi investita in acesta. Functia de membru in Colegiul CNSAS este cu mult mai importanta sub aspectul securitatii nationale, astfel incat este mult mai greu de neglijat trecerea sub tacere a activitatii tatalui lui Patapievici.
Patapievici, lider de imagine
Patapievici a beneficiat, in toata perioada de cand sustine aceasta cauza din fotoliul de membru in colegiul CNSAS, de sprijinul mai multor personalitati, care au avut de suferit de pe urma ciumei rosii care a guvernat tara din momentul sosirii in tara a trupelor marelui Frate de la Rasarit. Chiar in urma cu mai putin de trei luni, la data de 6 iulie 2002, membrii Memorialului de la Sighet au cerut CNSAS, prin intermediul unei motiuni semnate, printre altii, de Doina Cornea, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Mihai Creanga si Dumitru Iuga, ca aceasta institutie sa ii deconspire, -fara intarziere-, pe toti ofiterii de Securitate care au facut politie politica, tocmai pentru ca se remarcase tendinta de retinere in a da in vileag activitatile fostei Securitati. Relevant in acest context, din punctul de vedere al imaginii publice, este comentariul, aparut in presa centrala: -Horia Roman Patapievici si ceilalti membri ai CNSAS care vor deconspirarea Securitatii nu sunt singuri-. Ati remarcat, probabil, nuanta -si ceilalti care vor-. Ce ne-a intrigat insa in mod deosebit a fost faptul ca domnul Patapievici nu a destainuit niciodata daca el sau familia domniei sale au fost sau nu persecutati in timpul regimului comunist. O marturisire necesara, chiar daca poate dureroasa. Ceea ce exista insa prin arhivele BNR, fosta Banca de Stat, arata insa ca o astfel de -spovedanie- ar fi fost imperativa, macar din punct de vedere moral. Aceasta deoarece Dionisie Patapievici, tatal lui Horia Roman, actualul membru in conducerea CNSAS* a furnizat, la cererea Directiei Cadre din Banca de Stat, informatii amanuntite vizavi de persoane cu care a fost in contact inainte si dupa 1940.
La data de 9 decembrie 1960, Dionis Patapievici facea urmatoarele completari la autobiografia ce-i fusese ceruta de Directia Cadre:
– -In clasa a VI-a de liceu (1937-1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba gemana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca ?çam conceptii bolsevice?ê si ca locul meu ar fi ?çdincolo de Nistru?ê. Profesorul in cauza avea ore si la un liceu frecventat, in principal, de minoritatile nationale si se exprima foarte urat de acestia
– Asupra activitatii mele ca translator la Politia austriaca, mentionez ca aparatul administrativ si, in special, cel politienesc a fost cu desavarsire epurat in zona sovietica de ocupatie. Asa, de exemplu, seful unitatii in cadrul caruia lucram ca translator, maiorul Frisch, era membru al PCA (n.r. – partidul comunist german) si de origine etnica evreu. Dintre salariati, arat ca Etz si Blancopt erau, de asemenea, comunisti si de origine etnica evrei
– In toamna si iarna anului 1943 a avut loc o mobilizare generala pe tot teritoriul Galitiei, pentru munca obligatorie in Germania a tuturor cetatenilor negermani. (…) Intrucat sindicatele din Germania erau desfiintate, muncitorii straini erau organizati pe nationalitati. Eu am fost inregistrat la sectia romana, de care raspundea pe atunci domnul Colea. Acesta se ingrijea mult de nevoile salariatilor si nu se ocupa cu conceptiile lor. Dupa 23 august 1944, Colea a fost inlocuit cu unul Stancescu. Acesta se ocupa efectiv cu promovarea ideilor legionare. El se ocupa activ cu promovarea ideilor legionare.
– In perioada 1946-1948 nu au ramas decat putini romani la Viena. Unii s-au repatriat, altii s-au refugiat spre Apus inca in 1945. Dintre cei ramasi, unii erau legionari (Troceanu Mircea) altii nehotarati ce cale sa aleaga (Mircea Mihailescu), iar altii, desi cu conceptii democratice, erau destul de departe de hotararea de a se repatria. Dintre acestia, amintesc pe Sorocopu Vasile si Lastavca Alexandru, care in perioada cand m-am repatriat, in august 1948, erau angajati la o intreprindere sovieto-austriaca din Viena. –
Mircea Dinescu: -Ce ma intereseaza ca Iliescu a avut doua mame?-
Mircea Dinescu, membru CNSAS: -Pe vremea stalinismului, un tanar care termina facultatea putea intra la puscarie daca se descoperea ca unul dintre parintii sai a fost chiabur. Asa ca problema cu tatal lui Patapievici nu mi se pare interesanta vizavi de personalitatea lui Patapievici. Ce ma intereseaza ce a fost taica-sau sau ca mama unuia a fost criminal de razboi si taica-sau luptator pentru pace? A arunca vina asupra fiului pentru pacatele tatalui mi se pare anormal si nu trebuie sa aiba influenta asupra destinului copiilor trecutul parintilor. Ce ma intereseaza ca Iliescu a avut doua mame? Putem face misto de el ca a supt ca mielul de la doua mame, dar normal este sa-l judec dupa atitudinea lui in calitate de presedinte. Documentele pe care le aveti s-ar putea sa fie o lucratura a baietilor sau or fi, probabil, declaratii date dupa ce Securitatea l-o fi fortat, nu stiu… Stiti ca baietii iti intrau in casa si te fortau sa dai cu subsemnatul cum doreau ei-.
-Verificarea trebuia facuta la nominalizarea de catre PNTCD-
Vasile Nistor, secretarul Comisiei de control a SRI, nu are cunostinta despre cele de mai sus: -Eu nu ma pot lansa in puncte de vedere atat timp cat nu cunosc daca este adevarat sau nu. Domnul Patapievici este normal ca, pe de o parten sa prezinte un material real despre trecutul domniei sale si daca a aparut ca o problema exceptionala cu tatal domniei salen trebuia sa prezinte in fata PNTCD-ului, cei care l-au nominalizat pentru Colegiul CNSAS, acest lucru-.
Patapievici ameninta
Horia Roman Patapievici ne-a admonestat ca nu avem nici un drept sa ne referim la biografia tatalui sau, amenintandu-ne ca vom raspunde in fata legii pentru comentariile pe care le facem. Acelasi lucru ni l-a comunicat si pentru cazul in care am indrazni cumva sa-i publicam ceva sub forma de declaratii. Precizam ca nu ne-am referit in cele de mai sus la Horia Patapievici ca scriitor sau ca simplu cetatean, ci repetam in calitatea sa de conducator al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
